Biblia timp de un an – Iov 1-4 – ziua 2

Cartea lui Iov – capitolele 1-4

CAPITOLUL 1
Relele întâmplari ale lui Iov.

IOV1.1. Era odata în tinutul Uz un om pe care îl chema Iov si acest om era fara prihana si drept; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rau.
IOV1.2. Si i s-au nascut sapte feciori si trei fete.
IOV1.3. El avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi si cinci sute de asini si multime mare de slugi. Si omul acesta era cel mai de seama dintre toti rasaritenii.
IOV1.4. Feciorii lui se duceau unul la altul si faceau ospete în casele lor, fiecare la ziua lui, si trimiteau sa cheme pe surorile lor ca sa manânce si sa bea cu ei.
IOV1.5. Si apoi, când ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema si sfintea pe feciorii sai si se scula dis-de-dimineata si aducea arderi de tot, dupa numarul lor al tuturor, caci Iov zicea: “Se poate ca feciorii mei sa fi pacatuit si sa fi cugetat cu pacat împotriva lui Dumnezeu”. Si asa facea Iov mereu.
IOV1.6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfatisat înaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei.
IOV1.7. Atunci Domnul a zis catre Satan: “De unde vii?” Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Am dat târcoale pe pamânt si m-am plimbat în sus si în jos”.
IOV1.8. Si Domnul a zis catre Satan: “Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pamânt fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau?”
IOV1.9. Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
IOV1.10. N-ai facut Tu gard în jurul lui si în jurul casei lui si în jurul a tot ce este al lui, în toate partile si ai binecuvântat lucrul mâinilor lui si turmele lui au umplut pamântul?
IOV1.11. Dar ia întinde mâna Ta si atinge-Te de tot ce este al lui, sa vedem daca nu Te va blestema în fata!”
IOV1.12. Atunci Domnul a zis catre Satan: “Iata, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui sa nu întinzi mâna ta”. Si Satan a pierit din fata lui Dumnezeu.
IOV1.13. Si într-o zi, când feciorii si fetele lui Iov mâncau si beau vin în casa fratelui lor mai mare,
IOV1.14. A sosit un vestitor la Iov si i-a spus: “Boii erau la aratura si asinele pasteau pe lânga ei;
IOV1.15. Atunci Sabeenii au navalit asupra lor, au pus mâna pe vite, si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!”
IOV1.16. Nu a sfârsit vorba bine si altul a sosit si a spus: “Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a ars oile tale si pe robii tai si i-a mistuit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!”
IOV1.17. Nu a sfârsit vorba bine si altul a sosit si a spus: “Caldeii, împartiti în trei cete, au dat navala peste camilele tale si le-au ridicat si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!”
IOV1.18. Nu sfârsise vorba bine si altul a sosit si a spus: “Feciorii tai si fetele tale mâncau si beau vin în casa fratelui lor mai mare,
IOV1.19. Si iata ca un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu si a izbit în cele patru colturi ale casei si casa s-a prabusit peste tineri si ei au murit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste”.
IOV1.20. Atunci Iov s-a sculat si-a sfâsiat vesmântul, s-a ras pe cap si, cazând la pamânt, s-a închinat,
IOV1.21. Si a rostit: “Gol am iesit din pântecele mamei mele si gol ma voi întoarce în pamânt! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”
IOV1.22. Si întru toate acestea, Iov nu a pacatuit si nu a rostit nici un cuvânt de hula împotriva lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 2
Rabdarea lui Iov

IOV2.l. Si iarasi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu sa se înfatiseze înaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei sa se înfatiseze înaintea Domnului.
IOV2.2. Si Domnul a zis catre Satan: “De unde vii?” Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Am dat târcoale pe pamânt si m-am plimbat în sus si în jos”.
IOV2.3. Si Domnul a zis catre Satan: “Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Ca nu este nici unul ca el pe pamânt, fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau. El se tine cu putere în statornicia lui si tu M-ai întarâtat pe nedrept împotriva lui ca sa-l prapadesc”.
IOV2.4. Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Cojoc pentru cojoc! Ca tot ce are omul da pentru viata lui.
IOV2.5. Dar ia întinde-ti mâna si atinge-Te de osul si de carnea lui! Sa vedem daca nu Te va blestema în fata!”
IOV2.6. Si Domnul a zis catre Satan: “Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viata lui”.
IOV2.7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepra, din talpile picioarelor pâna în crestetul capului.
IOV2.8. Si a luat Iov un ciob ca sa se scarpine si sedea pe gunoi, afara din oras.
IOV2.9. Atunci nevasta lui a zis catre el: “Te tii mereu în statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu si mori!
IOV2.10. Dar Iov i-a raspuns: “Vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?” Si în toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele sale.
IOV2.11. Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dadusera peste el si au venit fiecare din tara lui si ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamah. Ei se întelesesera împreuna sa vina sa împartaseasca durerea lui si sa-l mângâie.
IOV2.12. Si când ei si-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit si si-au sfâsiat fiecare vesmântul si si-au presarat capul cu tarâna.
IOV2.13. Apoi au sezut pe pamânt, lânga el, sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna nici un cuvânt, caci vedeau cât este de mare durerea lui.

CAPITOLUL 3
Plângerea lui Iov.

