Cartea a patra a Regilor

Cartea a patra a Regilor

CAPITOLUL 1
Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie.

4R1.1. După moartea lui Ahab, Moabul s-a răzvrătit împotriva lui Israel.
4R1.2. Iar Ohozia, căzând printre gratiile foişorului său cel din Samaria, s-a îmbolnăvit şi a trimis soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Mă voi însănătoşi eu oare din boala aceasta?” şi aceştia s-au dus să întrebe.
4R1.3. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: „Scoală şi ieşi înaintea trimişilor regelui Samariei şi le spune: Au doară în Israel nu este Dumnezeu, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
4R1.4. De aceea aşa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei mai coborî, ci vei muri”. Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.
4R1.5. Atunci s-au întors solii la Ohozia şi acesta le-a zis: „De ce v-aţi întors?”
4R1.6. Iar ei i-au răspuns: „Ne-a ieşit înainte un om şi ne-a zis: Întoarceţi-vă şi vă duceţi la regele care v-a trimis şi-i spuneţi: Aşa zice Domnul: Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri”.
4R1.7. Iar regele le-a zis: “Ce înfăţişare avea omul acela care v-a ieşit înainte şi v-a grăit cuvintele acestea?”
4R1.8. Şi ei i-au răspuns: “Omul acela este păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea”. A zis regele: “Acela este Ilie Tesviteanul”.
4R1.9. Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui şi i-a zis: “Omul lui Dumnezeu, regele îţi zice: “Coboară-te!”
4R1.10. Iar Ilie a răspuns: “De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
4R1.11. Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: “Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!”
4R1.12. Şi răspunzând, Ilie i-a zis: “De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
4R1.13. Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: “Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
4R1.14. Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!”
4R1.15. Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: “Du-te cu el şi nu te teme de el!” Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege.
4R1.16. Şi a zis către el: “Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri”.
4R1.17. Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit Ilie. Şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu avea fecior.
4R1.18. Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Israel.

CAPITOLUL 2
Ilie rânduieşte prooroc pe Elisei

4R2.1. În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
4R2.2. Şi Ilie a zis către Elisei: “Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel. Iar Elisei a zis: “Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur”. şi s-au dus amândoi la Betel.
4R2.3. Şi au ieşit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei şi au zis către el: “Ştii oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a zis: “Ştiu şi eu, dar tăceţi!”
4R2.4. Atunci Ilie a zis către el: “Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon”. Iar Elisei a zis: “Cât este de adevărat că Domnul este viu şi viu este şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!”
4R2.5. Şi au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor cei din Ierihon de Elisei şi i-au zis: “Ştii oare că Domnul ia pe stăpânul tău şi-l înalţă deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: “Ştiu şi eu, dar tăceţi!”
4R2.6. A zis Ilie: “Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!” Iar Elisei a răspuns: “Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!”
4R2.7. Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii proorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.
4R2.8. Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.
4R2.9. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: “Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine”. Iar Elisei a zis: “Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!”
4R2.10. Răspuns-a Ilie: “Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi”.
4R2.11. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
4R2.12. Iar Elisei se uita şi striga: “Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!” Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
4R2.13. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
4R2.14. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: “Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
4R2.15. Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: “Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşi t înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
4R2.16. “Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale”. Iar el a zis: “Să nu-i trimiteţi!”
4R2.17. Ei însă au stăruit mult pe lângă el şi el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: “Trimiteţi-i!” Şi au trimis ei cincizeci de oameni şi au căutat trei zile şi nu l-au găsit;
4R2.18. Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: “Nu v-am spus eu să nu vă duceţi?”
4R2.19. Iar locuitorii cetăţii aceleia au zis către Elisei: “Iată aşezarea cetăţii acesteia este bună, după cum poate vedea şi stăpânul nostru, dar apa nu este bună şi pământul este neroditor”.
4R2.20. Şi el a zis: “Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi sare în ea!”
4R2.21. Şi i-au adus şi a ieşit el la fântâna de apă şi, aruncând sarea în ea, a zis: “Aşa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire”.
4R2.22. Şi s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.
4R2.23. De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: “Hai, pleşuvule, hai!”
4R2.24. Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii.
4R2.25. De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria.

