ESTERA

ESTERA

CAPITOLUL 1
Visul lui Mardoheu.

În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua întâi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Simei, fiul lui Chis, iudeu din semintia lui Veniamin, om mare, care traia în cetatea Suza si slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: “S-a facut parca zgomot mare pe pamânt, tunet, cutremur si tulburare. Si deodata au iesit doi balauri mari, gata sa se lupte unul cu altul, si urletul lor era cumplit. Dupa urletul lor, toate popoarele s-au pregatit de razboi, ca sa loveasca pe poporul dreptilor. Si iata a venit pe pamânt zi de negura si întuneric, de necaz si strâmtorare, de mare durere si tulburare. Atunci tot poporul dreptilor s-a tulburat, temându-se de raul lor; s-a pregatit sa piara si a început sa strige catre Domnul. La strigatul lor, a iesit parca dintr-un izvor mic un râu mare cu apa multa, a stralucit lumina si soare, s-au înaltat cei smeriti si au nimicit pe trufasi”.
Desteptându-se Mardoheu dupa acest vis, care închipuia ce avea sa faca Dumnezeu, pastra acest vis în inima sa si dorea sa-l priceapa în toata întregimea lui pâna în seara. Si a ramas Mardoheu la curte cu Gavata si cu Tara, doi eunuci ai regelui care pazeau curtea; atunci a auzit ce vorbeau ei, a aflat planul si a descoperit ca ei se pregateau sa puna mâna pe regele Artaxerxe si i-a spus regelui. Regele a cercetat pe cei doi eunuci si dupa ce ei au marturisit, au fost spânzurati. Regele a scris întâmplarea aceasta spre aducere aminte si a scris-o si Mardoheu. Atunci a poruncit regele lui Mardoheu sa slujeasca la curte si i-a dat si daruri pentru aceasta. Dar pe lânga rege era atunci vestit Aman. fiul lui Hamadata din tara Agag. Acesta se silea sa faca rau lui Mardoheu si poporului sau pentru cei doi eunuci ai regelui.
EST1.l. Dupa întâmplarile acestea, în zilele lui Artaxerxe, care domnea peste o suta douazeci si sapte de tari, de la India pâna în Etiopia,
EST1.2. În vremea când regele Artaxerxe îsi avea scaunul sau domnesc în cetatea Suza,
EST1.3. În anul al treilea al domniei lui, a dat el ospat pentru dregatorii sai si pentru cei ce-i slujeau lui, pentru capeteniile mai înalte ale ostirii Persiei si Mediei si pentru guvernatorii tarilor sale,
EST1.4. Aratându-si marea bogatie a regatului sau si stralucirea deosebita a maririi sale, în curgere de mai multa vreme, anume timp de o suta optzeci de zile.
EST1.5. Dupa sfârsitul acestor zile, regele a facut si pentru poporul sau care se afla în capitala Suza, de la mic pâna la mare, ospat de sapte zile, în gradina curtii sale domnesti,
EST1.6. Împodobita cu covoare de matase alba si de purpura violeta, atârnate pe frânghii de în si de matase, trecute prin verigi de argint, întarite în stâlpi de marmura.
EST1.7. Divanuri de aur si de argint erau asezate pe pardoseala de porfira, de marmura alba, de sidef si marmura neagra.
EST1.8. Bauturile se turnau în vase de aur si în cupe felurite, în valoare de treizeci de mii de talanti, iar vin din care bea însusi regele a fost mult, dupa bogatia si darnicia regelui. Bautura se consuma cuviincios si fara sila, ca regele poruncise tuturor cârmuitorilor din casa sa sa faca fiecaruia dupa voia lui.
EST1.9. Regina Vasti a facut si ea ospat, pentru femei, în casa domneasca a regelui Artaxerxe.
EST1.10. În ziua a saptea, când inima regelui s-a înveselit de vin, acesta a zis catre Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar si Carcas, cei sapte eunuci care slujeau înaintea fetei regelui Artaxerxe,
EST1.11. Sa aduca pe regina Vasti înaintea fetei regelui cu coroana regeasca pe cap, ca sa arate popoarelor si capeteniilor frumusetea ei, pentru ca era foarte frumoasa.
EST1.12. Dar regina Vasti n-a voit sa vina dupa porunca regelui ce i s-a trimis prin eunuci.
EST1.13. Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare si s-a aprins într-însul urgie mare si a zis catre înteleptii care stiau datinile din trecut, (caci asa era rânduiala ca orice pricina a regelui sa se spuna înaintea celor ce cunosteau legile si dreptul):
EST1.14. “Cum sa se aplice legea fata de regina Vasti, pentru ca ea nu a împlinit porunca regelui Artaxerxe, ce i s-a trimis prin eunuci?”
EST1.15. Si erau în apropierea regelui: Carsena, Setar, Admata, Tarsis, Meres, Marsena si Memucan, sapte capetenii ale Mediei si Persiei, care puteau vedea fata regelui si tineau locurile cele dintâi în regat.
EST1.16. Atunci a raspuns Memucan înaintea regelui si a capeteniilor: “Regina Vasti s-a facut vinovata nu numai înaintea regelui, ci si înaintea tuturor dregatorilor si înaintea tuturor popoarelor care sânt în toate tarile regelui Artaxerxe,
EST1.17. Pentru ca purtarea reginei Vasti va ajunge la stirea tuturor femeilor, si vor nesocoti si acelea pe barbatii lor si vor zice: Regele Artaxerxe a poruncit sa fie adusa regina Vasti înaintea fetei sale si ea n-a venit.
EST1.18. De acum sotiile dregatorilor din Persia si Media, care vor auzi de purtarea reginei, vor zice la fel dregatorilor regelui, si va fi destul dispret si mânie.
EST1.19. Deci, daca binevoieste regele, sa iasa de la el hotarâre regeasca si sa se scrie în legile Persiei si Mediei, cu neschimbare, ca regina Vasti nu va mai intra înaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de regina a ei regele o va da alteia mai vrednica decât ea.
EST1.20. Când se va auzi de aceasta hotarâre a regelui, care se va împrastia în toata împaratia lui cât este ea de mare, atunci toate femeile îsi vor cinsti barbatii de la mic pâna la mare”.
EST1.21. Si cuvântul a placut regelui si dregatorilor, si a facut dupa sfatul lui Memucan.
EST1.22. Regele a trimis în toate tarile scrisori, scrise pentru fiecare tara cu scrisul ei si pentru fiecare popor în limba lui, ca fiecare barbat sa fie stapân în casa sa. Aceasta s-a adus la cunostinta fiecaruia în limba parinteasca a fiecaruia.

