Lumina vine de sus…

O doamnă avea să facă un drum lung cu trăsura, printr-o pădure deasă. Era noapte, un întuneric de nu se vedea pic de lumină. Auzea zgomote ciudate. I se părea că vede stafii alergând prin întuneric. Inima îi bătea tare. Era pierdută de groază.

Cu toate acestea vizitiul mâna caii fără teamă.

– Cum vezi dumneata drumul? – îl întrebă ea târziu, așteptându-se în toată clipa la o nenorocire.

– Lesne, răspunse el, privesc în sus! Calea mi-e trasă pe cer de creștetele brazilor.

Câte minuni nu se petrec adesea lângă noi, iar noi cu greu le recunoaștem !
Să privim cerul mai des fraților!

Să ridicăm, așadar ochii în sus; de acolo ne vine Lumina.

(Visited 7 times, 1 visits today)
+ + +