CAPITOLUL 3
Războiul lui Ioram cu Moabiţii.

4R3.1. Ioram, fiul lui Ahab, se făcuse rege peste Israel în Samaria, în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei, şi a domnit doisprezece ani.
4R3.2. Acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, dar nu aşa cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci el a depărtat stâlpii cu pisanii făcuţi în cinstea lui Baal, pe care-î făcuse tatăl său.
4R3.3. Dar de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în rătăcire, s-a ţinut şi el şi nu s-a lăsat de ele.
4R3.4. Meşa, regele Moabului, era bogat în vite şi trimitea regelui lui Israel câte o sută de mii de miei şi câte o sută de mii de berbeci netunşi.
4R3.5. Dar când a murit Ahab, regele Moabului s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.
4R3.6. În vremea aceea a ieşit regele Ioram din Samaria şi a numărat tot Israelul;
4R3.7. Iar după aceea s-a dus la Iosafat, regele Iudei, să-i zică: “Regele Moabului s-a răzvrătit asupra mea. Vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului?” Iar acesta a zis: “Merg. Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi al meu şi cum sunt caii tăi, aşa sunt şi ai mei!”
4R3.8. Apoi a zis: “Pe ce drum să mergem?” Iar el a răspuns: “Pe calea pustiului Edomului”.
4R3.9. Şi a plecat regele lui Israel şi regele Iudei şi regele Edomului şi au înconjurat cale de şapte zile; dar nu era apă pentru oştire şi pentru vitele ce veneau în urmă.
4R3.10. Atunci a zis regele lui Israel: “Ah, iată a chemat Domnul pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab”.
4R3.11. Iar Iosafat a zis: “Nu este oare pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?” Şi auzind, unul din slujitorii regelui lui Israel a zis: “Este aici Elisei, fiul lui Safat, care turna apă pe mâini lui Ilie”.
4R3.12. A zis Iosafat: “El are cuvântul Domnului”. Şi s-au dus la el regele lui Israel şi regele Iudei şi regele Edomului.
4R3.13. Atunci a zis Elisei către regele lui Israel: “Ce poate fi între mine şi tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale!” Iar regele lui Israel a zis către el: “Ba nu, căci Domnul a chemat aici pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab”.
4R3.14. Iar Elisei a zis: “Pe cât este de adevărat că Domnul Savaot, Căruia slujesc, este viu, tot aşa este de adevărat că de nu aş cinsti pe Iosafat, regele Iudei, nici nu m-aş uita la tine şi nici nu te-aş vedea!
4R3.15. Acum însă chemaţi-mi un cântăreţ!” şi dacă a început acesta a cânta, s-a atins mâna Domnului de Elisei
4R3.16. Şi acesta a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Faceţi în valea aceasta şanţuri.
4R3.17. Căci aşa zice Domnul: Nu veţi vedea vânt, nici ploaie nu veţi vedea, dar valea aceasta se va umplea de apă, din care veţi bea şi voi şi vitele voastre cele mici şi cele mari.
4R3.18. Însă acesta este puţin lucru în ochii Domnului. El şi pe Moab îl va da în mâinile voastre;
4R3.19. Şi veţi bate toate cetăţile cele întărite şi toate cetăţile însemnate, toţi copacii cei mai buni îi veţi tăia şi toate izvoarele de apă le veţi astupa şi toate ogoarele cele mai bune le veţi strica cu pietre”.
4R3.20. Dimineaţa însă, când se înălţa darul de pâine, deodată s-a revărsat apă pe drumul dinspre Edom şi s-a umplut pământul de apă.
4R3.21. Şi când au auzit Moabiţii că vin regii să se bată cu ei, s-au adunat toţi care erau în stare să poarte arme, ba şi cei mai bătrâni şi au stat da hotar.
4R3.22. Iar dimineaţa s-au sculat de noapte şi, când a strălucit soarele deasupra apei, Moabiţilor li s-a părut din depărtare că apa aceea este roşie ca sângele.
4R3.23. Şi au zis: “Acela este sânge. Regii aceia s-au luptat între ei rănindu-se unul pe altul. Acum la pradă, Moabe!”
4R3.24. Şi au venit ei spre tabăra israelită. Şi s-au sculat Israeliţii şi au început a bate pe Moabiţi şi aceştia au fugit de ai, iar ei i-au urmărit mereu şi au bătut pe Moabiţi.
4R3.25. Cetăţile lor le-au dărâmat şi în toate ogoarele cele mai bune au aruncat fiecare cu pietre şi le-au umplut cu pietre; toate izvoarele de apă le-au astupat şi toţi copacii cei mai buni i-au tăiat; apoi prăştiaşii au înconjurat Chir-Hareşetul şi l-au luat şi n-au lăsat decât numai pietrele.
4R3.26. Atunci, văzând regele Moabului că este biruit în război, a luat cu sine şapte sute de oameni, deprinşi la mânuirea sabiei, ca să pătrundă la regele Edomului, dar n-a putut.
4R3.27. Deci a luat pe fiul său cel întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ardere de tot pe zid. Aceasta a pricinuit o mare mânie asupra Israeliţilor şi s-au dus de la el, întorcându-se în ţara lor.