CAPITOLUL 2
Vasti alungata de Artaxerxe.

EST2.1. Dupa întâmplarea aceasta, când s-a potolit mânia regelui Artaxerxe, si-a adus el aminte de regina Vasti, de ceea ce facuse ea si de ce se hotarâse împotriva ei,
EST2.2. Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: “Sa se caute pentru rege fete tinere si frumoase.
EST2.3. Sa rânduiasca dar regele dregatori în toate tarile regatului sau, care sa adune toate fetele tinere si frumoase la fata în capitala Suza, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, eunucul regelui, pazitorul femeilor, si sa le dea sapun si celelalte de trebuinta pentru spalat.
EST2.4. Si fata care va Placea ochilor regelui sa fie regina în locul Vastei”. Cuvântul acesta a placut regelui, si el a facut asa.
EST2.5. În vremea aceea era în capitala Suza un iudeu cu numele Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Simei, fiul lui Chis, din semintia lui Veniamin.
EST2.6. Acesta fusese adus din Ierusalim împreuna cu robii luati cu Iehonia, regele lui Iuda, pe care-i luase Nabucodonosor, regele Babilonului.
EST2.7. El crestea pe Hadasa, adica pe Estera, fiica unchiului sau, deoarece ea nu avea nici tata, nici mama. Fata aceasta era mândra la înfatisare si frumoasa la chip si, dupa moartea tatalui ei si a mamei ei, o luase Mardoheu ca fiica.
EST2.8. Când s-a facut cunoscuta porunca regelui si hotarârea lui si când au fost adunate multe fete în capitala Suza, sub supravegherea lui Hegai, atunci a fost luata si Estera în casa regelui sub supravegherea lui Hegai, pazitorul femeilor.
EST2.9. Fata aceasta a placut ochilor lui si si-a atras bunavointa lui. De aceea s-a grabit el sa-i dea cele de spalat si tot ce i se cuvenea si a pus pe lânga ea sapte fete vrednice de a fi cu ea si au asezat-o pe ea si fetele ei în cea mai buna încapere din casa femeilor.
EST2.10. Estera însa n-a spus nimic nici de poporul sau, nici de neamurile sale, pentru ca Mardoheu îi daduse porunca sa nu spuna.
EST2.11. Mardoheu venea în fiecare zi în curtea casei femeilor, ca sa afle stiri despre sanatatea Esterei si cele ce se petreceau cu ea.
EST2.12. Când venea fiecarei fete vremea sa intre la regele Artaxerxe, dupa ce timp de douasprezece luni se savârseau asupra ei cele rânduite pentru femei, (caci atât timp tinea vremea curatirii lor: sase luni cu miruri si sase luni cu aromate si alte unsori femeiesti),
EST2.13. Atunci fata intra la rege si orice ar fi cerut, i se dadea pentru a merge din casa femeilor în casa regelui.
EST2.14. Seara ea intra si dimineata se ducea în a doua casa a femeilor sub supravegherea lui Saasgaz, eunuc al regelui, pazitorul concubinelor, si nu mai intra dupa aceea la rege decât doar daca ar fi voit-o regele si ar fi fost chemata anume.
EST2.15. Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiica, sa mearga la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, pazitorul femeilor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
EST2.16. Estera a fost luata la regele Artaxerxe si dusa în casa lui domneasca în luna a zecea, adica în luna Tebet, în al saptelea an al domniei lui.
EST2.17. Si a iubit regele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, si ea a dobândit bunavointa lui si trecere mai mult decât toate femeile, si el a pus coroana domneasca pe capul ei si a facut-o regina în locul Vastei.
EST2.18. Apoi a facut regele ospat mare pentru toti dregatorii sai si pentru cei ce-i slujeau lui. Acesta a fost ospat pentru Estera; regele a mai facut mari usurari tarilor si a împartit daruri cu darnicie de rege.
EST2.19. Iar când s-au adunat fetele a doua oara si Mardoheu sedea la poarta regelui,
EST2.20. Estera nu spusese nimic despre neamul sau, asa cum îi poruncise Mardoheu, pentru ca Estera împlinea cuvântul lui Mardoheu, ca si când era sub ocrotirea lui.
EST2.21. Într-o zi, când Mardoheu sedea la poarta regelui, doi eunuci ai regelui, Bigtan si Teres, capeteniile paznicilor lui, s-au aprins de mânie, ca se daduse întâietate lui Mardoheu, si cautau sa puna mâna pe regele Artaxerxe.
EST2.22. Aflând acest lucru, Mardoheu i-a spus reginei Estera, iar Estera i-a spus regelui în numele lui Mardoheu.
EST2.23. Fapta s-a cercetat si s-a gasit adevarata. Amândoi eunucii au fost spânzurati în curte. Aceasta binefacere a lui Mardoheu a fost scrisa în cartea amintirilor zilnice ale regelui.

CAPITOLUL 3
Uneltirile lui Aman.

