Sfantul Macarie si cele doua femei

Macarie cel Mare se ruga în chilia lui când auzi o voce care-i zise:

– Tu, Macarie, nu ai ajuns încă la gradul de perfecţiune al celor două femei care trăiesc în cetate.

Dis-de-dimineaţă, ajutat de bastonul său, se duse la locul acela. Ajuns acolo, bătu la poartă şi una din cele două femei veni să-i deschidă pentru a-l primi în casă.

Femeile, văzându-l pe Cuviosul Macarie, au căzut la picioarele lui şi nu găseau cuvinte pentru a-şi exprima uimirea şi mulţumirea. Cuviosul le-a ridicat şi a început să le roage să îi dezvăluie cum Îi fac ele pe plac lui Dumnezeu.

‒ Sfinte Părinte, au spus femeile, noi nu facem nimic plăcut lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi la Dumnezeu!

Însă Cuviosul a stăruit ca ele să nu ascundă de el faptele lor virtuoase. Femeile, temându-se să nu facă neascultare de stareţ, au început să-i vorbească despre viaţa lor:

‒ Noi am fost străine una de alta, însă căsătorindu-ne cu doi fraţi, am început să locuim împreună şi iată că nu ne-am mai despărţit timp de 15 ani. În această vreme noi nu ne-am certat niciodată şi nu ne-am spus una alteia, niciun cuvânt de ocară. Ne străduim, după putere, să mergem cât mai des la Biserica lui Dumnezeu, ţinem posturile rânduite, și atât cât putem, îi ajutăm pe săraci…, iar mai mult decât atât nu avem nimic bun.

‒ Dar, a întrebat stareţul, vă socotiţi, oare, pe voi sfinte sau drepte pentru binele pe care îl faceţi?

‒ Sfinte? s-au mirat femeile. Ce fel de sfinte sau drepte suntem noi?! Noi suntem cele mai mari păcătoase. Rugaţi-vă pentru noi, sfinte părinte, să ne miluiască Domnul!

Părintele Macarie le ascultă şi apoi le spuse:

Într-adevăr, ceea ce contează nu este să fii fecioară sau măritată, monah sau laic. Dumnezeu, dăruieşte tuturor pe Duhul Sfânt, în măsura disponibilităţii pe care fiecare o are.

(Visited 17 times, 1 visits today)
+ + +