CAPITOLUL 4
Minunile Lui Elisei.

4R4.1. În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: “Robul tău, bărbatul meu a murit şi tu ştii că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia. robi pe amândoi fiii mei!”
4R4.2. Elisei însă i-a zis: “Ce să-ţi fac? Spune-mi ce ai tu în casă?” Iar ea a răspuns: “Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un vas cu untdelemn”.
4R4.3. A zis Elisei: “Mergi şi împrumută vase din altă parte, pe la toţi vecinii tăi.
4R4.4. Ia vase goale cit de multe şi apoi intră şi-ţi încuie uşa după tine şi după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea şi pe cele pline dă-le la o parte”.
4R4.5. Şi ducându-se ea de la dânsul a încuiat uşa după sine şi după fiii săi; şi aceştia îi dădeau vasele şi ea le umplea.
4R4.6. Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: “Mai dă-mi un vas”. El însă a zis: “Nu mai sunt vase”. Şi untdelemnul a încetat să curgă.
4R4.7. Şi venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: “Du-te şi vinde untdelemnul şi-ţi plăteşte datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi”.
4R4.8. Într-una din zile a venit Elisei la Şunem şi acolo o femeie bogată l-a poftit la masă şi după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.
4R4.9. Şi a zis aceasta către bărbatul său: “Eu ştiu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;
4R4.10. Să-i facem dar un mic foişor sus şi să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi, când va veni pe la noi, să se ducă acolo”.
4R4.11. Venind deci Elisei într-o zi acolo şi intrând în foişor, s-a culcat acolo.
4R4.12. Şi a zis către Ghehazi, sluga sa: “Cheamă pe Şunamiteanca aceasta!” Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui.
4R4.13. Apoi a zis lui Ghehazi: “Zi-i: Iată tu te îngrijeşti atâta de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oştirii?” Iar ea a zis: “Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu”.
4R4.14. Zis-a iarăşi Elisei către Ghehazi: “Atunci ce să-i fac?” Iar Ghehazi a răspuns: “Iată, n-are nici un copil şi bărbatul ei este bătrân”.
4R4.15. Şi a zis Elisei: “Cheam-o încoace!” Şi a chemat-o şi ea a stat în uşă.
4R4.16. Iar Elisei a zis: “La anul pe vremea asta vei ţine în braţe un fiu”. Ea a răspuns: “Nu, omule al lui Dumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!”
4R4.17. Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
4R4.18. Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători.
4R4.19. Şi a zis către tatăl său: “Vai, mă doare capul!” Iar acesta a zis către o slugă: “Du-l la mama lui!”
4R4.20. Şi l-a luat şi l-a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei până la amiază şi a murit.
4R4.21. Atunci ea s-a dus şi l-a pus în patul omului lui Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit.
4R4.22. Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis: “Trimite-mi o slugă şi o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată”.
4R4.23. Bărbatul a zis: “De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă”. Ea a zis: “Fii pe pace!”
