Cartea lui Iov

Cartea lui Iov

CAPITOLUL 1
Relele întâmplari ale lui Iov.

IOV1.1. Era odata în tinutul Uz un om pe care îl chema Iov si acest om era fara prihana si drept; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rau.
IOV1.2. Si i s-au nascut sapte feciori si trei fete.
IOV1.3. El avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi si cinci sute de asini si multime mare de slugi. Si omul acesta era cel mai de seama dintre toti rasaritenii.
IOV1.4. Feciorii lui se duceau unul la altul si faceau ospete în casele lor, fiecare la ziua lui, si trimiteau sa cheme pe surorile lor ca sa manânce si sa bea cu ei.
IOV1.5. Si apoi, când ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema si sfintea pe feciorii sai si se scula dis-de-dimineata si aducea arderi de tot, dupa numarul lor al tuturor, caci Iov zicea: “Se poate ca feciorii mei sa fi pacatuit si sa fi cugetat cu pacat împotriva lui Dumnezeu”. Si asa facea Iov mereu.
IOV1.6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfatisat înaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei.
IOV1.7. Atunci Domnul a zis catre Satan: “De unde vii?” Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Am dat târcoale pe pamânt si m-am plimbat în sus si în jos”.
IOV1.8. Si Domnul a zis catre Satan: “Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pamânt fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau?”
IOV1.9. Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
IOV1.10. N-ai facut Tu gard în jurul lui si în jurul casei lui si în jurul a tot ce este al lui, în toate partile si ai binecuvântat lucrul mâinilor lui si turmele lui au umplut pamântul?
IOV1.11. Dar ia întinde mâna Ta si atinge-Te de tot ce este al lui, sa vedem daca nu Te va blestema în fata!”
IOV1.12. Atunci Domnul a zis catre Satan: “Iata, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui sa nu întinzi mâna ta”. Si Satan a pierit din fata lui Dumnezeu.
IOV1.13. Si într-o zi, când feciorii si fetele lui Iov mâncau si beau vin în casa fratelui lor mai mare,
IOV1.14. A sosit un vestitor la Iov si i-a spus: “Boii erau la aratura si asinele pasteau pe lânga ei;
IOV1.15. Atunci Sabeenii au navalit asupra lor, au pus mâna pe vite, si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!”
IOV1.16. Nu a sfârsit vorba bine si altul a sosit si a spus: “Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a ars oile tale si pe robii tai si i-a mistuit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!”
IOV1.17. Nu a sfârsit vorba bine si altul a sosit si a spus: “Caldeii, împartiti în trei cete, au dat navala peste camilele tale si le-au ridicat si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!”
IOV1.18. Nu sfârsise vorba bine si altul a sosit si a spus: “Feciorii tai si fetele tale mâncau si beau vin în casa fratelui lor mai mare,
IOV1.19. Si iata ca un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu si a izbit în cele patru colturi ale casei si casa s-a prabusit peste tineri si ei au murit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste”.
IOV1.20. Atunci Iov s-a sculat si-a sfâsiat vesmântul, s-a ras pe cap si, cazând la pamânt, s-a închinat,
IOV1.21. Si a rostit: “Gol am iesit din pântecele mamei mele si gol ma voi întoarce în pamânt! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”
IOV1.22. Si întru toate acestea, Iov nu a pacatuit si nu a rostit nici un cuvânt de hula împotriva lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 2
Rabdarea lui Iov

IOV2.l. Si iarasi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu sa se înfatiseze înaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei sa se înfatiseze înaintea Domnului.
IOV2.2. Si Domnul a zis catre Satan: “De unde vii?” Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Am dat târcoale pe pamânt si m-am plimbat în sus si în jos”.
IOV2.3. Si Domnul a zis catre Satan: “Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Ca nu este nici unul ca el pe pamânt, fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau. El se tine cu putere în statornicia lui si tu M-ai întarâtat pe nedrept împotriva lui ca sa-l prapadesc”.
IOV2.4. Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: “Cojoc pentru cojoc! Ca tot ce are omul da pentru viata lui.
IOV2.5. Dar ia întinde-ti mâna si atinge-Te de osul si de carnea lui! Sa vedem daca nu Te va blestema în fata!”
IOV2.6. Si Domnul a zis catre Satan: “Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viata lui”.
IOV2.7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepra, din talpile picioarelor pâna în crestetul capului.
IOV2.8. Si a luat Iov un ciob ca sa se scarpine si sedea pe gunoi, afara din oras.
IOV2.9. Atunci nevasta lui a zis catre el: “Te tii mereu în statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu si mori!
IOV2.10. Dar Iov i-a raspuns: “Vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?” Si în toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele sale.
IOV2.11. Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dadusera peste el si au venit fiecare din tara lui si ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamah. Ei se întelesesera împreuna sa vina sa împartaseasca durerea lui si sa-l mângâie.
IOV2.12. Si când ei si-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit si si-au sfâsiat fiecare vesmântul si si-au presarat capul cu tarâna.
IOV2.13. Apoi au sezut pe pamânt, lânga el, sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna nici un cuvânt, caci vedeau cât este de mare durerea lui.

CAPITOLUL 3
Plângerea lui Iov.

IOV3.1. Dupa aceea, Iov a deschis gura sa si a blestemat ziua în care s-a nascut.
IOV3.2. Si Iov a vorbit si a zis:
IOV3.3. “Piara ziua în care m-am nascut si noaptea care a zis: un prunc de parte barbateasca s-a zamislit!
IOV3.4. Ziua aceea sa se faca întuneric si Domnului din cer sa nu-I pese de ea si lumina sa n-o mai lumineze.
IOV3.5. Bezna si umbra mortii s-o cotropeasca, norii s-o învaluiasca si toate negurile s-o înspaimânte!
IOV3.6. Întunericul sa cuprinda noaptea aceea si sa nu mai fie pusa în zilele anului si în socoteala lunilor sa nu mai intre!
IOV3.7. Pustie sa ramâna noaptea aceea si nici o bucurie sa nu patrunda în ea!
IOV3.8. Blestemata sa fie de catre cei ce blesteama zilele, de catre cei ce stiu sa descânte Leviatanul.
IOV3.9. Sa se întunece stelele revarsatului zorilor ei; sa astepte lumina si nimic sa nu vina si sa nu mai vada genele aurorei,
IOV3.10. Pentru ca n-a închis pântecele care m-a zamislit si n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
IOV3.11. De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Si nu mi-am dat duhul, iesind din pântecele ei?
IOV3.12. De ce m-au primit cei doi genunchi si de ce cei doi sâni mi-au dat sa sug?
IOV3.13. Caci acum as sta culcat si linistit, as dormi si m-as odihni,
IOV3.14. Cu împaratii si cu dregatorii pamântului, care si-au zidit morminte în singuratate,
IOV3.15. Sau cu domnitorii care umplu de aur si de argint casele lor.
IOV3.16. Sau de ce n-am fost o stârpitura aruncata si ascunsa, ca acei prunci care n-au apucat sa vada lumina?
IOV3.17. Acolo cei nelegiuiti se astâmpara si cei împovarati se odihnesc.
IOV3.18. Acolo cei ce poarta lanturi ajung la liman de pace si nu mai aud glasul paznicului.
IOV3.19. Mic si mare acolo sunt tot una si robul a scapat de stapânul sau.
IOV3.20. Pentru ce da Dumnezeu lumina vietii celui nenorocit si zile celor cu sufletul amarât;
IOV3.21. Celor ce asteapta moartea, si ea nu vine, si care scormonesc dupa ea mai mult ca dupa o comoara;
IOV3.22. Celor ce se bucura cu bucurie mare si sunt plini de fericire, fiindca au gasit un mormânt;
IOV3.23. Celui care nu stie încotro sa mearga si pe care îl îngradeste Dumnezeu de jur-împrejur?
IOV3.24. Gemetele mele sunt pâinea mea si vaietele mele curg ca apa.
IOV3.25. De ceea ce ma tem, aceea mi se întâmpla si de ceea ce mi-e frica tocmai de aceea am parte.
IOV3.26. N-am nici tihna, nici odihna, nu-mi gasesc nici o pace si zbuciumul ma stapâneste”.

CAPITOLUL 4
Elifaz mustra pe Iov.

IOV4.1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura si a zis:
IOV4.2. “Sa-ti vorbim ori sa nu-ti vorbim? Necazul tau e crâncen! Dar cine ar putea sa-si înabuse cuvintele?
IOV4.3. Iata, tu dadeai învatatura multora si întareai multe mâini slabite.
IOV4.4. Cuvintele tale au tinut în sus pe cei ce erau sa cada si tu ai întarit genunchii care se clatinau.
IOV4.5. Acum când ti-a venit si tie rândul, esti la strâmtorare si ti-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spaimântat!
IOV4.6. Frica ta de Dumnezeu nu-ti da încredere si desavârsirea cailor tale nu-ti da nadejde?
IOV4.7. Ia adu-ti aminte, care nevinovat s-a prapadit si unde le-a pierit urma celor drepti în fala lui Dumnezeu?
IOV4.8. Dupa cum am vazut eu, numai cei ce ara nelegiuirea si seamana rautatea au parte de asemenea roade.
IOV4.9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
IOV4.10. Racnetul leului si glasul leopardului, precum si dintii puilor de lei se sfarâma.
IOV4.11. Leul batrân moare ca nu mai are ce mânca si puii leoaicei se risipesc.
IOV4.12. O soapta a razbit pâna la mine si urechea mea a prins ceva din ea.
IOV4.13. În spaimele care vin din nalucirile noptii, atunci când somn adânc se lasa peste oameni,
IOV4.14. Cutremur m-a apucat si fiori mi-au scuturat toate oasele.
IOV4.15. Atunci un duh a trecut prin fata mea; tot parul mi s-a zbârlit de groaza.
IOV4.16. A stat drept în picioare, dar n-am stiut cine este; o umbra este înaintea ochilor mei, si aud o voce usoara care zice:
IOV4.17. “Un om poate sa fie drept în fata lui Dumnezeu? O faptura omeneasca este ea curata înaintea Celui ce a zidit-o?
IOV4.18. Daca El nu se încrede în slujitorii Sai si daca gaseste vina chiar îngerilor Sai,
IOV4.19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinte de lut, a caror obârsie este în tarâna si pe care îi striveste ca pe o molie.
IOV4.20. De dimineata pâna seara sunt zdrobiti, pier pe vecie fara sa-i scape nimeni.
IOV4.21. Mor, dar nu mor de prea multa întelepciune”.

CAPITOLUL 5
Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustra.

IOV5.1. Striga acum, daca o fi cineva care sa-ti raspunda. Catre care din sfintii îngeri te vei îndrepta?
IOV5.2. Mânia ucide pe cel fara de minte, iar aprinderea omoara pe cel ratacit.
IOV5.3. Am vazut pe nebun prinzând radacina si pe loc am blestemat salasul lui:
IOV5.4. Sa se departeze copiii lui de orice izbavire si sa fie calcati în picioare la poarta si nimeni sa nu le vina într-ajutor.
IOV5.5. Secerisul lui sa-l manânce flamânzii si sa-l duca cu ei în ascunzisuri si toata averea lui s-o soarba însetatii!
IOV5.6. Pentru ca nelegiuirea nu iese din pamânt si necazul nu rasare din pulbere,
IOV5.7. Ci omul îsi naste singur suferinta, precum vulturii se ridica în aer, prin puterile lor;
IOV5.8. Dar eu alerg la Dumnezeu si Lui Îi arat necazul meu.
IOV5.9. El face lucruri mari si nepatrunse, lucruri minunate si fara numar.
IOV5.10. El da ploaie pe pamânt si trimite apa pe câmpii.
IOV5.11. El înalta pe cei smeriti si izbaveste pe cei necajiti.
IOV5.12. El destrama planurile celor vicleni si cu mâinile lor nu pot sa izbândeasca.
IOV5.13. El prinde pe întelepti în istetimea lor si sfatul celor înselatori iese prost.
IOV5.14. Ziua în amiaza mare dau de întuneric si umbla ca pe timp de noapte în ceas de zi.
IOV5.15. Dar Dumnezeu scapa din gura lor pe omul dosadit si din mâna celui puternic pe cel sarac.
IOV5.16. Astfel, sarmanul prinde nadejde si nedreptatea îsi închide gura.
IOV5.17. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustra! Si sa nu dispretuiesti certarea Celui Atotputernic.
IOV5.18. Caci El raneste si El leaga rana, El loveste si mâinile Lui tamaduiesc.
IOV5.19. De sase ori din nevoi te va scoate, iar a saptea oara, raul te va ocoli.
IOV5.20. În timp de foamete, te va scapa de la moarte si în batalie din primejdia sabiei.
IOV5.21. Vei fi la adapost de biciul bârfelii si nu te vei teme de prapad când va veni.
IOV5.22. Îti vei râde de pustiire si de foamete si nu-ti va pasa de fiarele pamântului.
IOV5.23. Caci vei avea legamânt cu pietrele câmpului si fiara salbatica va trai cu tine în pace.
IOV5.24. Tu vei sti cortul tau la adapost si când îti vei cerceta locuinta nu vei avea dezamagire.
IOV5.25. Vei sti ca urmasii tai sunt numerosi si ca odraslele tale sunt multe ca iarba pamântului.
IOV5.26. Sosi-vei la mormânt, la adânci batrânete, ca o sira de grâu strânsa la vremea ei.
IOV5.27. Iata ceea ce am cercetat si asa este. Asculta si învata spre folosul tau”.

CAPITOLUL 6
Iov raspunde lui Elifaz.

IOV6.l. Atunci Iov a raspuns si a grait:
IOV6.2. “O, daca durerea mea s-ar cântari si nenorocirea mea ar fi pusa la cântar!
IOV6.3. Si fiindca este mai grea decât nisipul marilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
IOV6.4. Pentru ca sagetile Celui Atotputernic stau înfipte în mine si duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
IOV6.5. Zbiara magarul salbatic când e lânga pasunea verde? Mugeste boul când sta lânga nutret?
IOV6.6. Poti sa manânci ce n-are sare fara sare? Are vreun gust albusul oului?
IOV6.7. Sufletul meu n-a voit sa se atinga de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
IOV6.8. Cine îmi va darui îndeplinirea rugaciunii mele si va face ca Dumnezeu sa-mi dea ce astept,
IOV6.9. Si sa primeasca sa ma sfarâme si sa-si întinda mâna si sa ma nimiceasca!
IOV6.10. Dar va fi înca o mângâiere pentru mine si voi tresalta, desi împovarat de dureri nemiloase, fiindca n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
IOV6.11. Ce putere mai am ca sa astept si ce viitor mai am ca sa prelungesc viata mea?
IOV6.12. Taria mea este taria pietrelor? Trupul meu este oare de arama?
IOV6.13. As putea gasi vreun sprijin în mine si tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
IOV6.14. Celui ce este în suferinta i se cuvine mila prietenului sau, dar el uita teama de Cel Atotputernic.
IOV6.15. Fratii mei s-au aratat înselatori ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
IOV6.16. Erau acoperite de ghiata, zapada statea gramada peste ele;
IOV6.17. Dar cum se topeste zapada, ele si seaca si, cum se încalzeste, ele se usuca pe loc.
IOV6.18. Caravanele se abat din drumul lor, ele înainteaza în pustiu si se ratacesc.
IOV6.19. Caravanele din Tema asteapta, convoaiele din Saba nadajduiesc în ele.
IOV6.20. Si sunt uimiti ca au avut încredere; când sosesc lânga uscatele puhoaie sunt uimiti.
IOV6.21. Asa ati fost si voi acum pentru mine: Va scutura spaima si va este frica!
IOV6.22. Nu cumva v-am zis: Dati-mi de pomana si împartiti din averile voastre pentru mine?
IOV6.23. Sau scapati-ma din mâna unui dusman sau rascumparati-ma din mâna tiranilor?
IOV6.24. Fiti învatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu!
IOV6.25. Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi?
IOV6.26. Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se în vânt cuvintele unui deznadajduit!
IOV6.27. Voi napastuiti pe orfan, voi împovarati pe prietenul vostru.
IOV6.28. Si acum întrebati si va întoarceti catre mine si în fata voastra nu voi spune minciuna!
IOV6.29. Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
IOV6.30. Este oare vreo strâmbatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar?