EST3.l. Dupa aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, si a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor capeteniilor pe care le avea.
EST3.2. Toti cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau si se aruncau cu fetele la pamânt înaintea lui Aman, caci asa poruncise regele; iar Mardoheu nu se închina si nu-si pleca fata la pamânt.
EST3.3. De aceea cei ce slujeau regelui si care erau la poarta, ziceau lui Mardoheu: “De ce calci tu porunca regelui?”
EST3.4. Si cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca sa vada de va starui Mardoheu în purtarea sa, caci el le spusese ca este iudeu.
EST3.5. Când a vazut Aman ca Mardoheu nu se închina si nu-si pleaca fruntea pâna la pamânt înaintea sa, s-a umplut de mânie.
EST3.6. Dar i s-a parut prea putin lucru sa puna mâna numai pe Mardoheu. Si fiindca i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman si-a pus în gând sa ucida pe toti Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe, întrucât erau poporul lui Mardoheu.
EST3.7. Au facut deci sfat în luna întâi, adica în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, si au aruncat Pur, adica sorti, de fata cu Aman, ca sa vada în ce luna si în ce zi sa fie ucis dintr-o data poporul lui Mardoheu, si a cazut sortul pe luna a douasprezecea, adica pe luna lui Adar.
EST3.8. În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: “Este un popor risipit si împrastiat printre popoare, prin toate tarile regatului tau. Legile lui sânt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun si regele nu se cuvine sa-l lase asa.
EST3.9. Daca binevoieste regele, atunci sa se hotarasca în scris sa fie ucisi si eu voi cântari zece mii de talanti de argint si voi da în mâna vistiernicilor, ca sa-i verse în vistieria regelui”.
EST3.10. Atunci si-a scos regele inelul sau din mâna sa si l-a dat lui Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, ca sa întareasca decretul cel împotriva Iudeilor,
EST3.11. Zicând lui Aman: “Îti dau tie acest argint si poporul; fa cu el ce vrei!”
EST3.12. Atunci au fost chemati scriitorii regelui în a treisprezecea zi a lunii întâi, si s-a scris, cum poruncise Aman, catre satrapii regatului si catre capetenia fiecarei din cele o suta douazeci si sapte de tari, de la tarile Indiei si pâna la Etiopia, si catre capeteniile fiecarui popor; si s-a scris fiecarei tari cu scrierea ei si fiecarui popor în limba lui si toate s-au scris în numele regelui Artaxerxe si au fost întarite cu inelul lui.
EST3.13. Scrisorile s-au trimis prin stafete în toate tarile regelui, ca sa ucida, sa piarda si sa nimiceasca pe toti Iudeii, mic si mare, copii si femei, într-o singura zi, si anume în a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica în luna Adar, iar averile lor sa le jefuiasca. Iata cuprinsul acelei scrisori: “Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India pâna la Etiopia peste o suta douazeci si sapte de tari si capeteniilor si slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare si stapânind toata lumea, eu, fara sa fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândete si cu liniste, am voit sa fac viata supusilor pururea netulburata, pazind regatul meu în pace si usor de strabatut pâna la hotarele lui, statornicind pacea de toti dorita. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin întelepciune si se bucura neclintit de bunavointa noastra si care a dovedit cea mai deplina credinciosie, pentru care a dobândit cinstea de a sedea în al doilea loc dupa rege, ne-a aratat ca prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrajmas, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteste poruncile regelui, ca sa nu se poata întemeia cârmuirea noastra fara meteahna. Aflând deci ca numai singur acest popor se împotriveste pururea oricarui om, ca duce un fel de viata straina de legi si, împotrivindu-se pururea lucrarilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru sa nu ajunga a fi bine întocmit, am poruncit cele aratate voua în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri si ca un al doilea parinte al nostru, ca sa-i stârpiti pe toti, cu femei si cu copii, prin sabie cumplita, fara nici o mila si crutare, în treisprezece ale lunii a douasprezecea, adica în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel acesti oameni vrajmasi si astazi, ca si în trecut, fiind într-o singura zi aruncati cu sila în iad, sa nu ne mai împiedice în viitor de a duce viata pasnica si netulburata pâna în sfârsit.
EST3.14. Cuprinsul acestei porunci sa se dea în fiecare tara, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele sa fie gata pentru ziua aceea”.
EST3.15. Stafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a facut cunoscuta si în capitala Suza. Regele si Aman sedeau si beau, iar cetatea Suza era în fierbere.

CAPITOLUL 4
Jalea si postul Iudeilor.