IOV3.1. Dupa aceea, Iov a deschis gura sa si a blestemat ziua în care s-a nascut.
IOV3.2. Si Iov a vorbit si a zis:
IOV3.3. “Piara ziua în care m-am nascut si noaptea care a zis: un prunc de parte barbateasca s-a zamislit!
IOV3.4. Ziua aceea sa se faca întuneric si Domnului din cer sa nu-I pese de ea si lumina sa n-o mai lumineze.
IOV3.5. Bezna si umbra mortii s-o cotropeasca, norii s-o învaluiasca si toate negurile s-o înspaimânte!
IOV3.6. Întunericul sa cuprinda noaptea aceea si sa nu mai fie pusa în zilele anului si în socoteala lunilor sa nu mai intre!
IOV3.7. Pustie sa ramâna noaptea aceea si nici o bucurie sa nu patrunda în ea!
IOV3.8. Blestemata sa fie de catre cei ce blesteama zilele, de catre cei ce stiu sa descânte Leviatanul.
IOV3.9. Sa se întunece stelele revarsatului zorilor ei; sa astepte lumina si nimic sa nu vina si sa nu mai vada genele aurorei,
IOV3.10. Pentru ca n-a închis pântecele care m-a zamislit si n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
IOV3.11. De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Si nu mi-am dat duhul, iesind din pântecele ei?
IOV3.12. De ce m-au primit cei doi genunchi si de ce cei doi sâni mi-au dat sa sug?
IOV3.13. Caci acum as sta culcat si linistit, as dormi si m-as odihni,
IOV3.14. Cu împaratii si cu dregatorii pamântului, care si-au zidit morminte în singuratate,
IOV3.15. Sau cu domnitorii care umplu de aur si de argint casele lor.
IOV3.16. Sau de ce n-am fost o stârpitura aruncata si ascunsa, ca acei prunci care n-au apucat sa vada lumina?
IOV3.17. Acolo cei nelegiuiti se astâmpara si cei împovarati se odihnesc.
IOV3.18. Acolo cei ce poarta lanturi ajung la liman de pace si nu mai aud glasul paznicului.
IOV3.19. Mic si mare acolo sunt tot una si robul a scapat de stapânul sau.
IOV3.20. Pentru ce da Dumnezeu lumina vietii celui nenorocit si zile celor cu sufletul amarât;
IOV3.21. Celor ce asteapta moartea, si ea nu vine, si care scormonesc dupa ea mai mult ca dupa o comoara;
IOV3.22. Celor ce se bucura cu bucurie mare si sunt plini de fericire, fiindca au gasit un mormânt;
IOV3.23. Celui care nu stie încotro sa mearga si pe care îl îngradeste Dumnezeu de jur-împrejur?
IOV3.24. Gemetele mele sunt pâinea mea si vaietele mele curg ca apa.
IOV3.25. De ceea ce ma tem, aceea mi se întâmpla si de ceea ce mi-e frica tocmai de aceea am parte.
IOV3.26. N-am nici tihna, nici odihna, nu-mi gasesc nici o pace si zbuciumul ma stapâneste”.

CAPITOLUL 4
Elifaz mustra pe Iov.

IOV4.1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura si a zis:
IOV4.2. “Sa-ti vorbim ori sa nu-ti vorbim? Necazul tau e crâncen! Dar cine ar putea sa-si înabuse cuvintele?
IOV4.3. Iata, tu dadeai învatatura multora si întareai multe mâini slabite.
IOV4.4. Cuvintele tale au tinut în sus pe cei ce erau sa cada si tu ai întarit genunchii care se clatinau.
IOV4.5. Acum când ti-a venit si tie rândul, esti la strâmtorare si ti-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spaimântat!
IOV4.6. Frica ta de Dumnezeu nu-ti da încredere si desavârsirea cailor tale nu-ti da nadejde?
IOV4.7. Ia adu-ti aminte, care nevinovat s-a prapadit si unde le-a pierit urma celor drepti în fala lui Dumnezeu?
IOV4.8. Dupa cum am vazut eu, numai cei ce ara nelegiuirea si seamana rautatea au parte de asemenea roade.
IOV4.9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
IOV4.10. Racnetul leului si glasul leopardului, precum si dintii puilor de lei se sfarâma.
IOV4.11. Leul batrân moare ca nu mai are ce mânca si puii leoaicei se risipesc.
IOV4.12. O soapta a razbit pâna la mine si urechea mea a prins ceva din ea.
IOV4.13. În spaimele care vin din nalucirile noptii, atunci când somn adânc se lasa peste oameni,
IOV4.14. Cutremur m-a apucat si fiori mi-au scuturat toate oasele.
IOV4.15. Atunci un duh a trecut prin fata mea; tot parul mi s-a zbârlit de groaza.
IOV4.16. A stat drept în picioare, dar n-am stiut cine este; o umbra este înaintea ochilor mei, si aud o voce usoara care zice:
IOV4.17. “Un om poate sa fie drept în fata lui Dumnezeu? O faptura omeneasca este ea curata înaintea Celui ce a zidit-o?
IOV4.18. Daca El nu se încrede în slujitorii Sai si daca gaseste vina chiar îngerilor Sai,
IOV4.19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinte de lut, a caror obârsie este în tarâna si pe care îi striveste ca pe o molie.
IOV4.20. De dimineata pâna seara sunt zdrobiti, pier pe vecie fara sa-i scape nimeni.
IOV4.21. Mor, dar nu mor de prea multa întelepciune”.

(Visited 21 times, 1 visits today)
+ + +