CAPITOLUL 7
Iov se tânguieste de ticalosia omului.

IOV7.1. Oare omul pe pamânt nu este ca într-o slujba ostaseasca si zilele lui nu sunt ca zilele unui simbrias?
IOV7.2. El este asemenea robului care suspina dupa umbra, asemenea naimitului care-si asteapta simbria.
IOV7.3. Astfel si eu am avut parte de luni de durere, si mi-au fost date nopti de suferinta.
IOV7.4. Daca ma culc, zic: Când va veni ziua? Daca ma scol, ma întreb: Când va veni seara? Si sunt napadit de fel de fel de aratari pâna la asfintit.
IOV7.5. Trupul meu e plin de paduchi si de solzi de murdarie; pielea mea crapa si se zbârceste.
IOV7.6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica si s-au ispravit, fiindca firul s-a terminat.
IOV7.7. Adu-ti aminte, Doamne, ca viata mea e o suflare, ca ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
IOV7.8. Ochiul celui ce ma vedea nu ma va mai zari; ochii Tai ma vor cauta, dar eu nu voi mai fi.
IOV7.9. Negura se risipeste, piere, tot astfel cel ce coboara în iad nu mai vine înapoi.
IOV7.10. Nu se mai înapoiaza în casa sa si locuinta sa nu-l mai cunoaste.
IOV7.11. Drept aceea nu voi pune straja gurii mele, ci voi vorbi întru deznadejdea duhului meu si ma voi plânge întru amaraciunea inimii mele.
IOV7.12. Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca sa pui sa ma pazeasca?
IOV7.13. Când gândesc: Patul meu ma va odihni, culcusul meu îmi va alina durerile,
IOV7.14. Atunci Tu ma spaimântezi cu vise si ma îngrozesti cu naluciri.
IOV7.15. Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine streangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
IOV7.16. Ma ispravesc, nu voi trai în veac; lasa-ma, caci zilele mele sunt o suflare.
IOV7.17. Ce este omul, ca sa-ti bati capul cu el si ca sa-i dai luarea Ta aminte?
IOV7.18. De ce îl cercetezi în fiecare dimineata si de ce îl urmaresti în orice clipa?
IOV7.19. Când vei înceta sa ma privesti? Când îmi vei da ragaz sa-mi înghit saliva?
IOV7.20. Daca am gresit, ce ti-am facut tie, Pazitorule de oameni? De ce m-ai luat tinta pentru sagetile Tale si de ce ti-am ajuns povara?
IOV7.21. De ce nu îngadui greseala mea si nu lasi sa treaca faradelegea mea? Degraba ma voi culca în tarâna; ma vei cauta, dar nu ma vei mai gasi”.

CAPITOLUL 8
Bildad mustra pe Iov.

IOV8.1. Atunci Bildad din Suah a raspuns si a zis:
IOV8.2. “Pâna când vei tot vorbi astfel de lucruri si cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
IOV8.3. Dumnezeu o sa încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o sa strâmbe El dreptatea?
IOV8.4. Daca feciorii tai au pacatuit fata de El, El i-a lasat sa se prabuseasca sub povara nelegiuirii lor.
IOV8.5. Dar tu daca vii la Dumnezeu, daca te rogi de Cel Atotputernic,
IOV8.6. Daca esti nevinovat si fara pata, atunci de buna seama ca va veghea asupra ta si va cladi la loc casa dreptatii tale
IOV8.7. Si starea ta cea veche va fi nimica toata, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea noua.
IOV8.8. Întreaba pe cei care au fost înaintea noastra si ia aminte la cele traite si patite de parinti.
IOV8.9. Caci noi suntem de ieri si nu stim nimic, caci zilele noastre pe pamânt nu sunt decât o umbra.
IOV8.10. Ei îti vor da învatatura, ei îti vor grai si din inima lor îti vor cuvânta unele ca acestea:
IOV8.11. Oare papura creste fara balta si rogozul fara umezeala?
IOV8.12. Pe când înca este în floare si nu este taiat, el se usuca, mai înainte decât orice buruiana.
IOV8.13. Tot asa se întâmpla cu toti aceia care uita pe Dumnezeu si asa se vestejeste nadejdea celui nelegiuit.
IOV8.14. Încrederea lui e spulberata si bizuinta lui este o pânza de paianjen.
IOV8.15. Se sprijina pe casa sa, dar ea nu se tine; se agata de ea, dar casa se pravale.
IOV8.16. Sta plin de suc în fata soarelui si în gradina unde este îsi întinde vlastarii;
IOV8.17. Radacinile lui se împletesc cu pietrele si se înfig în adâncul stâncilor.
IOV8.18. Daca îl smulgi din loc, locul îl tagaduieste: Nu te-am vazut niciodata!
IOV8.19. Iata-l acum putred, pe carare, si din pamânt rasar alti vlastari.
IOV8.20. Dumnezeu nu dispretuieste pe cel desavârsit si nu ia de mâna pe raufacatori.
IOV8.21. Gura ta va fi plina înca o data de râsete si buzele tale de veselie.
IOV8.22. Cei ce te urasc se vor învesmânta în rusine si cortul celor rai va pieri!”

CAPITOLUL 9
Apararea lui Iov.

IOV9.l. Atunci Iov a raspuns si a zis:
IOV9.2. “Stiu bine ca asa este; caci cum ar putea un om sa fie drept înaintea lui Dumnezeu?
IOV9.3. Daca ar fi sa se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea sa-I raspunda nici la unul singur.
IOV9.4. A Lui este întelepciunea si atotputernicia; cine ar putea sa-I stea împotriva si sa ramâna teafar?
IOV9.5. El misca muntii din loc fara ca ei sa prinda de veste ca El i-a rasturnat în mânia Lui.
IOV9.6. El zguduie pamântul din temelia lui, asa încât stâlpii lui se clatina.
IOV9.7. El porunceste soarelui si soarele nu se mai ridica. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
IOV9.8. El singur este Cel ce întinde cerurile si umbla pe valurile marii.
IOV9.9. El a zidit Carul mare, Ralita, Pleiadele si camarile stelelor de miazazi.
IOV9.10. El a facut lucruri mari si nepatrunse si minuni fara de numar.
IOV9.11. Iata, daca trece pe lânga mine, eu nu-L vad, si daca se strecoara, eu nu-I prind de veste.
IOV9.12. Daca ia si ridica, cine va putea sa-L opreasca si cine-I va zice: Ce ai facut?
IOV9.13. Dumnezeu nu-si înfrâneaza mânia Sa si sub El se încovoaie toti slujitorii mândriei.
IOV9.14. Si eu atunci cum o sa-I raspund si ce cuvinte o sa aleg?
IOV9.15. Chiar daca as avea dreptate, nu-I voi raspunde, ci ma voi ruga judecatorului.
IOV9.16. Chiar daca m-ar asculta, când Îl chem, tot n-as putea sa cred ca asculta glasul meu,
IOV9.17. Caci El ma sfarâma ca sub furtuna si înmulteste fara cuvânt ranile mele.
IOV9.18. El nu-mi da ragaz sa rasuflu si ma adapa cu amaraciune.
IOV9.19. Daca este vorba de putere, El este Cel puternic. Daca este vorba de judecata, cine ma va apara?
IOV9.20. Oricâta dreptate as avea, gura mea ma va osândi si daca sunt fara prihana ea ma scoate vinovat.
IOV9.21. Sunt oare desavârsit? Eu singur nu ma cunosc pe mine si viata mea o dispretuiesc.
IOV9.22. Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceste pe cel desavârsit si pe cel viclean.
IOV9.23. Daca o nenorocire aduce moartea deodata, ce-I pasa Lui de deznadejdea celor fara de vina?
IOV9.24. Daca o tara a încaput pe mâna unui om viclean, El acopera fata judecatorilor Sai. Si daca nu El, cine atunci?
IOV9.25. Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducator de vesti si au fugit fara sa vada fericirea.
IOV9.26. S-au strecurat ca niste barci de papura, ca un vultur care se napusteste asupra prazii sale.
IOV9.27. Daca zic: Vreau sa-mi uit suferinta, sa-mi schimb înfatisarea si sa fiu voios,
IOV9.28. Sunt napadit de teama chinurilor mele, stiind bine ca Tu nu ma vei scoate nevinovat.
IOV9.29. Daca sunt vinovat, de ce sa ma mai trudesc zadarnic?
IOV9.30. Daca m-as spala cu zapada si mi-as curati mâinile cu lesie,
IOV9.31. Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât si vesmintele mele s-ar scârbi de mine.
IOV9.32. Caci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca sa stau cu El de vorba si ca sa mergem împreuna la judecata.
IOV9.33. Între noi nu se afla un al treilea care sa-si puna mâna peste noi amândoi
IOV9.34. Si care sa departeze varga Sa de deasupra capului meu, asa încât groaza Lui sa nu ma mai tulbure;
IOV9.35. Atunci as vorbi si nu m-as mai teme de El. Dar nu este asa si eu sunt singur cu mine însumi.

CAPITOLUL 10
Iov se tânguieste de necazul sau.

IOV10.1. Sufletul meu este dezgustat de viata mea. Voi lasa sa curga sloboda tânguirea mea si voi vorbi întru suferinta sufletului meu.
IOV10.2. Voi spune catre Domnul: Nu ma osândi; lamureste-ma, sa stiu pentru ce Te certi cu mine.
IOV10.3. Care e folosul Tau, când esti aprig si dispretuiesti faptura mâinilor Tale si esti surâzator la sfatul celor rai?
IOV10.4. Ai Tu ochi materiali si vezi lucrurile precum le vede omul?
IOV10.5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului si anii Tai ca anii omenesti,
IOV10.6. Ca sa cercetezi faradelegea mea si sa cauti pacatul meu,
IOV10.7. Când stii bine ca nu sunt vinovat si ca nimeni nu ma poate scapa din mâna Ta?
IOV10.8. Mâinile Tale m-au facut si m-au zidit si apoi Tu ma nimicesti în întregime.
IOV10.9. Adu-ti aminte ca m-ai facut din pamânt si ca ma vei întoarce în tarâna.
IOV10.10. Nu m-ai turnat oare ca pe lapte si nu m-ai închegat ca pe cas?
IOV10.11. M-ai îmbracat în piele si în carne, m-ai tesut din oase si din vine;
IOV10.12. Apoi mi-ai dat viata, si bunavointa Ta si purtarea Ta de grija au tinut vie suflarea mea,
IOV10.13. Si ceea ce Tu tineai ascuns în inima Ta, iata stiu acum gândul Tau:
IOV10.14. Daca pacatuiesc, Tu ma supraveghezi si nu ma dezvinovatesti de greseala mea.
IOV10.15. Daca sunt vinovat este amar de mine si daca sunt drept nu cutez sa ridic capul, ca unul ce sunt satul de ocara si sunt apasat de necazuri.
IOV10.16. Si astfel fara vlaga cum sunt, Tu ma vânezi ca un leu si din nou Te arati minunat fata de mine.
IOV10.17. Tu înnoiesti dusmania Ta împotriva mea. Tu sporesti mânia Ta asupra-mi ca niste ostiri primenite care se lupta cu mine.
IOV10.18. De ce m-ai scos din sânul mamei mele? As fi murit si nici un ochi nu m-ar fi vazut!
IOV10.19. As fi fost ca unul care n-a fost niciodata si din pântecele mamei mele as fi trecut în mormânt.
IOV10.20. Nu sunt oare zilele mele destul de putine? Da-Te la o parte ca sa pot sa-mi vin putin în fire,
IOV10.21. Mai înainte ca sa plec spre a nu ma mai întoarce din tinutul întunericului si al umbrelor mortii,
IOV10.22. Tara de întuneric si neorânduiala unde lumina e totuna cu bezna”.

CAPITOLUL 11
Iov învinovatit de fatarnicie.

IOV11.1. Atunci Tofar, din Naamah, a luat cuvântul si a vorbit:
IOV11.2. “Cel ce însira atâtea vorbe sa nu primeasca nici un raspuns si tocmai vorbaretul sa aiba dreptate?
IOV11.3. Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni sa taca si vei râde de ei, fara ca nimeni sa te înfrunte?
IOV11.4. Fiindca tu zici: Credinta mea este curata si în ochii Tai n-am nici o vina.
IOV11.5. Dar cine va face pe Dumnezeu sa vorbeasca, sa Îsi deschida buzele spre tine,
IOV11.6. Si sa-ti destainuiasca tainele întelepciunii? (caci ele sunt cu anevoie de înteles); atunci de-abia vei sti ca Dumnezeu îti cere socoteala de greseala ta.
IOV11.7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu pâna la desavârsirea Celui Atotputernic?
IOV11.8. Ea este mai înalta decât cerurile. Si ce vei face tu? Ea este mai adânca decât împaratia mortii. Cum vei patrunde-o tu?
IOV11.9. Masura ei este mai lunga decât pamântul si mai lata decât marea.
IOV11.10. Daca trece cu vederea, daca tine ascuns, daca da pe fata, cine poate sa-L opreasca?
IOV11.11. El cunoaste pe cei ce traiesc din înselaciune, El vede nedreptatea si o tine în seama;
IOV11.12. Astfel deci un om fara minte câstiga întelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
IOV11.13. Cât despre tine, daca inima ta e credincioasa si daca întinzi mâinile catre El,
IOV11.14. Si departezi de mâna ta faradelegea ei si nu rabzi sa locuiasca nedreptatea în corturile tale,
IOV11.15. Atunci vei ridica fruntea ta fara pata pe ea, vei fi puternic si fara frica.
IOV11.16. Fiindca vei uita necazul tau de azi si-ti vei aduce aminte de el numai ca de niste ape, care au fost si au trecut.
IOV11.17. Si viata ta va înflori mai mândra decât miezul zilei, iar întunericul se va face revarsat de zori.
IOV11.18. Atunci tu vei fi la adapost, caci vei fi plin de nadejde, te vei simti ocrotit si te vei culca fara grija.
IOV11.19. Te vei întinde fara ca sa te strâmtoreze nimeni si multi vor rasfata obrazul tau.
IOV11.20. Dar ochii nelegiuitilor tânjesc si loc de scapare nu au, iar nadejdea este când îsi vor da sufletul”.

CAPITOLUL 12
Iov se apara înaintea lui Tofar si a prietenilor sai.