EST4.1. Când Mardoheu a aflat tot ce se facuse, si-a rupt hainele sale, si-a pus pe sine sac si cenusa si, iesind în mijlocul cetatii, a ridicat strigat amarnic.
EST4.2. Ajungând însa pâna la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea sa intre pe poarta regelui îmbracat cu sac si cu cenusa pe cap.
EST4.3. Tot asa si în fiecare tara si loc, unde ajungea porunca regelui si scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere si bocet. Sacul si cenusa erau asternutul multora.
EST4.4. Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii si slujnicele ei si i-au spus; si regina s-a tulburat strasnic. Apoi a trimis haine lui Mardoheu, ca sa se îmbrace cu ele si sa lepede de pe el sacul. Dar el n-a voit.
EST4.5. De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta îl pusese sa fie pe lânga ea, si l-a trimis la Mardoheu, ca sa afle de ce si pentru ce sânt acestea.
EST4.6. Mergând Hatac la Mardoheu, în piata orasului cea din fata curtii regelui,
EST4.7. I-a spus Mardoheu toate câte se întâmplase si de numarul argintilor ce fagaduise Aman sa verse în vistieria domneasca pentru Iudei ca sa-i stârpeasca.
EST4.8. Îi dadu de asemenea si o copie de pe porunca domneasca, cuprinsa în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca sa-l arate Esterei si sa-i dea de veste despre toate. Pe lânga aceasta o sfatuia sa mearga la rege si sa-l roage de iertare pentru poporul ei, aducându-si aminte de zilele sale cele smerite, când era crescuta sub mâna lui, a lui Mardoheu, pentru ca Aman, cel al doilea dupa rege, a osândit pe Iudei la moarte; sa strige de asemenea catre Domnul, ca sa-i izbaveasca pe ei de la moarte.
EST4.9. Deci a venit Hatac si a spus Esterei vorbele lui Mardoheu.
EST4.10. Atunci a vorbit Estera cu Hatac si l-a trimis sa spuna lui Mardoheu:
EST4.11. “Toti cei ce slujesc regelui si popoarele din tarile regelui stiu ca tot cel ce va intra la rege înauntrul curtii, barbat sau femeie, fara sa fie chemat, ia o singura osânda: moartea. Numai acela spre care va întinde regele sceptrul sau de aur scapa cu viata. Eu însa n-am fost chemata la rege de mai bine de treizeci de zile”.
EST4.12. Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu.
EST4.13. Iar Mardoheu a raspuns Esterei urmatoarele: “Sa nu socoti ca ai sa scapi tu singura în casa regelui, dintre toti Iudeii.
EST4.14. Daca tu vei tacea în vremea aceasta, atunci izbavirea si eliberarea vor veni pentru Iudei din alta parte, iar tu si casa tatalui tau veti pieri. Si cine stie daca tu n-ai ajuns la vrednicia de regina tocmai pentru vremile acestea?”
EST4.15. Atunci Estera a raspuns lui Mardoheu:
EST4.16. “Mergi, aduna pe toti Iudeii din Suza si postiti pentru mine; sa nu mâncati si sa nu beti trei zile, nici ziua, nici noaptea si voi posti si eu cu slujnicile mele si apoi ma voi duce la rege, desi aceasta este împotriva legii si de va fi sa pier, voi pieri”.
EST4.17. Atunci s-a dus Mardoheu si a facut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului si zicând: “Doamne, Doamne, Împarate atottiitorule, toti sânt în puterea Ta si nu este cine sa se împotriveasca tie când vei voi sa izbavesti pe Israel. Tu ai facut cerul si pamântul si toate cele minunate de sub cer. Tu esti Domnul tuturor si nu este cine sa se împotriveasca tie, Doamne! Tu toate le stii Doamne, Tu stii ca eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca sa jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, caci eu cu placere m-as fi apucat sa sarut talpile picioarelor lui pentru izbavirea lui Israel. Dar eu am facut aceasta ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am închinat nimanui, decât numai tie, Domnului meu si nici nu voi face aceasta din mândrie. Si acum, Doamne Dumnezeule, Împarate, Dumnezeul lui Avraam, cruta pe poporul Tau, caci se pune la cale pieirea noastra si voiesc sa piarda mostenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai rascumparat-o pentru Tine din tara Egiptului. Auzi rugaciunea mea si Te milostiveste spre mostenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, sa laudam numele Tau, Doamne, si nu astupa gura celor ce Te preamaresc pe Tine”. Si toti Israelitii au strigat din toate puterile lor ca moartea era înaintea ochilor lor. Si a alergat si Estera la Domnul, cuprinsa de groaza mortii si, dezbracându-se de hainele slavei sale, s-a îmbracat în haine de deznadejde si de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenusa si cu tarâna si-a presarat capul sau; si-a smerit cumplit trupul sau si tot locul împodobit altadata l-a umplut de par smuls din capul sau si, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: “Domnul meu, numai Tu singur esti Împaratul nostru; ajuta-mi mie celei singuratice si fara ajutor afara de Tine, ca pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatal meu, în neamul meu parintesc, ca Tu ti-ai ales pe Israel din toate popoarele si pe parintii nostri din toti stramosii lor, ca sa fie mostenirea Ta vesnica si ai facut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am gresit înaintea Ta si Tu ne-ai dat în mâinile vrajmasilor nostri, pentru ca am laudat pe dumnezeii lor; drept esti Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai multumesc cu robia noastra amara, ci si-au dat mâna cu idolii lor, ca sa rastoarne poruncile gurii Tale si sa stârpeasca mostenirea Ta si sa astupe gura celor ce Te slavesc pe Tine si sa stinga slava casei Tale si jertfelnicul Tau, sa dezlege gura popoarelor pentru a preaslavi pe dumnezeii lor cei mincinosi si pentru ca regele cel pamântesc sa fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tau dumnezeilor celor ce nu sânt, ca sa nu se bucure vrajmasii de caderea noastra, ci întoarce uneltirea lor asupra lor însisi, iar pe uneltitorul împotriva noastra da-l rusinii. Adu-ti aminte, Doamne, arata-Te noua în vremea necazului nostru si-mi da mie curaj. Împarate al dumnezeilor si Stapâne a toata stapânirea, daruieste gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia si umple inima lui de ura catre cel ce ne prigoneste pe noi, spre pieirea lui si a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbaveste cu mâna Ta si-mi ajuta mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai stiinta de toate si cunosti ca eu urasc slava celor fara de lege si mi-e sila de patul celor netaiati împrejur si de tot cel de alt neam. De asemenea cunosti nevoia mea, ca nu pot suferi semnul mândriei mele care se afla pe capul meu în zilele când ma arat, mi-e sila de el, ca de o haina întinata cu sânge si nici nu-l port când sânt singura. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a pretuit ospatul regesc; vin jertfit la idoli n-am baut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbarii soartei mele si pâna acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fara de nadejde si ne izbaveste din mâinile uneltitorilor de rele, scapându-ma din frica mea”.

CAPITOLUL 5
Estera la rege. Aman unelteste moartea lui Mardoheu.