4R4.24. Şi punând şaua pe asină, a zis către sluga sa: “Ia-o şi porneşte, dar să nu mă opreşti din mers până nu-ţi voi spune eu!”
4R4.25. Şi pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Şi când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: “Asta este şunamiteanca aceea!
4R4.26. Aleargă întru întâmpinarea ei şi întreab-o: Eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şi copilul tău e sănătos?”
4R4.27. Şi ea a răspuns: “Sunt sănătoşi!” Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: “Las-o, căci este cu sufletul amărât şi Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu mi-a arătat”.
4R4.28. Iar ea a zis: “Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?”
4R4.29. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: “Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta şi du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagul meu pe faţa copilului!”
4R4.30. Iar mama copilului a zis: “Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu şi sufletul tău, tot aşa este de adevărat că nu te voi lăsa!”
4R4.31. Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: “Copilul nu se trezeşte!”
4R4.32. Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său.
4R4.33. Şi după ce a intrat, a încuiat uşa după sine şi s-a rugat Domnului.
4R4.34. Apoi s-a ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi s-a întins pe el şi a încălzit trupul copilului.
4R4.35. Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste copil. şi a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii.
4R4.36. Atunci a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: “Cheamă pe şunamiteanca aceea!” Şi acela a chemat-o şi, venind ea, i-a zis: “Ia-ţi copilul!”
4R4.37. Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.
4R4.38. Iar Elisei s-a întors la Ghilgal şi era foamete în pământul acela şi fiii proorocilor şedeau înaintea lui. Şi a zis Elisei slugii sale: “Pune căldarea cea mare şi fierbe ceva pentru fiii proorocilor”.
4R4.39. Iar unul dintr-înşii, ieşind la câmp să adune verdeţuri, a găsit o buruiană sălbatică, agăţătoare, a cules din ea roade o poală plină şi, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.
4R4.40. Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au strigat: “Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!” şi n-au mai putut să mănânce.
4R4.41. Iar el a zis: “Aduceţi făină!” Şi a presărat-o în căldare şi a zis către Ghehazi: “Dă oamenilor să mănânce!” şi n-a mai rămas în căldare nimic vătămător.
4R4.42. Tot pe atunci a venit un om din Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pârgă de pâine douăzeci de pâini de orz şi grăunţe proaspete de grâu într-un săcuşor. Elisei a zis: “Daţi oamenilor să mănânce!”
4R4.43. Iar sluga sa a zis: “Ce să dau eu de aici la o sută de oameni?” Zis-u Elisei: “Dă oamenilor să mănânce; căci aşa zice Domnul: Se vor sătura şi va mai şi rămâne”.
4R4.44. Şi a dat şi s-au săturat şi a mai rămas, după cuvântul Domnului.