IOV12.1. Atunci Iov a raspuns si a zis:
IOV12.2. “Cu adevarat numai voi sunteti întelepti si întelepciunea va muri o data cu voi.
IOV12.3. Dar si eu am minte ca voi si nu sunt mai prejos decât voi si cine nu cunoaste lucrurile pe care mi le-ati spus?
IOV12.4. Eu am ajuns pricina de batjocura pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu si caruia El raspunde: cel drept, cel fara vina e pricina de râs.
IOV12.5. Sa dispretuim nenorocirea (gândesc cei fericiti); înca o lovitura celor ce se poticnesc.
IOV12.6. Foarte linistite stau si sunt corturile jefuitorilor si cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au facut din pumnul lor un dumnezeu.
IOV12.7. Dar ia întreaba dobitoacele si te vor învata, si pasarile cerului, si te vor lamuri;
IOV12.8. Sau vorbeste cu pamântul, si-ti va da învatatura si pestii marii îti vor istorisi cu de-amanuntul.
IOV12.9. Cine nu cunoaste din toate acestea ca mâna Domnului a facut aceste lucruri?
IOV12.10. În mâna Lui El tine viata a tot ce traieste si suflarea întregii omeniri.
IOV12.11. Urechea nu deosebeste ea cuvintele tot asa, precum cerul gurii deosebeste mâncarea?
IOV12.12. Oare nu la batrâni salasluieste întelepciunea si priceperea nu merge mâna în mâna cu vârsta înaintata?
IOV12.13. La Dumnezeu se afla întelepciunea si puterea; sfatul si patrunderea sunt ale Lui.
IOV12.14. Ceea ce darâma El, nimeni nu mai zideste la loc si pe cine-l închide, nimeni nu poate sa-l mai deschida.
IOV12.15. Daca opreste apele pe loc, ele scad si pier; daca le da drumul, ele rastoarna lumea;
IOV12.16. Taria si întelepciunea sunt la El. El este stapân si peste ratacit si peste cel ce-l face sa rataceasca.
IOV12.17. El goneste pe sfetnici în picioarele goale si pe judecatori îi arunca prada nebuniei.
IOV12.18. El destrama puterea împaratilor si pune cingatoare de frânghie în jurul coapselor lor.
IOV12.19. El goneste pe preoti în picioarele goale si da peste cap pe cei puternici.
IOV12.20. El taie vorba celor mesteri la cuvânt si ia mintea celor batrâni.
IOV12.21. El face de ocara pe cei mari si slabeste încingatoarea celor voinici.
IOV12.22. El scoate din întuneric lucrurile ascunse si aduce la lumina ceea ce era acoperit de umbra.
IOV12.23. El sporeste neamurile si apoi le pierde, El le lasa sa se întinda si apoi le strâmtoreaza.
IOV12.24. El scoate din minti pe capeteniile popoarelor si îi lasa sa rataceasca în singuratati fara carari.
IOV12.25. Acolo ei orbecaiesc în întuneric, fara nici o lumina, caci Dumnezeu îi lasa sa se împleticeasca aidoma celui ce s-a îmbatat.

CAPITOLUL 13
Iov cere ca Dumnezeu sa-i dea pe fata pacatele.

IOV13.l. De buna seama, ochiul meu a vazut toate acestea, urechea mea le-a auzit si le-a înteles.
IOV13.2. Ceea ce stiti voi, stiu si eu si nu sunt deloc mai prejos decât voi.
IOV13.3. Dar eu vreau sa vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau sa-mi apar pricina înaintea lui Dumnezeu.
IOV13.4. Caci voi sunteti niste nascocitori ai minciunii, sunteti cu totii niste doctori neputinciosi!
IOV13.5. Ce bine ar fi fost daca ati fi tacut! Câta întelepciune ar fi fost din partea voastra!
IOV13.6. Ascultati acum apararea mea si bagati de seama la rostirea buzelor mele.
IOV13.7. Oare de dragul lui Dumnezeu spuneti voi lucruri strâmbe si spre apararea Lui croiti minciuni?
IOV13.8. Voiti sa tineti cu El si sa fiti aparatorii Lui?
IOV13.9. Si daca ar fi ca sa va cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreti sa-L înselati cum înselati un om?
IOV13.10. Desigur El va va osândi daca în ascuns vreti sa fiti partinitori cu El.
IOV13.11. Maretia Lui oare nu va înfricoseaza si groaza Lui nu va cadea oare peste voi?
IOV13.12. Rostirile voastre au taria cenusei. Raspunsurile voastre se prefac în noroi.
IOV13.13. Închideti gura în fata mea si eu voi vorbi, orice ar fi sa se întâmple.
IOV13.14. Drept aceea îmi voi lua în dinti carnea mea si viata mea o pun în mâna mea.
IOV13.15. Daca o fi sa ma ucida, nu voi tremura, dar voi descurca în fata Sa firele pricinei mele,
IOV13.16. Si chiar aceasta îmi va fi mie izbânda, fiindca un nelegiuit nu se înfatiseaza înaintea Lui.
IOV13.17. Ascultati cu luare-aminte cuvintele mele si ceea ce va voi spune sa va ramâna în urechi.
IOV13.18. Iata am pus la cale o judecata, si stiu ca eu sunt cel ce am dreptate.
IOV13.19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci voi amuti degraba si voi astepta moartea.
IOV13.20. Numai scuteste-ma de doua lucruri, si nu ma voi ascunde de fata Ta.
IOV13.21. Departeaza mâna Ta de deasupra-mi si nu ma mai tulbura cu groaza Ta.
IOV13.22. Apoi cheama-ma si eu iti voi raspunde, sau lasa-ma sa vorbesc eu si Tu sa-mi dai raspuns.
IOV13.23. Câte greseli si câte pacate am facut? Da-mi pe fata calcarea mea de lege si pacatul meu.
IOV13.24. De ce ascunzi fata Ta si ma iei drept un dusman al Tau?
IOV13.25. Vrei oare, sa înspaimânti o frunza pe care o bate vântul? Vrei sa Te îndârjesti împotriva unui pai uscat?
IOV13.26. De ce sa scrii împotriva mea aceste hotarâri amare? De ce sa-mi scoti ochii cu greselile tineretii?
IOV13.27. De ce sa-mi vâri picioarele în butuci si sa pândesti toti pasii mei si toate urmele mele?
IOV13.28. Când Tu stii ca trupul meu se nimiceste ca un putregai si ca o haina mâncata de molii!

CAPITOLUL 14
Nimicnicia vietii omenesti.

IOV14.1. Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri.
IOV14.2. Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata.
IOV14.3. Si asupra lui privesti si pe mine Tu ma silesti sa vin la judecata cu Tine.
IOV14.4. Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
IOV14.5. Deoarece zilele lui sunt masurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
IOV14.6. Întoarce-ti privirea de la el, ca sa aiba putin ragaz, sa se poata bucura ca simbriasul la sfârsitul zilei (de munca).
IOV14.7. Un copac, de pilda, tot are nadejde, caci daca-l tai, el creste din nou si vlastarii nu-i vor lipsi.
IOV14.8. Daca radacina lui îmbatrâneste în pamânt si daca trunchiul lui putrezeste,
IOV14.9. Când da de apa înverzeste din nou si se acopera cu ramuri ca si cum ar fi atunci sadit.
IOV14.10. Dar omul când moare ramâne nimicit; când omul îsi da sufletul, unde mai este el?
IOV14.11. Apele marilor pot sa dispara, fluviile pot sa scada si sa sece.
IOV14.12. La fel si omul se culca si nu se mai scoala; si cât vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui.
IOV14.13. O, de m-ai ascunde în împaratia mortilor, ca sa ma tii acolo pâna când va trece mânia Ta, si de mi-ai soroci o vreme, când iarasi sa-ti aduci aminte de mine!
IOV14.14. Daca omul a murit o data, fi-va el iarasi viu? Toate zilele robiei mele as astepta pâna ce vor veni sa ma schimbe.
IOV14.15. Atunci Tu ma vei chema si eu Îti voi raspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
IOV14.16. Pe când astazi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la pacatul meu.
IOV14.17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluita ca într-un sac si greseala mea ai spala-o si ai face-o alba.
IOV14.18. Si precum muntele se darâma si se preface în nisip si precum stânca e rostogolita din locul ei,
IOV14.19. Si precum apele manânca pietrele si valurile lor acopera pamântul, tot asa Tu sfarâmi nadejdea omului.
IOV14.20. Tu Te ridici urias împotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi înfatisarea lui si-l trimiti de la Tine.
IOV14.21. Daca feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; daca au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
IOV14.22. Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale”.

CAPITOLUL 15
Elifaz vrea sa faca pe Iov fatarnic.

IOV15.1. Atunci Elifaz, din Teman, a raspuns si a zis:
IOV15.2. “Este oare cinstit pentru întelept sa raspunda cu cuvinte usuratice si sa-si umple pieptul cu suflarea vântului de rasarit?
IOV15.3. I se cuvine lui sa judece cu vorbe seci si prin cuvântari care n-au nici o noima?
IOV15.4. Tu mergi atât de departe, încât desfiintezi cucernicia si nesocotesti rugaciunea înaintea lui Dumnezeu.
IOV15.5. Nelegiuirea ta insufla gura ta si tu împrumuti vorbirea ta de la cei vicleni.
IOV15.6. Chiar gura ta te osândeste si nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
IOV15.7. Nu cumva esti tu cel dintâi om care s-a nascut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât muntii?
IOV15.8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu si te-ai facut tu stapân pe toata întelepciunea?
IOV15.9. Ce stii tu pe care sa nu-l stim si noi? Ce pricepi tu si noi nu pricepem?
IOV15.10. Printre noi se afla oameni vechi de zile, batrâni mai în vârsta decât tatal tau.
IOV15.11. Ti se pare putin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu si cuvintele spuse cu blândete?
IOV15.12. De ce te lasi târât de inima ta si de ce privesti asa trufas cu ochii tai?
IOV15.13. De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta si dai drumul din gura ta la astfel de cuvântari?
IOV15.14. Ce este omul ca sa se creada curat, si cel nascut din femeie, ca sa se creada neprihanit?
IOV15.15. Daca Dumnezeu nu are încredere în sfintii Sai si daca cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Sai,
IOV15.16. Cu atât mai putin o faptura urâcioasa si stricata cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
IOV15.17. Vreau sa-ti dau o învatatura, asculta-ma; si ceea ce am vazut vreau sa-ti aduc la cunostinta;
IOV15.18. Ceea ce înteleptii au vestit fara sa ascunda nimic, precum au auzit de la parintii lor,
IOV15.19. Atunci când tara le-a fost data numai lor si nici un strain nu se asezase înca printre ei.
IOV15.20. Nelegiuitul se chinuieste în toate zilele vietii sale si de-a lungul anilor haraziti celui tiran.
IOV15.21. Glasuri îngrozitoare fac larma în urechile lui; în mijlocul pacii, i se pare ca un ucigas se napusteste asupra lui.
IOV15.22. El nu mai nadajduieste sa mai iasa din întuneric si îsi simte capul mereu sub sabie.
IOV15.23. Se si vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindca stie ca prapadul lui este fara întârziere.
IOV15.24. Ziua întunericul îl înspaimânta. Zbuciumul si tulburarea îl strâng la mijloc si se arunca asupra-i gata de împresurare,
IOV15.25. Fiindca a îndraznit sa-si îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de Cel Atotputernic;
IOV15.26. Fiindca a îndraznit sa navaleasca împotriva Lui cu gâtul întins si la adapostul scuturilor sale groase si rotunde.
IOV15.27. Chipul lui i se ascundea în grasime si osânza statea grea pe coapsele lui,
IOV15.28. Si salasluia în cetati pustiite, în case în care nu mai statea nimeni, fiindca amenintau sa se prabuseasca.
IOV15.29. Nu va aduna bogatie si ce are nu va tine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pamânt.
IOV15.30. Nu va mai putea sa iasa din întuneric. Focul va mistui ramurile sale si vijelia va matura florile lui;
IOV15.31. Sa nu se creada în minciuna, fiindca stim ca e desertaciune.
IOV15.32. Vrejul sau se va ofili mai înainte de vreme si mladita sa nu va da muguri verzi.
IOV15.33. Ca vita manata, va lasa sa cada rodul sau si la fel ca maslinul va împrastia florile sale.
IOV15.34. Fiindca ceata celui rau la inima va fi lasata stearpa si focul mistuie corturile cu bogatii de jaf.
IOV15.35. Ei zamislesc rautatea si nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospeste înselaciunea”.

CAPITOLUL 16
Iov dovedeste nevinovatia sa.

IOV16.1. Atunci Iov a raspuns si a grait:
IOV16.2. “Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteti toti niste jalnici mângâietori.
IOV16.3. Când se vor sfârsi aceste vorbe goale si ce te chinuieste ca sa raspunzi?
IOV16.4. Si eu as vorbi asa ca voi, daca sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; as putea sa spun multe cuvinte împotriva voastra si sa dau din cap în privinta voastra.
IOV16.5. V-as mângâia numai cu gura si cu miscarea buzelor mele v-as aduce usurare.
IOV16.6. Dar, daca vorbesc, durerea mea nu se linisteste si daca tac din gura, durerea mea nu se departeaza de la mine.
IOV16.7. În ceasul de fata, Dumnezeu mi-a luat toata vlaga; toata ticalosia mea ma împresoara, Doamne!
IOV16.8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate marturisesc împotriva mea; neputinta mea ea însasi ma da de gol si bârfitorul sta împotriva mea.
IOV16.9. El ma sfâsie în furia Lui si se poarta cu mine dusmanos, scrâsneste din dinti împotriva mea; dusmanul meu arunca asupra-mi sagetile ochilor sai;
IOV16.10. Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocura m-au lovit peste obraji. Toti gramada se înghesuie împotriva mea.
IOV16.11. Dumnezeu ma da pe mâna unui pagân. El ma arunca prada celor rai.
IOV16.12. Mi-era destul de bine, dar El m-a sfarâmat. M-a luat de ceafa si m-a facut praf si a aruncat asupra-mi toate sagetile Sale;
IOV16.13. În jurul meu se învârtesc sagetile Sale; El îmi strapunge rarunchii fara mila; El varsa pe pamânt fierea mea.
IOV16.14. El ma darâma bucata cu bucata si navaleste asupra mea ca un razboinic.
IOV16.15. Am cusut un sac pe trupul meu si am vârât în tarâna capul meu.
IOV16.16. Chipul meu s-a înrosit de plânset si umbra mortii s-a salasluit în pleoapele mele;
IOV16.17. Si cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie si rugaciunea mea este curata!
IOV16.18. Pamântule, nu ascunde sângele meu si sa nu fie nici un loc nestrabatut de bocetele mele.
IOV16.19. Iar acum martorul meu este în ceruri si cel ce da pentru mine buna marturie este sus în locurile înalte.
IOV16.20. Prietenii mei îsi bat joc de mine, dar ochiul meu varsa lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
IOV16.21. O, de-ar fi îngaduit omului sa stea de vorba cu Dumnezeu, cum sta de vorba un am “u prietenul sau!
IOV16.22. Caci acesti putini ani se vor scurge si voi apuca pe un drum de pe care nu ma voi mai întoarce.

CAPITOLUL 17
Iov povesteste mai departe necazurile lui.

IOV17.1. Sufletul meu e darapanat, zilele mele se sting, mormântul ma asteapta.
IOV17.2. Sunt împresurat de batjocoritori si ochii mei trebuie sa priveasca spre ocarile lor.
IOV17.3. Da-mi acum chezasia Ta lânga Tine, altfel cine ar vrea sa raspunda pentru mine?
IOV17.4. Pentru ca Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
IOV17.5. Sunt unii care fac ospat cu prietenii, atunci când acasa ochii copiilor se sting de foame.
IOV17.6. Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în fata.
IOV17.7. Ochii mei s-au întunecat de suparare, madularele mele s-au subtiat ca umbra.
IOV17.8. Oamenii cei drepti stau înmarmuriti si cel nevinovat se rascoala împotriva celui nelegiuit.
IOV17.9. Cel ce este drept se tine însa de calea sa si cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
IOV17.10. Cât despre voi ceilalti, voi toti dati înapoi si veniti aici, caci nu voi gasi printre voi nici un întelept.
IOV17.11. Zilele mele s-au scurs, socotintele mele s-au sfarâmat si la fel dorintele inimii mele.
IOV17.12. Din noapte ei vor sa faca zi si spun ca lumina este mai aproape decât întunericul.
IOV17.13. Mai pot sa nadajduiesc? Împaratia mortii este casa mea, culcusul meu l-am întins în inima întunericului.
IOV17.14. Am zis mormântului: Tu esti tatal meu; am zis viermilor: voi sunteti mama si surorile mele!
IOV17.15. Atunci unde mai este nadejdea mea si cine a vazut pe undeva norocul meu?
IOV17.16. El s-a rostogolit pâna în fundul iadului si împreuna cu mine se va cufunda în tarâna”.