EST5.l. Dupa trei zile de rugaciune Estera si-a dezbracat hainele cele de jale si s-a îmbracat în cele de regina si, facându-se stralucita si chemând pe Dumnezeul cel atoatevazator si mântuitor, a luat cu ea doua slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi tinea hainele. Ea era minunata, în culmea frumusetii sale si fata sa era vesela ca si cum ar fi fost plina de iubire, iar inima ei era apasata de frica. S-a oprit în curtea dinauntru a casei regelui, la usa regelui. Regele sedea atunci pe tronul sau domnesc, în casa domneasca, chiar în dreptul usii, îmbracat în toate hainele maririi sale, tot în aur si în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a vazut pe regina Estera stând afara, aceasta a aflat mila în ochii lui. Întorcându-si fata înflacarata de slava, el a privit cu mânie strasnica. Atunci regina a cazut cu duhul, s-a schimbat la fata din pricina slabiciunii ce i-a venit si s-a aplecat pe capul slujnicei care o însotea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândete si, sculându-se cu grabire de pe tronul sau, a cuprins-o în bratele sale, pâna ea si-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: “Ce ai Estera? Eu sânt fratele tau! Linisteste-te, ca nu vei muri, caci stapânirea ne este comuna. Apropie-te!”
EST5.2. Apoi regele si-a întins spre Estera sceptrul sau cel de aur, care era în mâna sa. Atunci Estera s-a apropiat si s-a atins de vârful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei si a sarutat-o, zicându-i: “Vorbeste-mi!” Si ea a zis: “Stapânul meu, eu am vazut în tine parca pe îngerul lui Dumnezeu si s-a tulburat inima mea de frica în fata slavei tale, ca minunat esti stapâne si fata ta este plina de har”. Si când vorbea ea, a cazut din pricina slabiciunii si regele s-a tulburat si toate slugile lui o mângâiau.
EST5.3. Apoi regele i-a zis: “Ce voiesti, regina Estera si care-ti este cererea? Chiar si jumatate din regat ti se va da”.
EST5.4. Si a zis Estera: “Eu am acum zi de sarbatoare. De binevoieste regele, sa vina cu Aman astazi la ospatul pe care i l-am pregatit eu”.
EST5.5. Iar regele a zis: “Mergi degraba dupa Aman, ca sa se faca dupa cuvântul Esterei”. Si a venit regele cu Aman la ospatul ce-l pregatise Estera.
EST5.6. La bautura regele a zis catre Estera: “Ce dorinta ai? Ea ti se va îndeplini. Care este cererea ta? Ea ti se va împlini chiar si pâna la jumatate din regatul meu!”
EST5.7. Atunci Estera a raspuns si a zis: “Iata dorinta si cererea mea:
EST5.8. De am aflat bunavointa în ochii regelui si de binevoieste el sa împlineasca dorinta mea si sa-mi împlineasca cererea, atunci sa vina regele cu Aman mâine la ospatul ce-l voi pregati, si eu voi da raspuns dupa porunca regelui”.
EST5.9. În ziua aceea a iesit Aman vesel si voios. Dar când Aman a vazut pe Mardoheu la poarta regelui si ca acesta nu s-a sculat macar de la locul sau înaintea lui, s-a umplut de mânie asupra lui Mardoheu.
EST5.10. Cu toate acestea Aman s-a stapânit. Ajungând acasa, a trimis sa cheme pe prietenii sai si pe Zeres, femeia sa.
EST5.11. Si le-a povestit Aman despre bogatia sa cea mare, despre multimea fiilor sai si despre felul cum l-a marit pe el regele si cum l-a înaltat peste capeteniile si slujitorii sai.
EST5.12. “Ba si regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afara de mine n-a chemat cu regele la ospatul pe care l-a pregatit. Chiar si mâine sânt chemat la ea la ospat.
EST5.13. Dar toate acestea nu ma multumesc câta vreme vad pe iudeul Mardoheu sezând la poarta domneasca”.
EST5.14. La acestea Zeres, sotia sa, si prietenii sai i-au zis: “Sa se pregateasca spânzuratoare înalta de cincizeci de coti si mâine dimineata cere regelui sa fie spânzurat Mardoheu si apoi vei merge voios la ospat cu regele”. Acest cuvânt a placut lui Aman si a pus sa se pregateasca spânzuratoarea.

CAPITOLUL 6
Mardoheu în mare cinste.

EST6.1. În noaptea aceea Domnul a departat somnul de la rege si acesta a poruncit slugii sa-i aduca Cronica însemnarilor zilnice si ele au fost citite înaintea regelui.
EST6.2. Acolo se afla scris ce descoperise Mardoheu regelui cu privire la Bigtan si Teres, cei doi eunuci ai regelui, pazitorii pragului, care uneltisera sa puna mâna pe regele Artaxerxe.
EST6.3. Atunci a zis regele: “Ce cinste si rasplata s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta?” Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: “Nu i s-a facut nimic”.
EST6.4. Când întreba regele de binefacerile lui Mardoheu, a venit Aman în curte, iar regele a zis: “Cine este în curte?” Aman însa venise în curtea de afara a casei regelui sa vorbeasca cu regele, ca sa fie spânzurat Mardoheu în spânzuratoarea pe care i-o pregatise el.
EST6.5. Si oamenii regelui au zis: “Iata Aman sta în curte”. Regele a zis: “Sa intre! ”
EST6.6. Aman a intrat, iar regele i-a zis: “Ce sa se faca omului pe care regele vrea sa-l cinsteasca? Aman socotea în inima sa: “Pe cine altul voieste regele sa cinsteasca, daca nu pe mine?”
EST6.7. Si a zis Aman: “Pentru omul pe care vrea sa-l cinsteasca regele,
EST6.8. Sa se aduca îmbracaminte regeasca si calul pe care calareste regele si coroana de rege;
EST6.9. Apoi sa se dea hainele, coroana si calul unuia dintre cei dintâi dregatori ai regelui, ca sa îmbrace pe omul acela, pe care vrea regele sa-l cinsteasca si sa-l plimbe calare pe cal prin piata cetatii si sa se strige înaintea lui: Asa se face omului, pe care vrea regele sa-l cinsteasca!”
EST6.10. Atunci regele a zis lui Aman: “Bine ai zis! Ia repede haine si cal, cum ai spus, si fa asa iudeului Mardoheu, care sade la poarta regelui. Sa nu lasi nimic din toate câte ai zis”.
EST6.11. Si a luat Aman haine si cal, a îmbracat pe Mardoheu si l-a plimbat calare pe cal prin piata cetatii, strigând înaintea lui: “Asa se face omului, pe care regele vrea sa-l cinsteasca!”
EST6.12. Apoi Mardoheu s-a întors la poarta regelui, iar Aman s-a dus repede acasa trist si cu capul în pamânt.
EST6.13. si a spus Aman sotiei sale, Zeres si tuturor prietenilor sai toate câte se petrecusera cu el. Iar înteleptii lui si Zeres, femeia sa, i-au zis: “Daca Mardoheu, din pricina caruia a început caderea ta, e din neamul iudeilor, atunci tu nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cadea sigur înaintea lui, caci cu el este Dumnezeul cel viu.
EST6.14. Si înca graind ei cu el, au venit eunucii regelui si-l grabeau pe Aman sa mearga la ospatul pe care-l pregatise Estera.

