Spovedania – Episcopul Arsenie Jadanovski

Spovedania – Episcopul Arsenie Jadanovski

La spovedanie spun adeseori: ne-am mărturisit deja pă­catele, însă continuă să ne neliniştească gândul că sunt foar­te grele, că nu ne vor fi iertate, şi de aceea nu le putem ui­ta nicidecum. Şi atunci? Să le repetăm din nou la spoveda­nie sau nu? La spovedanie spune tot ce te nelinişteşte, ce te doare, nu te ruşina să menţionezi o dată în plus păcatele tale anterioare. Aceasta e bine, aceasta va mărturisi că umbli neîncetat cu simţământul păcătoşeniei tale şi învingi orice ru­şine pentru descoperirea rănilor provocate de păcat.

Păcatele nemărturisite sunt ca o datorie pe care o simţim totdeauna, ne apasă mereu. Şi nu există nimic mai bun decât să ne achităm datoria, liniştea se instaurează atunci în su­flet; acelaşi lucru se întâmplă şi cu păcatele, aceste datorii duhovniceşti: le mărturiseşti înaintea duhovnicului şi sufle­tul ţi se face uşor.

Venim la spovedanie cu intenţia de a primi iertarea pă­catelor de la Domnul Dumnezeu prin intermediul preotului. Să ştii deci că spovedania ta este goală, fără scop, invalidă şi chiar jignitoare pentru Domnul, dacă te duci la spoveda­nie fără de nici o pregătire, fără să-ţi examinezi conştiinţa, dacă din ruşine sau dintr-o altă cauză îţi ascunzi păcatele, dacă te spovedeşti fără frângere de inimă şi umilinţă, for­mal, rece, mecanic, neavând intenţia fermă de a te îndrepta în viitor.

Te îngrijeşti pentru o deasă Împărtăşire? Însă ştii oare ce ţi se cere împreună cu aceasta? Atenţia (privegherea) con­tinuă asupra inimii, căci dacă te împărtăşeşti, iar mai apoi eşti învins de o oarecare patimă, atunci îţi piere rodul Sfin­tei Împărtăşanii. Mare lucru este să primeşti Sfintele Taine şi mari daruri aduce reînnoirea inimii noastre lucrată de că­tre Duhul Sfânt, starea fericită a duhului. Şi pe cât de mare este aceasta, pe atât de minuţioasă pregătire ni se cere. De aceea, dacă vrei să primeşti la Sfânta Împărtăşire harul lui Dumnezeu, străduieşte-te din toate puterile pentru îndrep­tarea inimii.

Este necesar ca în inima ta să ardă totdeauna luminiţa duhovnicească. Dacă există, totdeauna poţi aprinde de la ea mulţimea manifestărilor duhovniceşti. De exemplu, eşti la biserică, se săvârşeşte slujba Dumnezeiască: iată că duhul tău este cuprins de focul rugăciunii. Eşti în mijlocul naturii create de către Dumnezeu: iată că inima ţi se umple de sim­ţământul evlaviei şi mulţumirii către Creator. Vezi vreo ne­voie, nefericirea aproapelui: iată că ochii ţi se umplu de la­crimile compasiunii şi compătimirii. Să ai totdeauna în ini­ma ta focul duhovnicesc; străduieşte-te să-l menţii prin toa­te măsurile sau să-l reaprinzi. El se reaprinde prin credinţa în Domnul nostru Mântuitorul Iisus Hristos şi prin dragos­tea către El, conştientizând neputinţa, neajutorarea noastră.

Episcopul Arsenie Jadanovski

Sursa: “Cum să te mântuieşti în lumea contemporană”, Editura Platytera, Bucureşti, 2007

(Visited 258 times, 1 visits today)

Leave a Reply

+ + +