Mulţumirea…

Mulţumirea

Jurnalul unui preot ortodox, partea a 4-a

Ce poate să aline şi să înalţe sufletul nostru, să alunge de la noi întristarea sau chiar îndoiala? Ce ne poate încuraja pe calea vieţii?

Mulţumirea, adică mulţumirea conştientă, vie, din inimă adusă lui Dumnezeu pentru toate.

Nu toate cele trimise de către Dumnezeu ni se par milos­tivire: unele ni se pare greutate, povară mai presus de pu­teri; şi atunci mulţumirea se schimbă în plângere.

Înţelege, suflete credincios, că toate cele din viaţa ta fă­ră excepţie sunt milostivire, indiferent sub ce acoperământ negru s-ar arăta. Fie ca credinţa să ridice acoperământul, fie ca milostivirea să ţi se arate şi să pătrundă în tine. Orice necaz, orice apăsare şi trudă ne sunt trimise pentru a întări viaţa duhului nostru, care ne învaţă să mulţumim şi pentru cele ce ne fac să plângem, pentru că tot acestea ne-au învă­ţat să lăudăm.

Din Jurnalul unui preot ortodox, partea a 4-a

Sursa: “Cum să te mântuieşti în lumea contemporană”, Editura Platytera, Bucureşti, 2007

(Visited 138 times, 1 visits today)
+ + +