CAPITOLUL 18
Bildad socoteste pe Iov între cei fara de lege.

IOV18.l. Atunci Bildad din Suah a început sa vorbeasca si a zis:
IOV18.2. “Când vei ajunge odata la capatul unor astfel de vorbe? Vino-ti în fire si apoi vom vorbi.
IOV18.3. Pentru ce suntem socotiti ca niste dobitoace? De ce sa trecem în ochii tai drept vite cornute?
IOV18.4. Nu cumva pentru tine care te sfâsii în mânia ta, o sa ajunga pamântul sa se pustiiasca si stâncile sa se mute din locul lor?
IOV18.5. Fireste, lumina nelegiuitului se stinge si flacara focului lui nu mai straluceste.
IOV18.6. Lumina se întuneca în cortul lui si candela de deasupra lui se ispraveste.
IOV18.7. Pasii lui, altadata vânjosi, se îngusteaza si propriul lui sfat acum îl poticneste.
IOV18.8. El da cu picioarele în lat si se plimba în reteaua de sfori.
IOV18.9. Capcana l-a prins de calcâi si latul s-a încolacit pe el.
IOV18.10. Cursa care trebuia sa-l prinda este ascunsa în pamânt si prinzatoarea sta în poteca lui;
IOV18.11. Spaimele dau peste el din toate partile si se tin de el pas cu pas.
IOV18.12. Lânga bunatatile lui el moare de foame si nenorocirea lui sta gata lânga el.
IOV18.13. Boala musca din trupul lui. Primul nascut al mortii roade madularele lui.
IOV18.14. Din cortul unde statea la adapost este scos afara si târât înaintea groaznicului împarat.
IOV18.15. Nimeni din ai lui nu mai salasluieste în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuinta lui ploua cu pucioasa.
IOV18.16. Radacinile lui se usuca în pamânt, iar ramurile lui se vestejesc în aer.
IOV18.17. Pomenirea lui se sterge de pe pamânt si în toata lumea numele i-a pierit.
IOV18.18. De la lumina i-au dat brânci în întuneric si de pretutindeni e scos afara.
IOV18.19. Nu lasa nici urmasi, nici samânta în poporul sau si nimeni nu mai traieste dupa el prin locurile prin care a locuit.
IOV18.20. Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui si cei din rasarit au simtit fiori în ei.
IOV18.21. Aceasta ramâne din salasurile celui nelegiuit si iata locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu”.

CAPITOLUL 19
Iov în necazurile lui se mângâie cu nadejdea învierii.

IOV19.1. Atunci Iov a început sa vorbeasca si a zis:
IOV19.2. “Câta vreme veti întrista voi sufletul meu si ma veti zdrobi cu cuvântarile voastre?
IOV19.3. Iata a zecea oara de când ma batjocoriti. Nu va este rusine ca va purtati asa?
IOV19.4. Chiar daca ar fi adevarat ca am pacatuit, greseala mea este pe capul meu.
IOV19.5. Iar daca voi va faceti tari si mari împotriva mea si-mi scoateti ochii cu ticalosia mea,
IOV19.6. Sa stii ca Dumnezeu este Cel ce ma urmareste si ca El m-a învaluit cu latul Sau.
IOV19.7. Daca strig de multa-apasare, nu primesc nici un raspuns; tip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
IOV19.8. El a astupat calea mea, ca sa nu mai trec pe ea, si a acoperit cu bezna toate drumurile mele.
IOV19.9. M-a dezbracat de marirea mea si mi-a smuls cununa de pe cap.
IOV19.10. M-a darâmat de jur împrejur si sunt în ceasul mortii si nadejdea mea a scos-o din radacina ca pe un copac.
IOV19.11. Aprins-a împotriva mea mânia Sa si m-a luat drept dusmanul Sau.
IOV19.12. Hoardele Sale sosesc gramada, îsi fac drum pâna la mine si pun tabara de jur împrejurul cortului meu.
IOV19.13. A departat pe fratii mei de lânga mine si cunoscutii mei îsi întorc fata când ma vad.
IOV19.14. Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
IOV19.15. Cei ce locuiau împreuna cu mine si slujnicele mele se uita la mine ca la un strain; sunt în ochii lor ca unul venit din alta tara.
IOV19.16. Chem pe sluga mea si nu-mi raspunde, macar ca o rog cu gura mea.
IOV19.17. Suflarea mea a ajuns nesuferita pentru femeia mea si am ajuns sa miros greu pentru fiii cei nascuti din coapsele mele.
IOV19.18. Pâna si copiii îmi arata dispret; când ma scol, vorbesc pe seama mea.
IOV19.19. Toti sfetnicii mei cei mai de aproape ma urgisesc si aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
IOV19.20. Oasele mele ies afara din piele si nu mi-au mai ramas tefere decât gingiile.
IOV19.21. Mila fie-va de mine, aveti mila de mine, o, voi, prietenii mei, caci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
IOV19.22. De ce ma prigoniti cu urgia lui Dumnezeu si nu va mai saturati de carnea mea?
IOV19.23. Cit as vrea ca vorbele mele sa fie scrise, cât as vrea sa fie sapate pe arama.
IOV19.24. Sa fie sapate pe veci, cu un condei de fier si de plumb, într-o stânca!
IOV19.25. Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu ti ca El, în ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea ce se destrama.
IOV19.26. Si afara din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
IOV19.27. Pe El Îl voi vedea si ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Si de dorul acesta maruntaiele mele tânjesc în mine.
IOV19.28. Iar daca ziceti: Cum îl vom urmari si ce pricina de proces vom gasi noi în el?
IOV19.29. Temeti-va de sabie, pentru voi însiva, când mânia va izbucni împotriva greselii voastre. Si atunci veti învata ca este o judecata!”

CAPITOLUL 20
Cuvântul lui Tofar; fericirea necredinciosilor este nestatornica.

IOV20.1. Si Tofar din Naamah a început sa vorbeasca si a zis:
IOV20.2. “Cugetul meu ma împinge sa vorbesc, din pricina framântarii pe care o simt în mine.
IOV20.3. Am auzit o învatatura care ma scoate din sarite si atunci o pornire vijelioasa, din duhul meu, ma face sa raspund.
IOV20.4. Nu stii tu oare ca de mult de tot, din zilele când omul a fost asezat pe pamânt,
IOV20.5. Desfatarea celor fara de lege tine foarte putin si bucuria fatarnicului nu sta decât o clipa?
IOV20.6. Chiar daca statura lui s-ar înalta pâna la ceruri si cu capul s-ar atinge de nori,
IOV20.7. El totusi va pieri ca o naluca, pe vecie, si cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a facut?
IOV20.8. Zboara ca un vis si nu mai dai de el, e maturat ca o vedenie de noapte.
IOV20.9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede si locul unde se gasea, nu-l mai zareste.
IOV20.10. Feciorii lui vor trebui sa cerseasca mila celor saraci si mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forta.
IOV20.11. Oasele lui sunt înca pline de vlaga tineretii, dar ea se va culca cu el în pulbere;
IOV20.12. Daca rautatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui.
IOV20.13. Daca o tine în gura si nu o scuipa, daca o mesteca în cerul gurii,
IOV20.14. Totusi hrana lui în maruntaiele lui se strica si se face în intestinele lui venin de napârca.
IOV20.15. Averea, pe care a înghitit-o, acum o varsa; Dumnezeu i-o da afara din pântece.
IOV20.16. Venin de sarpe otravitor sugea. Limba de napârca îl omoara!
IOV20.17. El nu va mai vedea pâraiele de proaspat untdelemn, valurile de miere si de smântâna.
IOV20.18. Da îndarat ce-a câstigat si nu se mai foloseste de câstig si de roadele negustoriei sale nu se mai bucura.
IOV20.19. Pentru ca a asuprit fara mila pe saraci si a furat o casa, în loc sa o zideasca.
IOV20.20. El nu va cunoaste pacea launtrica si el nu va scapa nimic din toate câte pretuieste.
IOV20.21. Nimic nu scapa de lacomia lui, de aceea înflorirea lui nu va tine deloc.
IOV20.22. Când bogatia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodata si toate loviturile nenorocirii vor cadea în capul lui.
IOV20.23. Când va fi gata sa-si sature pântecele, Dumnezeu va dezlantui asupra-i urgia mâniei Sale si va ploua cu sageti peste el.
IOV20.24. Daca va scapa de platosa de fier, îl va strapunge arcul de arama.
IOV20.25. O sageata îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficati si spaimele mortii îl sfârsesc.
IOV20.26. Toata neagra pieire ameninta comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai ramâne din cortul lui.
IOV20.27. Cerurile vor dezveli faradelegea lui si pamântul i se va ridica împotriva.
IOV20.28. Napraznica revarsare de ape va matura casa lui si apele vor curge în ziua dumnezeiestii mânii.
IOV20.29. Aceasta este partea harazita de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este mostenirea pe care el o primeste de la Domnul”.

CAPITOLUL 21
Iov raspunde lui Tofar despre fericirea si pedeapsa necredinciosilor.

IOV21.l. Atunci Iov a vorbit înca o data si a zis:
IOV21.2. “Ascultati cu luare-aminte cuvântul meu si aici sa se opreasca mângâierile voastre.
IOV21.3. Îngaduiti-mi sa vorbesc si eu, si dupa ce voi vorbi, atunci poti sa-ti bati joc.
IOV21.4. Oare plângerea mea se înalta împotriva unui om? Si atunci rabdarea mea cum n-o sa fie pe sfârsite?
IOV21.5. Uitati-va la mine si mirati-va foarte si puneti mâna la gura.
IOV21.6. Caci, când ma gândesc, ma apuca groaza si toata carnea de pe mine tremura.
IOV21.7. Pentru ce ticalosii au viata, ajung la adânci batrânete si sporesc în putere?
IOV21.8. Urmasii lor se ridica voinici în fata lor si odraslele lor dainuiesc sub ochii lor.
IOV21.9. Casele lor stau nevatamate, fara teama si varga lui Dumnezeu nu sta deasupra lor.
IOV21.10. Taurii sunt plini de vlaga si prasitori, juncanele lor fata si nu leapada.
IOV21.11. Copiii lor zburda ca oile si odraslele lor dantuiesc împrejur.
IOV21.12. Ei cânta din toba si din harfa si se desfata la sunetele flautului.
IOV21.13. Îsi ispravesc zilele în fericire si coboara cu pace în împaratia mortii.
IOV21.14. Si tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: “În laturi de la noi! Nu vrem deloc sa cunoastem caile Tale!
IOV21.15. Cine este Cel Atotputernic ca sa-I slujim Lui si ce folos vom avea sa-I înaltam rugaciuni?”
IOV21.16. N-ai zice, oare, ca fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor rai nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
IOV21.17. De câte ori se stinge candela nelegiuitilor si nenorocirea da navala peste ei? De câte ori Dumnezeu nimiceste cu mânia Sa pe cei raufacatori,
IOV21.18. Ca sa fie ei ca paiul în bataia vântului si ca pleava pe care o rasuceste vârtejul?
IOV21.19. Dumnezeu, vei zice, pastreaza pentru copiii lui rasplata faradelegii lui. Dar sa-l pedepseasca pe el însusi, ca sa se învete.
IOV21.20. Sa-si vada cu ochii nenorocirea si sa se adape din mânia Celui Atotputernic!
IOV21.21. Fiindca ce-i mai pasa de casa lui, dupa moartea lui, când numarul lunilor lui a fost retezat?
IOV21.22. Dar nu cumva Îi vom da noi învatatura lui Dumnezeu, Lui care sta si judeca pe cei de sus?
IOV21.23. Unul moare, în plinatatea puterii sale, când este înconjurat de fericire si de pace,
IOV21.24. Când galetile îi sunt pline de lapte si oasele pe care le suge, pline cu maduva.
IOV21.25. Altul moare, cu sufletul coplesit de amaraciune, fara sa fi gustat vreo fericire.
IOV21.26. Si unul si altul se culca în tarâna si viermii îi cotropesc.
IOV21.27. Stiu prea bine gândurile voastre si socotintele pe care vi le fauriti în privinta mea.
IOV21.28. Voi ziceti în mintea voastra: Unde este casa asupritorului si unde este cortul în care locuiau nelegiuitii?
IOV21.29. N-ati întrebat oare pe cei ce trec pe drum si n-ati recunoscut dreptatea spuselor lor?
IOV21.30. Anume cum ca în ziua nenorocirii cel rau este crutat si ca în ceasul mâniei el scapa?
IOV21.31. Cine îl mustra în fata pentru purtarea lui si cine-i întoarce cu aceeasi masura faptele pe care le-a facut?
IOV21.32. Iar când este dus la locul de odihna, din stâlpul de la capatâi el parca sta de straja.
IOV21.33. Bulgarii pamântului îi sunt usori; în convoi pe urma lui înainteaza toata lumea, si înaintea lui o multime nenumarata.
IOV21.34. Atunci ce sunt desartele mângâieri pe care mi le dati? Din toate cuvintele voastre nu ramâne decât înselaciune”.

CAPITOLUL 22
Elifaz se îndoieste iarasi de evlavia lui Iov.

IOV22.1. Elifaz din Teman a raspuns atunci si a zis:
IOV22.2. “Poate omul sa fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindca înteleptul îsi este de folos lui însusi.
IOV22.3. Ce are Cel Atotputernic daca tu esti fara prihana? Si care este câstigul Lui, daca drumurile tale sunt fara vina?
IOV22.4. Oare El te pedepseste pentru cucernicia ta si pentru ea intra cu tine în judecata?
IOV22.5. Nu, dimpotriva, fiindca rautatea ta este mare si faradelegile tale sunt fara hotar!
IOV22.6. Caci tu fara dreptate luai zaloage de la fratii tai si smulgeai vesmântul de pe oameni si-i lasai goi.
IOV22.7. Tu nu dadeai sa bea celui însetat si nu dadeai sa manânce celui flamând;
IOV22.8. Cel cu pumnul tare cotropeste pamântul si cel cu trecere îl ia, în stapânire.
IOV22.9. Goneai de la pragul tau pe vaduve cu mâinile goale si bratele celor orfani tu le sfarâmai.
IOV22.10. Acesta este cuvântul pentru care laturi te înconjoara si spaimele te-au apucat dintr-o data.
IOV22.11. Lumina s-a stins pentru tine si nu mai vezi si o apa revarsata te-a dat la fund.
IOV22.12. Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Priveste în sus spre stele cât de sus sunt ele!
IOV22.13. Tu ai zis: Ce stie Dumnezeu! Judeca El oare prin umbra?
IOV22.14. Norii sunt ca o perdea în fata Lui si El nu poate sa vada; El se plimba numai de jur împrejurul cerurilor.
IOV22.15. Voiesti tu sa urmezi pe stravechea cale pe care au batatorit-o oamenii cei fara de lege?
IOV22.16. Cei ce au fost maturati înainte de vreme, când un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor,
IOV22.17. Si ei ziceau lui Dumnezeu: “În laturi de la noi! Si ce poate sa ne faca Cel Atotputernic?”
IOV22.18. Dar tocmai El umpluse casele lor de bunatati, însa sfatul celor rai ramânea departe de Dumnezeu.
IOV22.19. Cei drepti se uita si se bucura, iar cel nevinovat râde de ei.
IOV22.20. Iata, avutia lor a nimicit-o si focul a mistuit toata strânsura lor!
IOV22.21. Împaca-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
IOV22.22. Primeste, te rog, învatatura din gura Lui si pune la inima cuvintele Lui;
IOV22.23. Daca te întorci la Cel puternic si te smeresti, daca departezi nedreptatea de cortul tau,
IOV22.24. Atunci aurul tau îl vei pretui drept tarâna si comorile Ofirului drept pietricele,
IOV22.25. Pentru ca Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si gramezi de argint.
IOV22.26. Atunci tu te vei desfata întru Cel Atotputernic si ridica-vei fata ta catre Dumnezeu.
IOV22.27. Tu vei chema numele Lui si El te va auzi si tu vei împlini juruintele tale.
IOV22.28. Când te vei hotarî sa faci un lucru, lucrul îl vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale,
IOV22.29. Fiindca Dumnezeu smereste pe mândri si mândria, si mântuieste pe acela care-si pleaca ochii în pamânt.
IOV22.30. El izbaveste pe cel nevinovat si tu la fel vei scapa, când mâinile tale vor fi curate”.