CAPITOLUL 7
Aman spânzurat.

EST7.1. În ziua aceea regele cu Aman au venit sa prânzeasca la regina Estera.
EST7.2. În timpul ospatului, regele a zis iarasi catre Estera: “Care este dorinta ta, regina Estera? Ca ea îti va fi împlinita. Si care este rugamintea ta, ca ti se va împlini chiar si pâna la jumatate din regatul meu”.
EST7.3. Regina Estera a raspuns: “De am aflat bunavointa în ochii tai, o, rege, si daca binevoieste regele, atunci sa ni se daruiasca viata mie si poporului meu, dupa ruga mea.
EST7.4. Caci suntem vânduti noi, eu si poporul meu, spre ucidere, spre nimicire si pieire. De am fi vânduti ca sa fim robi eu as fi tacut, desi vrajmasul nu ar fi acoperit paguba regelui”.
EST7.5. Si regele Artaxerxe a raspuns: “Cine este acela si unde este omul care a îndraznit a gândi sa faca asa?
EST7.6. Iar Estera a raspuns: “Asupritorul Si vrajmasul este rautaciosul Aman!” si s-a cutremurat Aman înaintea regelui si a reginei.
EST7.7. Si s-a sculat regele de la ospat plin de mânie si s-a dus în gradina palatului; iar Aman a ramas sa roage pe regina Estera, pentru viata sa, caci vedea bine ca regele hotarâse pieirea lui.
EST7.8. Când s-a întors regele din gradina palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla Estera. Si a zis regele: “Vrei înca sa si siluiesti pe regina aici, în casa mea?” Acest cuvânt, iesit din gura regelui, acoperi de tulburare fata lui Aman.
EST7.9. Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, a zis: “Iata si spânzuratoarea pe care a pregatit-o Aman pentru Mardoheu, care a grait de bine pe rege, sta la casa lui Aman, înalta de cincizeci de coti”. Iar regele a zis: “Spânzurati-l acolo!”
EST7.10. Si au spânzurat pe Aman în spânzuratoarea pregatita de el. Numai asa s-a potolit mânia regelui.

CAPITOLUL 8
Razbunarea Iudeilor.

