Nu trece pe lângă

Nu trece pe lângă …

Jurnalul unui preot ortodox, partea a 8-a

În pilda despre samarineanul milostiv am văzut la înce­put doi oameni, consideraţi binecredincioşi, un preot şi un levit; ambii, văzându-l pe călătorul nenorocit, rănit, tâlhărit, trec liniştiţi pe lângă el.

Şi este clar pentru noi că aceşti oa­meni nu-l iubesc pe aproapele ca pe ei înşişi.

Însă nici preotul, nici levitul de fapt nu i-au făcut nici un rău acelui om.

Ei nu l-au lovit, nu l-au tâlhărit ci pur şi sim­plu privindu-l, s-au grăbit să treacă mai departe. Dar aceas­ta nu e păcat, veţi spune… Nu, însă ei au greşit împotriva legii dragostei, abţinându-se de la ajutorul ce se cuvenea a-l acorda aproapelui.

Nu ne-am obişnuit să ne cerem socoteală pentru cele pe care nu le-am împlinit. Noi, bineînţeles, ne căim atunci când se întâmplă să facem rău altuia. Insă puţin probabil să ne acuzăm pe noi înşine pentru ocazia pierdută de a face binele, de a acorda ajutorul care ne stă în putere. Fără îndoială că luăm asupra noastră un mare păcat, neaducând aproapelui dragostea şi binele care au depins de noi.

Vom răspunde pentru fiecare ocazie de a-l ajuta pe aproapele pierdută de noi din neglijenţă, lipsă de atenţie, lene şi iubire de sine. Acea ocazie nu se va mai întoarce, ea ne-a fost trimisă de către însuşi Dumnezeu.

Pe parcursul vieţii întâlnim la fiecare pas fraţi şi surori răniţi, năpăstuiţi, părăsiţi, fără ajutor. Cine vom fi pentru ei? Preotul, levitul sau samarineanul milostiv?

Din Jurnalul unui preot ortodox, partea a 8-a

Sursa: “Cum să te mântuieşti în lumea contemporană”, Editura Platytera, Bucureşti, 2007

(Visited 78 times, 1 visits today)

Leave a Reply

+ + +