CAPITOLUL 23
Iov marturiseste curatenia cugetului sau, lasându-se la judecata Domnului.

IOV23.1. Dar Iov iarasi a vorbit si a zis:
IOV23.2. “Si de data aceasta plângerea mea este luata tot ca razvratire si totusi mâna mea de-abia înabuse suspinele mele.
IOV23.3. O, daca as sti unde sa-L gasesc! Daca as putea sa ajung la palatul Lui!
IOV23.4. Atunci as dezvalui înaintea Lui pricina mea si as umple gura mea cu învinuiri.
IOV23.5. As sti atunci cuvintele cu care mi-ar raspunde si as întelege rostul spuselor Lui.
IOV23.6. Si-ar dezlantui El oare toata puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta si m-ar asculta.
IOV23.7. El ar lua aminte la omul drept care vorbeste în fala Lui si astfel as fi iertat pe vecie de Judecatorul meu.
IOV23.8. Caci iata, daca o iau spre rasarit, El nu este acolo; daca o iau spre apus, nu-L zaresc!
IOV23.9. L-am cautat spre miazanoapte si n-am dat de El, m-am întors catre miazazi si nici aici nu L-am vazut!
IOV23.10. Dar El cunoaste si umbletul meu si starea mea pe loc si daca ar fi sa ma treaca prin cuptor de foc, voi iesi din cuptor curat ca aurul.
IOV23.11. M-am tinut cu pasul meu dupa pasul Lui, am pazit calea Lui si nu m-am abatut din ea.
IOV23.12. De la porunca buzelor Sale nu m-am departat, la sânul meu am tinut ascunse cuvintele gurii Sale.
IOV23.13. Dar hotarârea Lui este luata si cine-L va împiedica? Caci ceea ce sufletul Sau a poftit, aceea va si face.
IOV23.14. Fiindca El aduce la îndeplinire hotarârea Sa si alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Sau.
IOV23.15. Iata pentru ce sunt înspaimântat în fata Lui. Ma gândesc si mi-e teama de El.
IOV23.16. Dumnezeu a slabit inima mea si Cel Atotputernic m-a îngrozit.
IOV23.17. Si n-am tacut din pricina întunericului si din pricina noptii care a învaluit fata mea.

CAPITOLUL 24
Despre rânduiala lui Dumnezeu cea tainica, dar dreapta; pentru nefericirea celor drepti si fericirea celor pacatosi.

IOV24.1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile rasplatirilor sunt ascunse si cei ce-L cunosc n-au vazut zilele Sale de judecator?
IOV24.2. Viclenii muta hotarele tarinilor, fura turma de oi cu cioban cu tot.
IOV24.3. Duc la ei acasa asinul copiilor orfani si iau zalog boul vaduvei.
IOV24.4. Dau la o parte de pe cale pe cei saraci din tara, iar pe toti nenorocitii din tara îi silesc sa se ascunda.
IOV24.5. Acestia la fel cu asinii salbatici din pustie ies pe furis sa-si caute de mâncare si, dupa ce lucreaza pâna seara, tot n-au pâine pentru copii.
IOV24.6. Ei secera noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului;
IOV24.7. Petrec noaptea goi, fiindca n-au cu ce sa se înveleasca, pentru ca n-au vesmânt sa se apere de frig.
IOV24.8. Ploaia repede din munti îi uda pâna la piele si în loc de adapost strâng în brate stâncile.
IOV24.9. Cei dintâi smulg pe orfan de la tâta si iau zalog haina saracului.
IOV24.10. Si saracii umbla goi, fara îmbracaminte si, istoviti de foame, duc în spinare snopii.
IOV24.11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calca jghiaburile cu struguri si tânjesc de sete.
IOV24.12. În cetate, muribunzii se vaita si sufletul celor raniti cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugaciunea lor!
IOV24.13. Mai sunt razvratiti împotriva zilei, care nu cunosc cararile ei si nu ramân în potecile ei.
IOV24.14. Ucigasul se scoala dis-de-dimineata, ucide pe cel sarac si nevoias si jefuieste.
IOV24.15. Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei si el îsi zice: Nu ma vede nici tipenie de om, si îsi pune o mahrama pe fata.
IOV24.16. Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele si intra în ele, caci el le-a pus semn de cu ziua,
IOV24.17. Iar când vine dimineata, parca ar fi pentru ei umbra mortii. Când zorii stralucesc, toate spaimele mortii dau peste ei.
IOV24.18. Nelegiuitul pluteste usor ca pe fata apelor, dar pe pamânt partea lui este plina de blestem si fericirea nu va calca niciodata via lui.
IOV24.19. Precum seceta si arsita sorb apele zapezilor topite, tot astfel soarbe locuinta mortilor pe pacatosi.
IOV24.20. Pântecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfateaza din el, nimeni nu-l mai tine minte si astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
IOV24.21. Ei chinuiau pe femeia stearpa si fara de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia vaduva.
IOV24.22. Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneste pe cei puternici, se ridica razbunator si toii acestia nu se mai tin stapâni pe viata lor.
IOV24.23. El îi lasa sa se sprijine cu buna încredintare, dar ochii Lui erau asupra cailor lor.
IOV24.24. Se ridicasera, dar acum nu mai sunt, s-au asternut ca nalba, când o cosesti si ca spicul ierbii s-au vestejit.
IOV24.25. Daca ziceti ca nu este asa, cine îmi va dovedi ca am mintit si cine va spulbera cuvântul meu?”

CAPITOLUL 25
Înaintea lui Dumnezeu toti oamenii sunt pacatosi.

IOV25.1. Atunci Bildad din Suah a început sa vorbeasca si a zis:
IOV25.2. “A Lui este stapânirea, a Lui este puterea înfricosatoare! Si El salasluieste pacea în locurile preaînalte.
IOV25.3. Cine poate sa numere ostile Sale? Si peste cine nu se ridica paza Lui?
IOV25.4. Cum ar putea un om sa fie fara de prihana înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea sa fie curat cel ce se naste din femeie?
IOV25.5. Iata nici luna nu straluceste destul în ochii Lui si nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
IOV25.6. Cu cât mai putin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai putin nascutul din om, care nu este decât un vierme!”

CAPITOLUL 26
Iov lauda puterea lui Dumnezeu mai presus decât Bildad.

IOV26.l. Atunci Iov a raspuns si a zis:
IOV26.2. “În ce chip ajuti tu pe cel ce este fara de putere si sprijini bratul care a slabit?
IOV26.3. Cum stii tu sa sfatuiesti pe cel lipsit de întelepciune si ce belsug de stiinta ai dat pe fata?
IOV26.4. Catre cine ai îndreptat tu cuvintele tale si al cui duh graia prin gura ta?
IOV26.5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele raposatilor tremura sub pamânt, iar apele si vietatile din ape se înspaimânta.
IOV26.6. Împaratia mortilor este goala înaintea Lui si adâncul este fara acoperis.
IOV26.7. El întinde miazanoaptea peste genune; El spânzura pamântul pe nimic.
IOV26.8. El închide apele în norii Sai si norii nu se rup sub greutatea apelor.
IOV26.9. El acopera fata lunii pline, desfasurând asupra ei norii Sai.
IOV26.10. El a tras un cerc pe suprafata apelor, pâna la hotarul dintre lumina si întuneric.
IOV26.11. Stâlpii cerului se clatina si se înspaimânta la mustrarea Lui.
IOV26.12. Cu puterea Lui El a despicat marea si cu întelepciunea Lui a sfarâmat furia ei.
IOV26.13. Suflarea Lui însenineaza cerurile si mâna Lui strapunge sarpele fugar!
IOV26.14. Si daca acestea sunt marginile din afara ale înfaptuirilor Sale, cât de putin lucru este ceea ce strabate pâna la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea sa-l înteleaga?”

CAPITOLUL 27
Iov, aparând nevinovatia sa, pune fata în fata pe cei cuviosi cu fatarnicii.

IOV27.l. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui si a zis:
IOV27.2. “Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovarat sufletul meu!
IOV27.3. Câta vreme duhul meu va fi întreg în mine si suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu,
IOV27.4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevar si limba mea nu va grai nici o minciuna!
IOV27.5. Departe de mine gândul sa va dau dreptate! Pâna când o fi sa-mi dau duhul nu ma voi lepada de nevinovatia mea.
IOV27.6. Tin cu tarie la dreptatea mea si nu voi lasa-o sa-mi scape; inima mea nu se rusineaza de zilele pe care le-am trait.
IOV27.7. Dusmanul meu sa aiba partea nelegiuitului si cel ce este împotriva mea sa aiba partea celui ce lucreaza nedreptatea!
IOV27.8. Care este nadejdea unui înrait, când el se roaga si îsi ridica sufletul catre Dumnezeu?
IOV27.9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când da peste el vreo nenorocire?
IOV27.10. Este oare Cel Atotputernic desfatarea lui? Cheama el în toata vremea numele lui Dumnezeu?
IOV27.11. Voiesc sa va învat caile lui Dumnezeu si ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau sa va ascund.
IOV27.12. Si daca voi toti ati dovedit-o (ca si mine), atunci pentru ce vorbiti în zadar?
IOV27.13. Iata partea pe care Dumnezeu o pastreaza celui rau si mostenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
IOV27.14. Daca fiii sai sunt numerosi, sunt pentru taisul sabiei si odraslele lui nu au atâta pâine cât sa se sature:
IOV27.15. Câti mai scapa dintre ai lui vor muri de ciuma si vaduvele lor nu-i vor jeli.
IOV27.16. Daca aduna bani multi ca nisipul si gramadeste vesminte multe ca noroiul,
IOV27.17. Poate sa le gramadeasca, dar cu ele se va îmbraca un om fara prihana si de toti banii lui va avea parte unul cu inima curata.
IOV27.18. Casa pe care si-a zidit-o este casa unei molii si ca o coliba pe care si-o face un pândar.
IOV27.19. Se culca bogat, dar nu se mai culca a doua oara; deschide ochii si nu mai este.
IOV27.20. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea noptii, un vârtej l-a smuls.
IOV27.21. Vântul de la rasarit l-a spulberat si se duce; din locul de unde era îl spulbera.
IOV27.22. Dumnezeu îl împovareaza fara mila si înaintea mâinii care îl pedepseste el cauta sa fuga.
IOV27.23. Oamenii bat din mâini la privelistea aceasta si cu fluieraturi îl alunga de peste tot.

CAPITOLUL 28
Izvorul întelepciunii.

IOV28.l. Argintul are zacamintele lui de obârsie si aurul are locul lui de unde-l scoti si-l lamuresti.
IOV28.2. Din pamânt scoatem fierul si din stânca topita scoatem arama.
IOV28.3. Omul a pus hotare întunericului si cerceteaza pâna în cele mai departate adâncuri, sfredelind piatra ascunsa în umbra si în bezna.
IOV28.4. Un popor strain a sapat carari pe sub pamânt, uitate de piciorul celor de deasupra si departe de oameni; scormonitorii se spânzura pe funii si se clatina încoace si în colo.
IOV28.5. Si deasupra este pamântul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este ravasit ca de foc.
IOV28.6. Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
IOV28.7. Carari pe care nu le-a cunoscut pasarea de prada si pe care ochiul vulturului nu si le-a însemnat.
IOV28.8. Fiarele salbatice nu le-au calcat niciodata, niciodata leul nu s-a strecurat pe aici.
IOV28.9. Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene si muntii i-a rasturnat din temelie.
IOV28.10. El a sapat santuri în stânci si nimic de pret nu scapa privirii lui.
IOV28.11. El a rascolit izvoarele apelor si tot ce era în adâncime a scos afara la lumina.
IOV28.12. Dar întelepciunea de unde izvoraste ea si care este locul de obârsie al priceperii?
IOV28.13. Pamânteanul nu cunoaste calea catre ea, caci ea nu se gaseste pe meleagurile celor vii.
IOV28.14. Adâncul a grait: Ea nu se afla în sânul meu! Si marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
IOV28.15. Mintea cea înalta nu poate fi schimbata cu bulgari de aur si argintul nu-l cântaresti ca s-o platesti.
IOV28.16. Ea nu poate sa fie pretuita nici cu aurul Ofirului, nici cu pretioasa cornalina, nici cu pietre de safir!
IOV28.17. Cu ea alaturi nu pot sa stea nici aurul, nici cristalul si cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
IOV28.18. Despre margean si despre diamant, nici sa mai pomenim, iar agonisirea întelepciunii întrece cu mult pe aceea a margaritarelor.
IOV28.19. Topazele Etiopiei nu stau în cumpana cu ea si cu aurul cel mai curat nu vei plati-o niciodata!
IOV28.20. Si aceasta întelepciune de unde vine ea si care este salasul priceperii?
IOV28.21. Ea a fost ascunsa de ochii oricarei fapturi vii; ea a fost tainuita si de pasarea cerului.
IOV28.22. Adâncul si moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
IOV28.23. Dumnezeu îi cunoaste drumul si numai El este Cel ce stie locuinta ei.
IOV28.24. Când El privea pâna la marginile pamântului si îmbratisa cu ochii tot ce se afla sub ceruri,
IOV28.25. Ca sa dea vântului cumpana si sa chibzuiasca legea apelor,
IOV28.26. Când El statornicea ploilor un fagas si o cale bubuitului tunetului,
IOV28.27. Atunci El a vazut întelepciunea s i a cântarit-o, atunci a pus-o în lumina si i-a masurat adâncimea.
IOV28.28. Dupa aceea Dumnezeu a zis omului: Iata, frica de Dumnezeu, aceasta este întelepciunea, iar în departarea de cel rau sta priceperea”.

CAPITOLUL 29
Iov aminteste fericirea sa.