CAPITOLUL 5
Vindecarea lui Neeman. Pedeapsa lui Ghehazi.

4R5.l. Neeman, căpetenia oştirii regelui Siriei, era om de seamă şi cu trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul dăduse biruinţă Sirienilor. Dar acest ostaş vrednic ara lepros.
4R5.2. O dată Sirienii au ieşit în cetate şi între altele luaseră din pământul lui Israel o copilă, care acum slujea la femeia lui Neeman.
4R5.3. Aceasta a zis către stăpâna sa: “O, dacă stăpânul meu s-ar duce la proorocul cel din Samaria, de bună seamă s-ar tămădui de lepră”.
4R5.4. Atunci s-a dus Neeman şi a spus aceasta stăpânului său: “Aşa şi aşa zice fetiţa cea din pământul lui Israel”.
4R5.5. Iar regele Siriei a zis către Neeman: “Scoală şi du-te şi voi trimite şi eu scrisoare regelui lui Israel”. Şi s-a dus Neeman, luând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece rânduri de haine;
4R5.6. Şi a dus regelui lui Israel scrisoarea în care zicea: “Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el”.
4R5.7. Când a citit regele lui Israel scrisoarea, şi-a rupt hainele sale şi a zis: “Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine, ea să vindec pe acest om de lepră? Iată acum să vedeţi şi să ştiţi că el caută pricină de duşmănie împotriva mea”.
4R5.8. Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: “Pentru ce ji-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este prooroc în Israel”.
4R5.9. Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei.
4R5.10. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: “Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!”
4R5.11. Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: “Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra.
4R5.12. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios.
4R5.13. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit şi i-au zis: “Stăpâne, dacă proorocul ţi-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ţi-a zis numai: Spală-te şi vei fi curat!”
4R5.14. Atunci el s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit.
4R5.15. Atunci s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toţi cei ce-l însoţeau şi, venind, a stat înaintea lui şi a zis: “Iată am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu decât numai în Israel! Deci, ia un dar de la robul tău!”
4R5.16. Iar Elisei a zis: “Pe cât este de adevărat că Domnul, înaintea Căruia slujesc, este viu, tot atât este de adevărat că nu voi primi”.
4R5.17. Acela însă îl silea să primească, dar el n-a vrut. Atunci a zis Neeman: “Dacă nu, atunci să sa dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, pentru că de aici înainte robul tău nu va mai aduce arderi de tot şi jertfe la alţi dumnezei afară de Domnul.
4R5.18. Numai iată ce să ierte Domnul robului tău: Când va merge stăpânul meu în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, şi se va sprijini de mâna mea, şi mă voi închina şi eu în templul lui Rimon, atunci, pentru închinarea mea în templul lui Rimon, să ierte Domnul pe robul tău la asemenea întâmplare”.
4R5.19. Elisei l-a răspuns: “Mergi în pace!” Şi el s-a dus.
4R5.20. Iar dacă s-a depărtat puţin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: “Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna acestui Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul este viu, aşa este de adevărat că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva”.
4R5.21. Şi a alergat Ghehazi după Neeman, iar Neeman, văzându-l alergând după el, s-a coborât din căruţă înaintea lui şi a zis: “Cu pace vii?”
4R5.22. Şi Ghehazi a răspuns: “Cu pace. M-a trimis stăpânul meu să-îi spun: Iată au venit acum la mine din muntele lui Efraim doi tineri din fiii proorocilor; dă-le un talant de argint şi două rânduri de haine”.
4R5.23. Şi a zis Neeman: “Ia, rogu-te, doi talanţi de argint”. Şi l-a rugat, şi s legat doi talanţi de argint în doi saci şi două rânduri de haine şi le-a dat la două slugi care le-a dus înaintea lui.
4R5.24. Iar dacă au ajuns sub deal, le-a luat din mâinile lor şi le-a ascuns în casă. Apoi a dat drumul oamenilor de s-au dus.
4R5.25. Când însă a venit şi s-a arătat stăpânului său, Elisei i-a zis: “De unde vii Ghehazi?” Şi El a răspuns: “Robul tău n-a fost nicăieri”.
4R5.26. Iar Elisei i-a zis: “Au doar inima mea nu te-a întovărăşit când omul acela s-a dat jos din căruţă şi a venit în întâmpinarea ta? Este timpul oare să iau argint şi haine, măslini şi vii, vite mari sau mărunte, robi sau roabe?
4R5.27. Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine şi de urmaşii tăi în veci”. Şi a ieşit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.

CAPITOLUL 6
Alte minuni făcute de Elisei.