EST8.1. În ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman, vrajmasul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, caci Estera îi spusese ca el este ruda cu ea.
EST8.2. Si regele si-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, si l-a dat lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui Aman.
EST8.3. Apoi Estera a vorbit din nou înaintea regelui, a cazut la picioarele lui, a plâns si l-a rugat sa abata rautatea lui Aman Agaghitul si uneltirea lui pe care el o îndreptase împotriva Iudeilor.
EST8.4. Atunci regele si-a întins sceptrul sau cel de aur catre Estera, si s-a ridicat Estera si a stat înaintea fetei regelui,
EST8.5. Si a zis: “De binevoieste regele si de am aflat eu trecere înaintea fetei lui; de este drept lucrul acesta înaintea regelui si de plac eu ochilor lui, atunci sa se scrie, ca sa fie revocate scrisorile cele trimise dupa uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, pentru uciderea Iudeilor în toate partile regatului;
EST8.6. Caci cum as putea eu sa privesc nenorocirea care ar atinge pe poporul meu si cum as putea sa vad pieirea neamului meu?”
EST8.7. Regele Artaxerxe a zis catre Estera si Mardoheu: “Casa lui Aman am dat-o Esterei, iar pe el l-am spânzurat, pentru ca si-a întins mâna sa asupra Iudeilor.
EST8.8. Scrieti si voi despre Iudei ce va place, în numele regelui si întariti cu inelul regelui, caci scrisoarea scrisa în numele regelui si întarita cu inelul regelui nu se poate schimba”.
EST8.9. Atunci au fost chemati scriitorii regelui, în luna a treia, adica în luna Sivan, în ziua de douazeci si trei ale lunii, si cum a poruncit Mardoheu, asa s-a scris Iudeilor si satrapilor, guvernatorilor tarilor si cârmuitorilor tinuturilor lor, de la India pâna la Etiopia, din cele o suta douazeci si sapte tari; si s-a scris fiecarei tari cu scrierea ei si fiecarui popor în limba lui, si Iudeilor le-a scris cu literele lor si în limba lor.
EST8.10. Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit cu inelul regelui si le-a trimis prin curieri calari, pe caii din hergheliile regelui,
EST8.11. Spunând ca regele îngaduie iudeilor din fiecare cetate sa se adune ca sa-si apere viata lor, sa bata, sa ucida si sa piarda pe toti cei puternici din popor si din tara, care ar vrea sa-i atace, cu femeile si cu copiii lor, iar averea lor sa o jefuiasca.
EST8.12. Aceasta sa se faca în toate tarile lui Artaxerxe, într-o singura zi, în a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este urmatorul: “Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o suta douazeci si sapte de rari de la India si pâna la Etiopia, guvernatorilor de provincii si tuturor supusilor, credinciosilor lui, salutare. Multi din cei rasplatiti cu cinste prin nemarginita bunatate a binefacerilor s-au trufit peste masura si nu numai supusilor nostri cauta sa le faca rau, ci, neputându-si satura mândria, încearca sa urzeasca uneltiri si împotriva binefacatorilor lor, pierzând nu numai simtul recunostintei omenesti, ci, plini de trufie nebuna, cauta în chip nelegiuit sa scape si de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea si multi, fiind îmbracati cu putere, ca sa rânduiasca lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredintarile lor îi fac vinovati de varsare de sânge nevinovat si-i supun la primejdii de neînlaturat, amagind gândul bun si neprihanit al stapânilor prin vorbarie vicleana si mincinoasa. Aceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum si din faptele savârsite în chip nelegiuit înaintea ochilor vostri de rautatea celor ce stapânesc cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca sa întocmim noi o împaratie netulburata pentru toti oamenii din lume, neîngaduind înselatoriile, si pricinile ce ni se înfatiseaza judecându-le cu toata luarea aminte cuvenita. Asa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevarat strain de sângele persan si foarte departe de bunatatea noastra, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunavointa pe care noi o avem catre orice popor, pâna într-atâta, încât a fost numit parintele nostru si cinstit de toti, înfatisându-se ca a doua persoana dupa tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemasurata, a uneltit sa ne lipseasca pe noi de putere si de viata, iar pe salvatorul si pururea binefacatorul nostru Mardoheu si pe nevinovata partasa la regalitatea noastra, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite masuri viclene sa-i piarda. Astfel socotea el sa ne lase fara oameni, iar împaratia persana sa o dea Macedonenilor. Noi însa pe Iudei, osânditi de acest facator de rele, la moarte, îi gasim nu raufacatori, ci oameni care traiesc dupa cele mai drepte legiuiri si fii ai Dumnezeului celui viu, mare si preaînalt, Care ne-a daruit noua si stramosilor nostri împaratie preafericita. De aceea bine veti face, de nu veti aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, caci el, facând aceasta, a fost spânzurat la portile Suzei cu toata casa, dupa cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stapâneste peste toti, Care i-a dat lui curând osânda cuvenita. Iar o copie a acestei scrisori puneti-o la vedere în tot locul, sa lasati pe Iudei sa se foloseasca de legile lor si sa-i ajutati, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz sa-i poata rapune în ziua de treisprezece ale lunii a douasprezecea, Adar, chiar în ziua aceea. Caci Dumnezeu, Cel ce stapâneste peste toti, în loc sa piarda pe poporul cel ales, i-a rânduit lui aceasta bucurie. Si voi, Iudeilor, între sarbatorile voastre vestite, sarbatoriti si aceasta zi însemnata cu toata veselia, ca sa fie de acum si sa ramâna în viitor pentru voi si pentru Persii binevoitori amintirea izbavirii voastre, iar pentru dusmanii vostri sa fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau tinut îndeobste, care nu se va conforma, se va pustii fara crutare cu sabie si foc si va ajunge nu numai nelocuita de oameni totdeauna, ci dezgustatoare pentru fiare si pasari.
EST8.13. Copii ale acestei scrisori sa se dea în fiecare tara, ca lege, astfel ca Iudeii sa fie gata pentru ziua aceea sa se razbune pe vrajmasii lor”.
EST8.14. Curieri, calari pe cai iuti din hergheliile regelui, au alergat repede si cu mare graba, cu porunca regelui. Porunca a fost vestita si în cetatea Suza.
EST8.15. Mardoheu a iesit de la rege în vesminte regesti de culoare purpurie si alba si cu cununa mare de aur, iar cetatea Suza s-a bucurat si s-a veselit.
EST8.16. La Iudei a fost atunci lumina în case, bucurie, veselie si mare praznuire.
EST8.17. De asemenea în toate tarile, prin toate cetatile si în toate locurile unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie, veselie, ospete si praznuire la Iudei. Chiar si dintre popoarele tarii multi se facura Iudei, pentru ca-i cuprinsese frica de Iudei.

CAPITOLUL 9
Iudeii rânduiesc sarbatoare.