IOV29.1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis:
IOV29.2. “O, daca as fi înca o data ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu ma ocrotea,
IOV29.3. Ca atunci când El tinea stralucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu strabateam prin întuneric!
IOV29.4. De ce nu sunt înca o data ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu tinea parte cortului meu,
IOV29.5. Când Cel Atotputernic era înca cu mine si împrejurul meu stateau feciorii mei,
IOV29.6. Iar picioarele mele se scaldau în lapte si stânca aspra izvora pentru mine pâraie de untdelemn?
IOV29.7. Atunci când ieseam la poarta de sus a cetatii si asezam în piata scaunul meu,
IOV29.8. Tineretul, vazându-ma, se ascundea cu sfiala, iar cei batrâni se ridicau în picioare si ramâneau asa.
IOV29.9. Fruntasii poporului îsi opreau cuvântarile si îsi puneau mâna la gura.
IOV29.10. Glasul capeteniilor scadea si limba lor se lipea de cerul gurii.
IOV29.11. Caci urechea care ma auzea ma fericea si ochiul care ma vedea îmi dadea mare marturie.
IOV29.12. Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe orfanul fara sprijin.
IOV29.13. Binecuvântarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si umpleam de bucurie inima vaduvei.
IOV29.14. Ma îmbracam întru dreptate, ca într-un vesmânt si judecata mea cea dreapta era mantia mea si turbanul meu.
IOV29.15. Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop;
IOV29.16. Eram tatal celor neputinciosi si cercetam cu sârguinta pricinile care îmi erau necunoscute.
IOV29.17. Sfarâmam falcile nelegiuitului si smulgeam prada din dintii lui.
IOV29.18. Si îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu si ca pasarea Phoenix voi înmulti zilele mele.
IOV29.19. Radacina mea se va rasfira pe lânga apa si roua se va lasa, noaptea, peste ramurile mele.
IOV29.20. Slava mea va întineri neîncetat si arcul meu se va înnoi în mâna mea.
IOV29.21. Oamenii ma ascultau si stateau fara grai si asteptau sa auda sfatul meu.
IOV29.22. Dupa ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvântul meu cadea asupra lor picatura cu picatura.
IOV29.23. Ma asteptau precum astepti ploaia si cascau gura lor, ca pentru bura de primavara.
IOV29.24. Daca le surâdeam, nu-si credeau ochilor si surâsul meu nu-l lasau sa se piarda.
IOV29.25. Le aratam care este dreapta cale si stateam mereu în fruntea lor, stateam ca un împarat, între ostasii sai si, oriunde-i duceam, ei veneau dupa mine.

CAPITOLUL 30
Iov plânge nenorocirea lui.

IOV30.l. Iar acum am ajuns de batjocura pentru cei mai tineri decât mine si pe ai caror parinti îi pretuiam prea putin, ca sa-i pun alaturi cu câinii turmelor mele.
IOV30.2. Ce as fi facut cu puterea bratelor lor, odata ce vlaga lor se dusese toata?
IOV30.3. Din pricina saraciei si a foametei înspaimântatoare, ei mântcau radacini din locuri uscate si mama lor era câmpia pustie si jalnica.
IOV30.4. Ei culegeau ierburi de prin maracini si pâinea lor era radacina de ienupar.
IOV30.5. Erau goniti din mijlocul oamenilor si dupa ei lumea urla ca dupa niste hoti.
IOV30.6. Drept aceea, au ajuns sa se aciueze pe marginea suvoaielor, prin gaurile pamântului si prin vagaunile stâncilor.
IOV30.7. Zbiara prin hatisuri, stau gramada pe sub scaieti.
IOV30.8. Neam de oameni ticalosi, neam de oameni fara nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din tara!
IOV30.9. si astazi, iata ca sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor.
IOV30.10. Le e groaza de mine, s-au departat de mine si pentru obrazul meu n-au facut economie cu scuipatul lor!
IOV30.11. Cel ce si-a deznodat streangul robiei ma asupreste si tot asa cel ce si-a scos zabalele din gura.
IOV30.12. În dreapta mea se ridica martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele si si-au croit drumuri împotriva-mi.
IOV30.13. Au darâmat poteca mea, cu gând ca sa ma piarda, ei se suie încoace si nimeni nu le este stavila.
IOV30.14. Ca printr-o spartura larga, ei dau iures si în darâmaturi se tavalesc.
IOV30.15. Multimea spaimelor s-a întors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vântul si izbavirea mea a trecut ca un nor.
IOV30.16. Si acum sufletul meu se topeste în mine, zile de amaraciune ma cuprind.
IOV30.17. Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite si nervii mei nu stiu de odihna.
IOV30.18. Cu o putere napraznica, Dumnezeu ma tine de haina si ma strânge de gât ca gulerul camasii.
IOV30.19. Mi-a dat brânci în noroi si am ajuns sa fiu la fel cu praful si cu cenusa.
IOV30.20. Strig catre Tine si nu-mi raspunzi, stau în picioare si Tu nu ma vezi.
IOV30.21. Tu Te-ai facut asupritorul meu si cu toata puterea bratului Tau ma prigonesti.
IOV30.22. Tu ma ridici deasupra vântului si ma pui pe el calare si apoi ma nimicesti cu iuresul furtunii.
IOV30.23. Stiu foarte bine ca Tu ma duci spre moarte si la locul de întâlnire al tuturor muritorilor.
IOV30.24. Totusi împotriva sarmanului nu ridicam mâna mea, când striga catre mine, în nenorocirea lui.
IOV30.25. N-am plâns oare si eu împreuna cu cel care-si ducea viata greu? Sufletul meu n-avea mila de cel sarman?
IOV30.26. Ma asteptam la fericire si iata ca a venit nenorocirea; asteptam lumina si a venit întunericul.
IOV30.27. Maruntaiele mele au fiert în clocote fara încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
IOV30.28. Am umblat înnegrit la fata, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare si am strigat.
IOV30.29. Am ajuns frate cu sacalii, am ajuns tovaras cu strutii.
IOV30.30. Pielea s-a facut pe mine neagra si oasele mele sunt arse de friguri.
IOV30.31. Astfel harfa mea a ajuns instrument tânguirii si flautul meu glasul bocitoarelor.

CAPITOLUL 31
Viata curata a lui Iov.

IOV31.l. Facusem legamânt cu ochii mei si asupra unei fecioare nu-i ridicam.
IOV31.2. Si care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri si ce câstig harazeste, din înaltime, Cel Atotputernic?
IOV31.3. Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept si nenorocirea pentru faptuitorii faradelegii?
IOV31.4. Nu vede, oare, Dumnezeu caile mele si nu numara El toti pasii mei?
IOV31.5. Umblat-am oare întru minciuna si picioarele mele au zorit spre înselaciune?
IOV31.6. Sa ma cântareasca în cumpana dreptatii si Dumnezeu sa cunoasca neprihanirea mea.
IOV31.7. Daca pasii mei s-au abatut de la calea cea dreapta si inima mea a fost târâta de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdarie,
IOV31.8. Atunci altul sa manânce ceea ce eu seman si vlastarii mei sa fie scosi din radacina!
IOV31.9. Daca inima mea a fost amagita de vreo femeie si am stat de pânda la usa aproapelui meu,
IOV31.10. Atunci nevasta mea sa învârteasca la râsnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea.
IOV31.11. Caci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor,
IOV31.12. Un foc care mistuie pâna la iad si care nimiceste toata strânsura mea;
IOV31.13. Daca as fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
IOV31.14. Ce ma voi face eu; când Dumnezeu se va ridica si ce raspuns ti voi da, când va lua procesul în cercetare? IOV31.15. Cel ce m-a facut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a facut si pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcatuit în pântece?
IOV31.16. Datu-m-am, oare, în laturi, când saracul dorea ceva si lasat-am sa se stinga de plânsete ochii vaduvelor?
IOV31.17. Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine si orfanului nu-i dadeam din ea?
IOV31.18. Dimpotriva, din tineretile mele, am crescut pe orfan ca un tata si de la nastere, am calauzit pe vaduva.
IOV31.19. Daca vedeam un nenorocit fara haina si vreun sarac care n-avea camasa pe el,
IOV31.20. Nu ma binecuvântau coapsele lui si nu-l încalzea lâna mieilor mei?
IOV31.21. Daca am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindca vedeam ca am sprijinitori la masa judecatii,
IOV31.22. Atunci sa cada umarul meu din încheietura si bratul meu sa se dezlege de osul celalalt!
IOV31.23. Dar eu ma temeam de pedeapsa lui Dumnezeu si înaintea maretiei Lui nu puteam sa stau.
IOV31.24. Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lamurit: Tu esti nadejdea mea?
IOV31.25. Ori eram fericit peste masura, ca aveam atâta avere si ca mâna mea agonisise mult?
IOV31.26. Ori când vedeam soarele în stralucirea lui si luna înaintând cu maretie,
IOV31.27. A fost inima mea amagita în taina si am dus eu mâna la gura, ca s-o sarut?
IOV31.28. Si aceasta ar fi fost o mare faradelege, fiindca as fi tagaduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
IOV31.29. M-am bucurat eu de nenorocirea dusmanului meu si am tresaltat când vreo rautate daduse peste el?
IOV31.30. Eu n-am îngaduit limbii mele sa greseasca si sa ceara moartea dusmanului, blestemându-l.
IOV31.31. Oamenii care tineau de casa mea ziceau: “Unde s-ar gasi vreunul care sa nu se fi saturat la masa lui?”
IOV31.32. Strainul nu petrecea noaptea niciodata afara; portile mele le deschideam calatorului.
IOV31.33. Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzând, în sânul meu, greseala faptuita,
IOV31.34. Pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma înspaimânta dispretul cetatenilor si atunci ramâneam fara glas si nu mai ma aratam în poarta?
IOV31.35. O, cine, îmi va da pe cineva care sa ma asculte? Iata aici iscalitura mea! Cel Atotputernic sa-mi raspunda! Iar învinuirea scrisa de potrivnicii mei,
IOV31.36. Voi purta-o pe umarul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cununa.
IOV31.37. Îi voi da socoteala de toti pasii mei, ca un principe ma voi înfatisa înaintea Lui.
IOV31.38. Nu cumva ogoarele mele cer razbunare împotriva mea si brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
IOV31.39. Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor si n-am platit si am facut pe vechii lor stapâni sa se plânga de mine?
IOV31.40. Daca ar fi asa, atunci sa creasca pe ele palamida în loc de grâu si neghina în loc de orz!” Aici cuvintele lui Iov se termina.

CAPITOLUL 32
Elihu se mânie de tacerea prietenilor lui Iov.

IOV32.1. Astfel, acesti trei barbati nu mai raspunsera nimic lui Iov, pentru ca el se socotea fara vina.
IOV32.2. Atunci se aprinse de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Si mânia lui se aprinse împotriva lui Iov, fiindca el pretindea ca este drept înaintea lui Dumnezeu,
IOV32.3. Si iarasi se aprinse mânia lui împotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindca ei nu gaseau nici un raspuns si totusi osândeau pe Iov.
IOV32.4. Elihu însa asteptase pe când ei vorbeau cu Iov, fiindca ei erau mai în vârsta decât Elihu.
IOV32.5. Dar când a vazut el ca nu mai este nici un raspuns în gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mânia lui.
IOV32.6. Si asa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a început a vorbi si a zis: “Eu sunt tânar si voi sunteti batrâni, de aceea m-am sfiit si m-am temut sa va dau pe fata gândul meu.
IOV32.7. Mi-am zis: vârsta trebuie sa vorbeasca si multimea anilor sa ne învete întelepciunea.
IOV32.8. Dar duhul din om si suflarea Celui Atotputernic dau priceperea.
IOV32.9. Nu cei batrâni sunt întelepti si nici mosnegii nu sunt cei ce înteleg totdeauna dreptatea.
IOV32.10. Drept aceea am zis: Luati aminte la mine, voi arata si eu ce stiu.
IOV32.11. Iata ca am asteptat cuvintele voastre, am stat cu urechea atintita la judecatile voastre, pe când voi va cautati ce aveati de spus.
IOV32.12. Am stat cu ochii atintiti asupra voastra si iata ca nici unul n-a convins pe Iov, nici unul n-a rasturnat cuvintele lui;
IOV32.13. De aceea sa nu ziceti: Noi am gasit întelepciunea si Dumnezeu ne da învatatura, iar nu un om.
IOV32.14. Astfel, nu voi pune înainte niste cuvinte ca acestea si nu-i voi raspunde cu temeiurile voastre.
IOV32.15. Ei au fost opariti, n-au mai raspuns nimic, cuvintele le-au fugit din gura
IOV32.16. Si eu am asteptat! Dar pentru ca ei nu mai vorbesc, fiindca au stat pe loc si nu mai raspund,
IOV32.17. Voi zice si eu ceva din partea mea, voi arata si eu stiinta mea,
IOV32.18. Caci sunt plin de cuvinte pâna în gât si duhul meu launtric îmi da zor.
IOV32.19. Iata ca cugetul meu în mine este ca un vin care n-are pe unde sa rasufle, ca un vin care sparge niste burdufuri noi.
IOV32.20. Voi vorbi deci ca sa ma usurez, voi deschide gura mea si nu-l voi lasa pe Iov fara raspuns.
IOV32.21. Nu voi lua partea nimanui si nu voi maguli pe nimeni,
IOV32.22. Caci nu ma pricep sa lingusesc, altfel într-o clipeala m-ar smulge Ziditorul meu.

CAPITOLUL 33
Elihu apara dreptatea lui Dumnezeu.

IOV33.l. Drept aceea, Iov, te rog, asculta cuvintele mele si ia aminte la toate cuvintele mele.
IOV33.2. Iata ca am deschis gura mea si limba mea graieste.
IOV33.3. Inima mea va scoate la iveala cuvinte de învatatura, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
IOV33.4. Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a facut si suflarea Celui Atotputernic este datatoarea vietii mele.
IOV33.5. Daca poti, raspunde-mi, apara-ti pricina înaintea mea, fii tare!
IOV33.6. Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine si eu ca si tine am fost framântat din lut,
IOV33.7. De aceea frica de mine sa nu te tulbure, nici mâna mea sa nu atârne greu asupra ta.
IOV33.8. Tu ai spus în auzul meu si eu am auzit rostul vorbelor tale spunând asa:
IOV33.9. “Eu sunt curat si fara nici o vina, eu sunt fara prihana si n-am nici o greseala;
IOV33.10. Dar iata ca Dumnezeu cauta pricina de ura împotriva mea si ma socoteste ca un vrajmas al Lui.
IOV33.11. El pune picioarele mele în butuci si pândeste toti pasii mei!”
IOV33.12. Dar aici îti voi raspunde ca tu n-ai dreptate, fiindca Dumnezeu este mai mare decât omul.
IOV33.13. De ce graiesti împotriva Lui, fiindca El nu da nimanui socoteala de toate câte face?
IOV33.14. Vezi ca Dumnezeu vorbeste când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
IOV33.15. Si anume, El vorbeste în vis, în vedeniile noptii, atunci când somnul se lasa peste oameni si când ei dorm în asternutul lor.
IOV33.16. Atunci El da înstiintari oamenilor si-i cutremura cu aratarile Sale.
IOV33.17. Ca sa întoarca pe om de la cele rele si sa-l fereasca de mândrie
IOV33.18. Ca sa-i fereasca sufletul de prapastie si viata lui de calea mormântului;
IOV33.19. De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
IOV33.20. Pofta lui este dezgustata de mâncare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate.
IOV33.21. Carnea dupa el se prapadeste si piere si oasele lui, pâna acum nevazute, îi ies prin piele.
IOV33.22. Sufletul lui vine încet, încet spre prapastie si viata lui spre împaratia mortilor.
IOV33.23. Daca atunci se afla un înger lânga el, un mijlocitor între vii, care sa-i arate omului calea datoriei,
IOV33.24. Dumnezeu Se milostiveste de el si zice îngerului: “Izbaveste-l ca sa nu cada în prapastie; am gasit pentru sufletul lui pretul de rascumparare!”
IOV33.25. Atunci trupul lui înfloreste ca în tinerete si el vine înapoi la zilele de la începutul vietii sale.
IOV33.26. El se roaga lui Dumnezeu si Dumnezeu îi arata bunatatea Sa si-i îngaduie sa vada fata Sa cu mare bucurie si astfel îi da omului iertarea Sa.
IOV33.27. Atunci omul priveste peste semenii sai si zice: “Pacatuisem si calcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit dupa faptele mele.
IOV33.28. Caci El a izbavit sufletul meu ca sa nu treaca prin strâmtorile mortii si ochii mei vad înca lumina”.
IOV33.29. Iata toate acestea le face Dumnezeu de doua ori, de trei ori cu omul,
IOV33.30. Ca sa-i scoata sufletul din pieire si ca sa-l lumineze cu lumina celor vii.
IOV33.31. Ia aminte Iov, asculta-ma pe mine, taci si eu voi vorbi!
IOV33.32. Daca ai ceva de spus da-mi raspuns, vorbeste, caci dorinta mea este sa-ti dau dreptate.
IOV33.33. Iar daca nu, asculta la mine: tine-ti gura si te voi învata care este întelepciunea”.