4R6.1. Atunci au zis fiii proorocilor către Elisei: “Iată, locul unde trăim aici la tine e strâmt pentru noi.
4R6.2. Să mergem dar la Iordan şi să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem locuinţă acolo”.
4R6.3. Şi el a zis: “Duceţi-vă!” Iar unul a zis: “Fă milă şi mergi şi tu cu robii tăi!” Şi el a zis: “Merg!” Şi s-a dus cu ei.
4R6.4. Şi ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci.
4R6.5. Şi când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă şi a strigat acela şi a zis: “Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!”
4R6.6. A zis omul lui Dumnezeu: “Unde a căzut?” Şi acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn şi, aruncând-o acolo, a ieşit toporul deasupra. Apoi a zis: “Ia-ţi-l!”
4R6.7. Şi acela a întins mâna şi l-a luat.
4R6.8. În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva Israeliţilor şi s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: “Am să aşez tabăra în cutare sau în cutare loc”.
4R6.9. Şi a trimis omul lui Dumnezeu la regele lui Israel să i se spună: “Păzeşte-te de a trece prin locul acela; căci acolo s-au ascuns Sirienii”.
4R6.10. Şi a trimis regele lui Israel la locul acela de care-i grăise omul lui Dumnezeu şi-i spusese să se ferească şi s-a păzit de el mereu.
4R6.11. Şi s-a neliniştit inima regelui Siriei de întâmplarea aceasta şi, chemând pe slujitorii săi, a zis: “Spuneţi-mi care din ai voştri este în legătură cu regele lui Israel?”
4R6.12. Şi răspunzând unul din slujitori, a zis: “Nimeni, stăpânul meu rege. Dar Elisei proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până şi cuvintele ce le grăieşti tu în odaia ta de culcare”.
4R6.13. A zis regele: “Duceţi-vă şi aflaţi unde este, căci am să trimit să-l iau”. Şi i s-a spus: “Iată, este în Dotan”.
4R6.14. Şi a trimis acolo cai şi care şi mulţime de oştire, care au venit noaptea şi au împresurat cetatea.
4R6.15. Iar dimineaţa slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se şi ieşind a văzut oştirea împrejurul cetăţii, Şi caii şi carele; şi a zis slujitorul său către el: “Vai, stăpânul meu! Ce să facem?”
4R6.16. El însă i-a zis: “Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei”.
4R6.17. Şi s-a rugat Elisei şi a zis: “Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” Şi a deschis Domnul ochii slujitorului şi acesta a văzut că tot muntele era plin de cai şi care de foc împrejurul lui Elisei.
4R6.18. Iar când au venit asupra lui Sirienii, Elisei s-a rugat Domnului şi a zis: “Loveşte-i cu orbire!” Şi Domnul i-a orbit, după cuvântul lui Elisei.
4R6.19. Apoi Elisei le-a zis: “Nu este acesta drumul şi nici cetatea nu este aceasta. Dar veniţi după mine şi eu vă voi duce la omul acela pe care-l căutaţi!” Şi i-a dus în Samaria.
4R6.20. Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: “Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!” Şi le-a deschis Domnul ochii şi au văzut că sunt în Samaria.
4R6.21. Şi văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: “Să-i ucid, părinte?”
4R6.22. Iar Elisei a zis: “Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău şi cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi apoi să se ducă la domnul lor”.
4R6.23. Şi le-a făcut masă mare şi ei au mâncat şi au băut. După aceea le-a dat drumul şi s-au dus la stăpânul lor. Şi n-au mai venit taberele siriene în ţara lui Israel.
4R6.24. După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oştirea sa şi a venit şi a împresurat Samaria.
4R6.25. Şi a fost în Samaria foamete mare în timpul împresurării lor, încât un cap de asin se vindea cu optzeci de sicli de argint şi un sfert de căpăţână de ceapă sălbatică se vindea cu cinci sicli de argint.
4R6.26. Şi trecând odată regele lui Israel pe zid, o femeie, plângând, i-a zis: “Ajută-mă, domnul meu rege!”
4R6.27. Şi regele i-a zis: “De nu te va ajuta Domnul, cu ce te pot ajuta eu? Au doară eu vin de la arie sau de la teascuri?” Apoi i-a zis regele: “Ce ai?” Iar ea a răspuns:
4R6.28. “Iată, femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.
4R6.29. Şi aşa am fiert noi pe fiul meu şi l-am mâncat; şi a doua zi am zis către ea: Dă acum pe fiul tău să-l mâncăm. Ea însă a ascuns pe fiul său”.
4R6.30. Şi auzind regele cuvintele femeii, şi-a rupt hainele şi apoi a trecut înainte pe zidul cetăţii, iar poporul a văzut că pe dinăuntru trupul său era îmbrăcat în haină de jale.
4R6.31. Apoi a zis regele: “Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne azi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe umeri”.
4R6.32. Elisei însă şedea în casa sa şi bătrânii şedeau împreună cu el. Şi a trimis regele un om al său; dar înainte de a veni cel trimis la el, el a zis către bătrâni: “Ştiţi voi oare că acest fiu de ucigaş a trimis să mi se taie capul? Băgaţi de seamă; când va veni trimisul lui, să încuiaţi uşa şi să-l opriţi la uşă. Dar iată şi zgomotul paşilor stăpânului său se aude în urma lui!”
4R6.33. Şi încă grăind el cu ei, a venit la el trimisul şi a zis: “Iată, ce necaz a venit de la Domnul! Ce să mai aşteptăm acum de la Domnul?”