EST9.1. În luna a douasprezecea, adica în luna Adar, în a treisprezecea zi, când a sosit timpul aducerii la îndeplinire a poruncii regelui si a decretului lui; în ziua aceea, când nadajduiau dusmanii Iudeilor sa-i biruiasca, s-a dovedit dimpotriva ca Iudeii si-au aratat puterea asupra dusmanilor lor;
EST9.2. Atunci Iudeii s-au adunat în toate cetatile lor, prin toate tarile lui Artaxerxe, ca sa puna mâna pe cei ce le doreau raul si nimeni n-a putut sta împotriva fetei lor, pentru ca frica de Iudei apasa asupra tuturor popoarelor.
EST9.3. Toate capeteniile tarilor, satrapii, guvernatorii si slujitorii regelui au sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu,
EST9.4. Caci Mardoheu era mare în casa regelui si renumele lui se latise în toate tarile, deoarece omul acesta, Mardoheu, devenise tot mai puternic.
EST9.5. Atunci au stârpit Iudeii pe toti dusmanii lor, ucigând cu sabia, omorând, pierzând si facând cu dusmanii lor dupa voia lor.
EST9.6. În cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni.
EST9.7. Între acestia au ucis si pe Parsandata, pe Dalfon, pe Aspata,
EST9.8. Pe Porata, pe Adalia, pe Aridata,
EST9.9. Pe Parmasta, pe Arisai, pe Aridai si pe Iezata,
EST9.10. Adica pe cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrajmasul Iudeilor; dar ei nu i-au pradat de averile lor.
EST9.11. În acea zi s-a adus la cunostinta regelui numarul celor ucisi în cetatea Suza.
EST9.12. Atunci regele a zis catre regina Estera: “În cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni si pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi facut ei în celelalte tari ale regelui? Care este dorinta ta? Ea ti se va împlini. Si ce dorinta mai ai? Ca ea îti va fi împlinita”.
EST9.13. Estera a raspuns: “De binevoieste regele, sa se îngaduie Iudeilor celor din Suza sa faca acelasi lucru si mâine, pe care l-au facut astazi, iar pe cei zece fii ai lui Aman sa-i spânzure”.
EST9.14. Si a poruncit regele sa se faca asa; s-a dat porunca în Suza si pe cei zece fii ai lui Aman i-au spânzurat.
EST9.15. Si s-au adunat Iudeii cei din Suza si în ziua a paisprezecea a lunii lui Adar si au omorât trei sute de oameni, dar la jaf nu si-au întins mâinile.
EST9.16. Iar ceilalti Iudei care se aflau în tarile regelui s-au adunat ca sa-si apere viata lor si sa fie netulburati de vrajmasii lor. Acestia au omorât din dusmanii lor saptezeci si cinci de mii, iar la jaf nu si-au întins mâinile.
EST9.17. Aceasta s-a petrecut în treisprezece ale lunii lui Adar. În ziua de paisprezece a aceleiasi luni s-au linistit si au facut-o zi de ospat si de veselie.
EST9.18. Iudeii însa, care se aflau în Suza, s-au adunat în ziua de treisprezece si de paisprezece ale lunii lui Adar, iar în cincisprezece ale ei s-au linistit si au facut-o zi de ospat si de veselie.
EST9.19. De aceea Iudeii din provincie, care locuiesc în sate neîntarite, petrec ziua de paisprezece ale lunii Adar în veselie si ospete, ca zi de sarbatoare, trimitându-si daruri unii altora; iar cei ce traiesc în orase petrec si ziua de cincisprezece ale lunii Adar în mare veselie, trimitând daruri vecinilor.
EST9.20. Dupa aceea Mardoheu a scris toate întâmplarile acestea si a trimis scrisori tuturor Iudeilor care erau în tarile regelui Artaxerxe, la cei de aproape si la cei de departe,
EST9.21. Ca sa sarbatoreasca acele zile bune în fiecare an, în ziua de paisprezece si de cincisprezece ale lunii Adar,
EST9.22. Întrucât acestea sânt zilele în care Iudeii au fost lasati în pace de vrajmasii lor si întrucât aceasta este luna în care întristarea lor s-a prefacut în bucurie si tânguirea în zi de sarbatoare. Sa faca dar din ele zile de petrecere si de veselie, trimitându-si unii altora daruri si dând milostenie la saraci.
EST9.23. Si au primit Iudeii cele ce le scrisese Mardoheu:
EST9.24. Cum Aman, fiul lui Hamadata, din tara Agag, vrajmasul tuturor Iudeilor, se gândise sa-i ucida si aruncase Pur, adica sori, pentru pierderea lor;
EST9.25. Cum Estera a strabatut pâna la rege si cum regele a poruncit prin scrisoare noua, ca uneltirea cea rea a lui Aman, pe care o planuise el asupra Iudeilor, sa se întoarca asupra capului lui si sa-l spânzure pe el si pe fiii lui.
EST9.26. De aceea s-au si numit aceste zile Purim, de la numirea Pur. Deci, potrivit cu toate cuvintele scrisorii si cu toate cele ce ei vazusera si cu cele ce se petrecusera la ei,
EST9.27. Iudeii au stabilit si au primit pentru ei si pentru urmasii lor si pentru cei ce li se vor alatura, ca sa sarbatoreasca fara abatere aceste doua zile în fiecare an dupa rânduiala,
EST9.28. Si ca zilele acestea ale Purimului sa fie pomenite si praznuite din neam în neam, în fiecare familie, la Iudei, în fiecare tara si în fiecare cetate.
EST9.29. Regina Estera, fiica lui Abihail si Mardoheu Iudeul au scris a doua oara în chip staruitor cele ce au facut ei, ca sa întareasca scrisoarea despre Purim,
EST9.30. Si au trimis scrisori tuturor Iudeilor din cele o suta douazeci si sapte de tari ale regatului lui Artaxerxe cu cuvinte de pace si de credinciosie,
EST9.31. Ca ei sa pazeasca cu tarie aceste zile ale Purimului la vremea lor, precum le statornicisera Mardoheu Iudeul si regina Estera, pentru ei si pentru urmasii lor cu post si tânguire.
EST9.32. Si porunca Esterei întari asezarea sarbatorii Purimului scriind-o în carte.

CAPITOLUL 10
Lauda lui Mardoheu.

EST10.1. Dupa aceea regele Artaxerxe puse bir pe tari si pe insulele marii.
EST10.2. De altfel toate faptele slavite si atotputernicia lui, cum si aratarea amanuntita a maririi lui Mardoheu cu care-l cinstise regele, sânt scrise în cartea Cronicilor regilor Mediei si Persiei.
EST10.3. De asemenea e aratat acolo ca iudeul Mardoheu era al doilea dupa regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor si iubit între multimile fratilor sai, caci cauta binele poporului sau si vorbea în folosul neamului lui. Si zicea Mardoheu: “De la Dumnezeu a fost aceasta, ca eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplari, ca n-a ramas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a facut râu mare si a fost lumina, soare si multime de apa; acest râu este Estera, pe care si-a luat-o de femeie regele si a facut-o regina. Iar cei doi balauri sânt eu si Aman. Popoarele sânt cei ce s-au unit sa stârpeasca numele Iudeilor; iar poporul meu sânt Israelitii, care au strigat catre Dumnezeu si au fost izbaviti. A izbavit Dumnezeu pe poporul Sau si ne-a izbavit Domnul din toate relele acestea. Savârsit-a Dumnezeu semne si minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Asa a rânduit Dumnezeu doi sorti: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celalalt pentru neamuri. Acesti doi sorii au iesit în ceasul, la vremea si în ziua judecatii înaintea lui Dumnezeu si a tuturor neamurilor. Atunci si-a adus aminte Domnul de poporul Sau si a dat dreptate mostenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adica a paisprezecea si a cincisprezecea ale acestei luni, se vor praznui vesnic cu alai, cu bucurie si veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Sau Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu si a Cleopatrei, Dositei, care se spune ca a fost preot si levit si Ptolomeu, fiul sau, au adus în Alexandria aceasta scrisoare despre Purim. Aceasta scrisoare se spune ca a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.

(Visited 85 times, 1 visits today)

Leave a Reply

+ + +