CAPITOLUL 34
Elihu înfrunta pe Iov.

IOV34.1. Elihu a vorbit mai departe si a zis:
IOV34.2. “Ascultati, înteleptilor, cuvintele mele si voi, învatatilor, atintiti-va urechile,
IOV34.3. Fiindca urechea deosebeste cuvintele, precum cerul gurii gusta rnâncarea.
IOV34.4. Sa cercetam între noi ce este drept, sa stim între noi ceea ce este bine,
IOV34.5. Fiindca Iov a zis: “Eu sunt drept, dar Dumnezeu nu-mi da dreptate!
IOV34.6. Desi nevinovat, trec drept mincinos; rana mea este nevindecata, desi eu nu am nici o greseala”.
IOV34.7. Cine mai este ca Iov, care sa bea batjocura, cum ar bea apa?
IOV34.8. Care sa se însoteasca cu cei care fac nedreptate si sa mearga în pas cu facatorii de rele?
IOV34.9. Caci Iov a zis: “Omul n-are nici un folos, daca se straduieste sa fie placut lui Dumnezeu”.
IOV34.10. Dar voi oameni de inima, ascultati-ma! Departe este de Dumnezeu rautatea, departe este de El nedreptatea!
IOV34.11. Caci Dumnezeu întoarce omului dupa faptele lui si se poarta cu fiecare dupa purtarea lui.
IOV34.12. Cu adevarat, Dumnezeu nu faptuieste raul si Cel Atotputernic nu strâmba dreptatea.
IOV34.13. Cine i-a încredintat cârmuirea pamântului si cine i-a dat în grija aceasta lume întreaga?
IOV34.14. Daca Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însusi si daca ar lua înapoi la Sine duhul Sau si suflarea Sa,
IOV34.15. Toate fapturile ar pieri deodata si omul s-ar întoarce în tarâna.
IOV34.16. Daca ai minte, asculta aceasta, pleaca urechea la cuvintele mele.
IOV34.17. Unul care prigoneste dreptatea ar putea oare sa domneasca? Si vei osândi tu pe Cel mare si drept?
IOV34.18. El, Care striga împaratilor: Netrebnicilor! Si celor mai mari de pe pamânt: Nelegiuitilor!
IOV34.19. El nu cauta la fala celor mari si nu face deosebire între bogat si sarac, pentru ca toti sunt lucrarea mâinilor Sale.
IOV34.20. Într-o clipita ei mor si se duc; în miez de noapte, un popor se zbuciuma si fara greutate prabuseste pe tiran.
IOV34.21. Pentru ca ochii Domnului supravegheaza cararile omului si vede toti pasii lui.
IOV34.22. Pentru El nu este nici întuneric, nici umbra, unde sa se poata ascunde cei ce lucreaza nelegiuirea.
IOV34.23. Dumnezeu n-are nevoie sa priveasca multa vreme pe cineva, ca sa-l traga înaintea judecatii Sale.
IOV34.24. El zdrobeste pe puternici, fara lunga cercetare si pune pe altii în locul lor.
IOV34.25. De vreme ce El cunoaste faptele lor, El îi rastoarna în fapt de noapte si-i zdrobeste.
IOV34.26. Ca pe niste nelegiuiti ce sunt, El îi loveste de fala cu foarte multi privitori,
IOV34.27. Fiindca s-au dat la o parte din preajma Sa si n-au voit sa priceapa cararile Sale
IOV34.28. Si au facut sa urce pâna la Domnul strigatul celui sarac si sa rasune în urechile Sale plânsul celor nenorociti.
IOV34.29. Daca Domnul se odihneste, cine poate sa-L smulga din odihna Lui si daca Îsi acopera fata, cine poate sa-L mai zareasca? Dar El sta si supravegheaza si pe popoare si pe oameni,
IOV34.30. Ca unul Care nu voieste stapânirea celor nelegiuiti, nici poticnirea popoarelor.
IOV34.31. Daca un fatarnic zice lui Dumnezeu: “Am fost târât la pacat si nu voi mai face ce este rau,
IOV34.32. Ceea ce nu stiu, Tu învata-ma; daca am savârsit vreo nedreptate nu voi porni iar de la capat!”
IOV34.33. Crezi tu, dupa parerea ta, ca Dumnezeu îi va face în schimb tot asa? Fiindca ai fost dispretuitor, fiindca te faci tu judecator în locul meu, spune-mi atunci ce stii tu?
IOV34.34. Oamenii în toata firea vor zice si tot asa orice om cuminte care ma asculta:
IOV34.35. Iov nu vorbeste dupa dreapta învatatura si cuvintele lui nu sunt dupa sfânta dreptate.
IOV34.36. Însa Iov trebuie cercetat pâna la capat cu privire la acele raspunsuri vrednice de niste nelegiuiti.
IOV34.37. El a sporit pacatul sau; aici între noi el pune la îndoiala greseala lui si îngramadeste vorbele sale împotriva lui Dumnezeu”.

CAPITOLUL 35
Elihu vorbeste despre dreptatea lui Dumnezeu.

IOV35.l. Elihu a vorbit mai departe si a zis:
IOV35.2. “Crezi tu ca ai dreptate si socotesti ca te-ai limpezit înaintea lui Dumnezeu,
IOV35.3. Când zici: “Ce folosesc, ce câstig am eu, ca nu pacatuiesc?”
IOV35.4. Iata ce-ti voi raspunde si tie si prietenilor tai:
IOV35.5. Priveste cerurile si îndreapta intr-acolo ochii; uita-te la nori, cât sunt ei de sus, fata de tine!
IOV35.6. Daca pacatuiesti, ce rau îi faci lui Dumnezeu si daca pacatele tale sunt numeroase, ce-I strica Lui?
IOV35.7. Daca esti drept, ce dar Îi faci sau ce primeste El din mâna ta?
IOV35.8. Rautatea ta poate sa strice unui om ca si tine, dreptatea ta sa foloseasca celui ce este ca si tine nascut din om.
IOV35.9. Ei striga atunci când împilarea a trecut orice margini, ei racnesc în mâinile celor puternici.
IOV35.10. Dar ei nu întreaba: Unde este Dumnezeu Cel ce ne-a facut, El Care daruieste noptii cântari de veselie?
IOV35.11. El Care ne da mai multa întelepciune decât dobitoacelor pamântului si mai multa pricepere decât pasarilor cerului?
IOV35.12. Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina trufasei împilari a celor rai.
IOV35.13. Zadarnica le este truda; Dumnezeu nu aude si Cel Atotputernic nu ia aminte.
IOV35.14. Cu atât mai putin, când tu zici ca nu stii de unde sa-L iei, ca tu esti cu El în judecata si ca-L tot astepti sa vina.
IOV35.15. Ba, înca atunci când tu spui ca mânia Lui nu pedepseste si ca El nu prea stie limpede ce este aceea nelegiuire!
IOV35.16. Da, Iov îsi deschide gura zadarnic si, nestiind ce spune, înmulteste cuvintele fara rost.

CAPITOLUL 36
Urmarea vorbirii lui Elihu.

IOV36.1. Elihu a mers mai departe si a grait:
IOV36.2. “Asteapta o clipa si vei învata si altele, caci sunt înca temeiuri si cuvinte de partea lui Dumnezeu.
IOV36.3. Voi porni cu stiinta mea de departe si voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
IOV36.4. Caci cu adevarat ceea ce-ti spun eu nu este minciuna si cal ce sta lânga tine este unul desavârsit în cunostinta.
IOV36.5. Fireste, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapada pe nimeni; El este prea puternic prin înaltimea întelepciunii Sale.
IOV36.6. El nu lasa pe nelegiuit sa propaseasca si celor nenorociti le face dreptate.
IOV36.7. El nu despoaie pe cei drepti de dreptatea lor, iar cu împaratii la fel: îi pune în jeturi împaratesti si-i asaza sa domneasca de-a pururi. Dar ei se umfla de trufie.
IOV36.8. Si atunci iata-i ferecati cu lanturi si iata-i prinsi cu funiile mâhnirii.
IOV36.9. Dupa aceea, Dumnezeu le dezvaluie fapta pe care au facut-o si nelegiuirea în care au cazut, anume ca s-au trufit.
IOV36.10. Dar El le face aceasta destainuire ca sa ia aminte si le da porunca sa se întoarca de la rautatea lor;
IOV36.11. Daca dau ascultare si vin la supunere, ei îsi ispravesc zilele lor în fericire si anii lor în desfatari;
IOV36.12. Iar daca sunt neascultatori, atunci trec prin strâmtorile mortii si se sting nepriceputi si orbi.
IOV36.13. Nelegiuitii se mânie; ei nu se roaga lui Dumnezeu, când sunt pusi în lanturi.
IOV36.14. Unii ca acestia se sting de tineri si viata lor se vestejeste în floare.
IOV36.15. Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapa prin nenorocirea lui si prin suferinta Dumnezeu îi da învatatura.
IOV36.16. Tot asa si pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca sa te puna la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereala si unde masa ta va fi încarcata cu mâncari grase si alese.
IOV36.17. Daca tu ai fost pedepsit cu strasnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsa puterea dreptatii;
IOV36.18. Certarea Lui sa nu te împinga la mânie împotriva Lui si multimea bataii sa nu te scoata din calea cugetului drept.
IOV36.19. Era oare sa puna Dumnezeu vreun pret pe bogatiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pamântesti.
IOV36.20. Nu pofti noaptea (departarii de Dumnezeu), caci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
IOV36.21. Ia seama, nu te duce la nedreptate, caci ea este adevarata cauza a suferintei.
IOV36.22. Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate sa învete ca El?
IOV36.23. Cine I-a dat învatatura cum sa se poarte? Si cine poate sa-I spuna: “Aceasta ai facut-o rau?”
IOV36.24. Adu-ti aminte si preamareste opera Lui, pe care o cânta, în laudele lor, oamenii;
IOV36.25. Orice om o priveste, macar ca o îmbratiseaza cu ochiul, numai de departe.
IOV36.26. Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem sa-L întelegem si numarul anilor Sai nu se poate socoti.
IOV36.27. El atrage picaturile de apa, El le preface în aburi si da ploaia.
IOV36.28. Iar norii o trec prin sita lor si o varsa picaturi peste multimile omenesti.
IOV36.29. Cine poate sa priceapa cum se desfasoara norii si cum bubuie tunetul în cortul lui?
IOV36.30. Iata ca El a rostogolit aburii Sai si a acoperit adâncimile marii.
IOV36.31. Prin el Domnul hraneste popoarele si le da belsug de mâncare.
IOV36.32. El ridica fulgerul, cu amândoua mâinile si-l trimite sa loveasca la tinta.
IOV36.33. El da din vreme de veste ciobanului si oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.

CAPITOLUL 37
Slava lui Dumnezeu se cunoaste din cartea firii.

IOV37.l. Si din pricina aceasta inima mea se zbuciuma si se zbate din locul ei.
IOV37.2. Ascultati bubuitul glasului Sau Si tunetul care iese din gura Sa.
IOV37.3. Peste toata întinderea cerului El azvârle fulgerul Sau si fulgerul Sau ajunge pâna la marginile pamântului.
IOV37.4. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tuna cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedica fulgerele cât timp glasul Lui rasuna.
IOV37.5. Dumnezeu cu tunetul Sau savârseste minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem sa le pricepem.
IOV37.6. El porunceste zapezii: “Cazi pe pamânt “, si ploilor îmbelsugate: “Staruiti cu putere!”
IOV37.7. Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toti oamenii sa recunoasca puterea Lui.
IOV37.8. Fiarele salbatice se dau înapoi în culcusurile lor si ramân ascunse în vizuinile lor.
IOV37.9. Vijelia vine de la miazazi si frigul vine de la miazanoapte.
IOV37.10. La suflarea lui Dumnezeu se încheaga ghiata si întinderea apelor se face sloi.
IOV37.11. El umple norii cu apa si din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
IOV37.12. Iar norii, învârtindu-se în cercuri, alearga dupa planurile Sale, astfel ca îndeplinesc tot ce le porunceste, în lungul si în latul lumii Sale pamântesti.
IOV37.13. Si Domnul îi trimite: aici ca o bataie pentru pamânt, dincolo ca o milostivire a vointei Sale.
IOV37.14. Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului si te uita la minunile lui Dumnezeu!
IOV37.15. Întelegi tu cum cârmuieste Dumnezeu norii Sai si în ce fel poate norul sa sloboada fulgerul pe pamânt?
IOV37.16. Întelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Carui stiinta este desavârsita?
IOV37.17. Tu, care te aprinzi în vesmintele tale, când pamântul se odihneste sub vântul arzator din miazazi,
IOV37.18. Poti sa întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglinda turnata din metal?
IOV37.19. Spune-mi si mie ce vom putea sa graim cu El? Ce vorba vom începe noi cu El, astfel întunecati la minte precum suntem?
IOV37.20. Acum, când eu vorbesc, cine-I da de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o stie fiindca I-a Spus altul?
IOV37.21. Oamenii nu pot sa priveasca prealuminosul soare, care straluceste pe cer, acum dupa ce vântul a împrastiat norii.
IOV37.22. Acum lumina biruitoare se revarsa din norii de la miazanoapte si maretia Domnului robeste si cutremura inima.
IOV37.23. Pe Cel Atotputernic nu putem sa-L ajungem cu priceperea noastra. El este atotînalt în putere si bogat în judecata si nu calca niciodata dreptatea în picioare.
IOV37.24. Pentru aceea oamenii se tem de El si I se închina; El însa nu-si pogoara privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine întelepti”.

CAPITOLUL 38
Dumnezeu Se destainuieste din norii cerului si Însusi da învatatura.

IOV38.1. Atunci Dumnezeu i-a raspuns lui Iov, din sânul vijeliei, si i-a zis:
IOV38.2. “Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fara întelepciune?
IOV38.3. Încinge-ti deci coapsele ca un viteaz si Eu te voi întreba si tu Îmi vei da lamuriri!
IOV38.4. Unde erai tu, când am întemeiat pamântul? Spune-Mi, daca stii sa spui.
IOV38.5. Stii tu cine a hotarât masurile pamântului sau cine a întins deasupra lui lantul de masurat?
IOV38.6. În ce au fost întarite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
IOV38.7. Atunci când stelele diminetii cântau laolalta si toti îngerii lui Dumnezeu Ma sarbatoreau?
IOV38.8. Cine a închis marea cu porti, când ea iesea navalnica, din sânul firii,
IOV38.9. Si când i-am dat ca vesmânt negura si norii drept scutece,
IOV38.10. Apoi i-am hotarnicit hotarul Meu si i-am pus porti si zavoare
IOV38.11. Si am zis: Pâna aici vei veni si mai departe nu te vei întinde, aici se va sfarâma trufia valurilor tale?
IOV38.12. Ai poruncit tu diminetii, vreodata în viata ta, si i-ai aratat aurorei care este locul ei,
IOV38.13. Ca sa apuce pamântul de colturi si sa scuture pe nelegiuiti de pe pamânt?
IOV38.14. În revarsatul zorilor, pamântul se face rosu ca rosiile peceti si ia culori ca de vesmânt.
IOV38.15. Cei rai ramân fara noaptea (prielnica lor) si bratul ridicat este frânt.
IOV38.16. Ai fost tu pâna la izvoarele marii sau te-ai plimbat pe fundul prapastiei?
IOV38.17. Ti s-au aratat oare portile mortii si portile umbrei le-ai vazut?
IOV38.18. Ai cugetat oare la întinderea pamântului? Spune, stii toate acestea?
IOV38.19. Care drum duce la palatul luminii si care este locul întunericului,
IOV38.20. Ca sa stii sa-l calauzesti în cuprinsul lui si sa poti sa nimeresti potecile care duc la el acasa?
IOV38.21. Tu stii bine, caci atunci erai nascut si numarul zilelor tale e foarte mare.
IOV38.22. Ai ajuns tu la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinei,
IOV38.23. Pe care le tin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de batalie si de razboi?
IOV38.24. Unde se risipesc aburii si se raspândeste pe pamânt vântul de la rasarit?
IOV38.25. Cine a sapat albie puhoaielor cerului si cine a croit drum bubuitului tunetului,
IOV38.26. Ca sa ploua pe un pamânt nelocuit si pe o pustietate unde nu se afla fiinta omeneasca
IOV38.27. Si sa adape tinuturile sterpe si uscate si sa scoata pajiste de iarba din întinderea plesuva?
IOV38.28. Are ploaia un tata? Cine a zamislit stropii de roua?
IOV38.29. Din sânul cui a iesit gheata? Si cine este cel ce naste promoroaca din cer?
IOV38.30. Apele se încheaga si se întaresc ca piatra si fala marii se face sloi!
IOV38.31. Poti tu sa legi cataramele Pleiadelor sau sa deznozi lanturile Orionului?
IOV38.32. Poti tu sa scoti la vreme cununa Zodiacului si vei fi tu cârmaci Carului Mare si stelelor lui?
IOV38.33. Cunosti tu legile cerului si poti tu sa faci sa fie pe pamânt ceea ce este scris în ele?
IOV38.34. Poti tu sa ridici pâna la nori glasul tau ca sa se sloboada peste tine potopul ploilor?
IOV38.35. Esti tu în stare sa azvârli fulgerele si ele sa plece si sa-ti spuna: Iata-ne?
IOV38.36. Cine a pus atâta întelepciune în pasarea ibis sau cine i-a dat pricepere cocosului?
IOV38.37. Cine poate sa tina cu destoinicie socoteala norilor si sa verse pe pamânt burdufurile cerului,
IOV38.38. Ca sa se adune pulberea si sa se întareasca, iar bulgarii de pamânt sa se lipeasca laolalta?
IOV38.39. Tu esti cel ce aduci prada leoaicei si potolesti foamea puilor de leu,
IOV38.40. Când s-au ascuns în vizuini sau stau si pândesc ascunsi în hatisuri?
IOV38.41. Cine are grija de mâncarea corbului, când puii lui croncanesc la Dumnezeu, de foame, si zboara încoace si încolo dupa hrana?

CAPITOLUL 39
Minunile fapturii

IOV39.l. Stii tu când nasc caprele salbatice? Ai bagat de seama care este vremea cerboaicelor?
IOV39.2. Numeri tu lunile sarcinii lor si stii tu când le vine ceasul sa nasca?
IOV39.3. Ele îngenunchiaza, fata puii si scapa de durerile lor,
IOV39.4. Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc si nu se mai întorc spre mamele lor.
IOV39.5. Cine a lasat slobod asinul salbatic si l-a dezlegat de la iesle?
IOV39.6. I-am dat pustiul ca sa-l locuiasca si pamântul sarat i l-am harazit ocol;
IOV39.7. El îsi bate joc de zarva oraselor; el nu aude strigatele nici unui stapân;
IOV39.8. El strabate muntii, locul sau de pasune, si umbla dupa orisice verdeata.
IOV39.9. Va voi bivolul salbatic sa se bage la tine sluga si sa petreaca noaptea linga ieslele tale?
IOV39.10. Poti tu sa-l legi cu funia de gât si sa traga grapa dupa tine, peste aratura?
IOV39.11. Poti sa te încrezi în el, fiindca este atât de tare, si sa-i lasi în grija munca ta?
IOV39.12. Te bizui tu pe el, ca mai vine înapoi sa-ti aduca roadele la aria ta?
IOV39.13. Aripile strutului sunt negrait de agere; strutul are pene preafrumoase ti mândru penaj.
IOV39.14. Când îsi lasa ouale pe pamânt si le lasa sa se cloceasca în nisipul fierbinte,
IOV39.15. El uita ca oarecine poate sa le calce cu piciorul si ca vreo fiara salbatica poate sa le striveasca.
IOV39.16. Strutul e hain cu puii sai, ca si cum n-ar fi ai lui, si nu-i pasa deloc de truda sa zadarnica.
IOV39.17. Vezi ca Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere si patrundere.
IOV39.18. Când se scoala însa si porneste, face de ocara si pe cal si pe calaret.
IOV39.19. Tu esti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coama?
IOV39.20. Tu l-ai învatat sa sara usor, ca o lacusta? Nechezatul lui viteaz insufla spaima!
IOV39.21. El bate pamântul cu copita si mândru de puterea lui porneste spre taberele înarmate;
IOV39.22. El îsi bate joc de primejdie si n-are nici o teama si nu se da înapoi dinaintea sabiei.
IOV39.23. La oblânc îi suna tolba cu sageti; fulgere arunca sulita si lancea.
IOV39.24. De aprindere, de nerabdare, el manânca, gonind, pamântul si, când a sunat trâmbita, nu mai are astâmpar.
IOV39.25. La chemarea trâmbitei, pare ca zice: Haide! Si de departe soarbe cu narile batalia, tunetul poruncilor capeteniilor si strigatele razboinice.
IOV39.26. Oare, prin desteptaciunea ta s-a îmbracat în pene soimul si îsi întinde aripile ca niste seceri, spre miazazi?
IOV39.27. Nu cumva vulturul se ridica în înaltime din porunca ta si îsi asaza cuibul pe vârfuri neajunse?
IOV39.28. El îsi face salasul în stânci si acolo petrece noaptea – pe un vârf de stânca si pe vreo înaltime prapastioasa.
IOV39.29. Acolo el sta si îsi pândeste prada; ochii sai strapung departarile,
IOV39.30. Puii sai beau sângele prazii si unde sunt hoiturile, acolo se aduna vulturii”.

CAPITOLUL 40
Aratarea atotputerniciei lui Dumnezeu la hipopotam.

IOV40.1. Si Domnul a vorbit mai departe cu Iov si i-a zis:
IOV40.2. “Cel ce s-a apucat la cearta cu Cel Atotputernic se va da oare batut? Cel ce judeca pe Dumnezeu va raspunde ceva?”
IOV40.3. Si Iov a raspuns Domnului zicând:
IOV40.4. “Daca am fost usuratic, ce raspuns sa-ti mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea.
IOV40.5. Am vorbit o data, dar înca o data nu voi mai vorbi; de doua ori si nu voi lua-o iar de la început”.
IOV40.6. Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii si a zis:
IOV40.7. “Încinge-ti coapsele ca un viteaz si te voi întreba si Îmi vei da lamuriri.
IOV40.8. Poti tu cu adevarat sa gasesti cusur judecatii Mele? Si Ma vei osândi pe Mine, ca sa-ti faci dreptate?
IOV40.9. Este bratul tau ca bratul lui Dumnezeu? Si glasul tau este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
IOV40.10. Atunci împodobeste-te cu maretie si cu semetie, îmbraca-te cu stralucire si cu cinste!
IOV40.11. Revarsa puhoaiele mâniei tale si doboara cu o privire pe cel trufas!
IOV40.12. Vezi de toti semetii si smereste-i si calca în picioare, fara zabava, pe toti cei rai!
IOV40.13. Ascunde-i pe toti gramada, în pamânt, si îi înmormânteaza.
IOV40.14. Si atunci Eu Însumi te voi preamari, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta.
IOV40.15. Ia priveste acum înaintea ta, hipopotamul; si el ca si tine este faptura Mea; el paste iarba ca boul.
IOV40.16. Vezi ce putere are în coapsele lui si ce tarie are în muschii de pe pântece.
IOV40.17. Coada lui e dârza ca lemnul cedrului si vinele de pe pulpele lui stau ca niste noduri.
IOV40.18. Oasele lui sunt ca niste tevi de arama si madularele ca niste drugi de fier.
IOV40.19. El este fruntea fapturilor lui Dumnezeu si facut sa fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
IOV40.20. Muntii îi dau hrana si toate fiarele salbatice sunt îngrozite când îl vad.
IOV40.21. El se culca sub florile de lotus, în ocolul trestiilor si al baltii.
IOV40.22. Frunzele de lotus îi fac umbra si salciile baltii îl împrejmuiesc.
IOV40.23. Daca fluviul vine mare, fara de veste, el nu se sinchiseste; el sta linistit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul sa-i urce navalnic pâna la gura.
IOV40.24. Cine poate sa-l priveasca? Cine poate sa-i strapunga nasul cu un lat?

CAPITOLUL 41
Puterea leviatanului.

IOV41.l. Poti tu sa prinzi leviatanul cu undita, ori sa-i legi limba cu o sfoara?
IOV41.2. Vei putea tu sa-i vâri în nas o trestie sau sa-i gauresti falca cu cârligul?
IOV41.3. Îti va face el multe rugaminti si îti va spune el lucruri dragalase?
IOV41.4. Ori va face cu tine legamânt si-l vei lua la tine rob pe toata viata?
IOV41.5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasare, sau îl vei lega tu ca sa-ti înveselesti fetele?
IOV41.6. Pescarii întovarasiti vor putea sa-l scoata de vânzare si negustorii sa-l vânda cu bucata?
IOV41.7. Vei putea tu sa-i gauresti pielea cu sageti si capul cu cârligul pescaresc?
IOV41.8. Ridica-ti numai mâna împotriva lui si vei pomeni de o asemenea lupta si nu o vei mai începe niciodata!
IOV41.9. Iata, este o desertaciune sa mai nadajduiesti în izbânda; numai înfatisarea lui si te da la pamânt.
IOV41.10. Cine este atât de nechibzuit încât sa-l întarâte? Cine va îndrazni sa dea piept cu Mine?
IOV41.11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca sa fiu acum dator sa-i dau înapoi? Tot ce se afla sub ceruri este al Meu.
IOV41.12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre madularele lui si despre taria lui si despre frumoasa lui întocmire.
IOV41.13. Cine a ridicat pulpana din fata a vesmântului lui si cine poate patrunde în captuseala armurei lui?
IOV41.14. Cine a deschis vreodata portile gurii lui? Zimtii lui sunt îngrozitori!
IOV41.15. Spinarea lui este ca un sirag de scuturi, pe care le-ai fi întarit si pecetluit puternic.
IOV41.16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, ca nici vântul nu patrunde printre ele.
IOV41.17. Fiecare e lipit de cel de lânga el si se tin asa si nu se mai despart.
IOV41.18. Din stranutul lui scapara lumina si ochii lui sunt rosii ca pleoapele zorilor.
IOV41.19. Din gura lui ies parca niste torte aprinse si izbucnesc valuri de scântei.
IOV41.20. Din narile lui iese fum, ca dintr-o caldare pusa la foc si care fierbe.
IOV41.21. Rasuflarea lui este de carbuni aprinsi si din gura lui tâsnesc flacari.
IOV41.22. Puterea lui e adunata în grumazul lui si înaintea lui tâsneste groaza.
IOV41.23. Carnea lui e îndesata; oricât ai apasa în ea nu se lasa.
IOV41.24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râsnitei, cea de dedesubt.
IOV41.25. De maretia lui se tem si valurile; valurile marii se dau înapoi din fata lui.
IOV41.26. Sa-l atingi cu sabia nu folosesti nimic; nici cu lancea, nici cu sageata, nici cu toporul.
IOV41.27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
IOV41.28. Sageata nu-l pune pe fuga si pietrele din prastie cad pe el ca niste pleava.
IOV41.29. O sageata pentru el este un pai în vânt si îsi bate joc de vâjâitul unei lanci ce zboara.
IOV41.30. Sub pântecele lui sunt niste solzi ascutiti; când da prin noroi, pare ca da cu grapa.
IOV41.31. Când se afunda, apa fierbe ca într-o caldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
IOV41.32. El lasa în urma o dâra luminoasa si adâncul pare un cap cu plete albe.
IOV41.33. Pe pamânt el nu-si afla perechea si e facut sa nu cunoasca frica.
IOV41.34. El se uita de sus la toti câti sunt puternici si este împarat peste toate fiarele salbatice”.

CAPITOLUL 42
Umilirea si îndreptarea lui Iov.

IOV42.l. Si Iov a raspuns Domnului zicând:
IOV42.2. “Stiu ca poti sa faci orice si ca nu este nici un gând care sa nu ajunga pentru Tine fapta.
IOV42.3. Cine cuteaza, ai zis Tu, sa bârfeasca planurile Mele, din lipsa de întelepciune? Cu adevarat, am vorbit fara sa înteleg despre lucruri prea minunate pentru mine si nu stiam.
IOV42.4. Asculta – ai spus Tu iar – si Eu voi vorbi, te voi întreba si tu Îmi vei da lamuriri.
IOV42.5. Din spusele unora si altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut.
IOV42.6. Pentru aceea, ma urgisesc eu pe mine însumi si ma pocaiesc în praf si în cenusa”.
IOV42.7. Iar dupa ce Domnul a rostit aceste cuvinte catre Iov, a grait catre Elifaz din Teman: “Mânia Mea arde împotriva ta si împotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit de Mine asa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov.
IOV42.8. Acum deci luati sapte vitei si sapte berbeci si duceti-va la robul Meu Iov si aduceti-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov sa se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngaduitor, ca sa nu Ma port cu voi dupa nebunia voastra, întrucât n-ati vorbit despre Mine asa de drept cum a vorbit robul Meu Iov”.
IOV42.9. Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamat, s-au dus si au facut cum le spusese Domnul, si Domnul a primit rugaciunea lui Iov.
IOV42.10. Si Domnul l-a pus pe Iov iarasi în starea lui de la început, dupa ce s-a rugat pentru prieteni, si i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte.
IOV42.11. Si toti fratii si toate surorile si toti prietenii lui de alta data au venit sa-l cerceteze, au mâncat pâine în casa lui, l-au compatimit, l-au mângâiat de toate nenorocirile pe care le slobozise Domnul asupra lui si fiecare i-a dat câte un chesita si câte un inel de aur.
IOV42.12. Si Dumnezeu a binecuvântat sfârsitul vietii lui Iov mai bogat decât începutul ei, si el a strâns paisprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi si o mie de asine.
IOV42.13. Si a avut sapte fii si trei fiice.
IOV42.14. Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Chetia si celei de a treia, Cheren-Hapuc.
IOV42.15. Iar în toata tara nu se gaseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, si tatal lor le-a facut partase la mostenire, lânga fratii lor.
IOV42.16. Si Iov a mai trait dupa aceea o suta patruzeci de ani si a vazut pe fiii sai si pe fiii fiilor sai, pâna la al patrulea neam.
IOV42.17. Si Iov a murit batrân si încarcat de zile.

(Visited 173 times, 1 visits today)

Leave a Reply

+ + +