CAPITOLUL 7
Ieftinătatea în Samaria.

4R7.l. Iar Elisei a zis: “Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu şi două măsuri de orz tot un siclu”.
4R7.2. Slujbaşul de al cărui braţ se sprijinea regele a răspuns: “Chiar dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei a zis: “Iată aşa ai să vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!”
4R7.3. În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproşi şi ziceau unul către altul: “Ce şedem noi aici şi aşteptăm moartea?
4R7.4. De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete şi vom muri acolo; iar dacă vom şedea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra Sirienilor! De ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, de nu, vom muri”.
4R7.5. Şi s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
4R7.6. Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care şi nechezat de cai şi zgomot de oştire mare. Şi au zis ei unul către altul: “De bună seamă, regele lui. Israel a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor şi ai Egiptului”.
4R7.7. Şi s-au sculat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile, caii, asinii lor şi toată tabăra cum era şi au fugit, ca să-şi scape viaţa.
4R7.8. Ajungând deci leproşii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi s-au dus de le-au ascuns. Şi s-au mai dus şi în alt cort şi au luat şi de acolo şi au ascuns.
4R7.9. Apoi au zis unul către altul: “Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem şi aşteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!”
4R7.10. Şi au venit ei şi au strigat pe portarii cetăţii şi le-au povestit, zicând: “Noi am fost în tabăra Sirienilor şi iată acolo nu se vedea nimeni şi nu se auzea nimic, ci numai cai legaţi şi corturi cum trebuie să fie”.
4R7.11. Şi portarii au strigat şi au dat de veste la casa regelui.
4R7.12. Şi s-a sculat regele noaptea şi a zis slugilor sale: “Am să vă spun ce fac Sirie cu noi: Ei ştiu că noi suferim de foame şi au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmp, cugetând aşa: Când vor ieşi ei din cetate, îi vom prinde vii şi vom năvăli în cetate”.
4R7.13. Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns şi a zis: “Să se ia cei cinci cai rămaşi care mai sunt în cetate (din toată tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel pierise toată) şi să trimitem oameni să vadă”.
4R7.14. Au luat deci două perechi de cai înhămaţi la căruţe şi a trimis regele pe urma oştirii siriene, zicând: “Duceţi-vă şi vedeţi!”
4R7.15. Şi s-au dus după ei până la Iordan şi iată tot drumul era semănat cu haine şi cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor. şi s-au întors trimişii şi au spus regelui.
4R7.16. Atunci a ieşit poporul şi a prădat tabăra siriană şi a fost măsura de făină din cea mai bună un siclu şi două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
4R7.17. Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea şi l-a rânduit de pază la poarta cetăţii; acesta a fost călcat în picioare de popor şi a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când venise trimisul regelui la el;
4R7.18. Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui aşa: “Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un siclu şi o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu”,
4R7.19. Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: “Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei i-a zis: “Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!”
4R7.20. Şi aşa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă şi a murit.

CAPITOLUL 8
Proorocii ale lui Elisei.

4R8.1. În vremea aceea a grăit Elisei cu femeia căreia îi înviase copilul şi i-a zis: “Scoală şi du-te de la casa ta şi trăieşte unde vei putea, căci Domnul a chemat foametea şi aceea va veni asupra pământului pentru şapte ani”.
4R8.2. Şi s-a sculat femeia aceea şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu şi s-a dus ea şi casa sa şi a trăit în pământul Filistenilor şapte ani.
4R8.3. Iar după trecerea celor şapte ani s-a întors femeia aceea din pământul Filistenilor şi a venit să roage pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa.
4R8.4. Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: “Povesteşte-mi tot ce este mai însemnat din câte a făcut Elisei!”
4R8.5. Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: “Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei”.
4R8.6. Şi a întrebat regele şi pe femeie şi i-a povestit şi ea. Atunci regele i-a dat pe unul de la curte, zicând: “Să i se întoarcă toate câte sunt ale ei şi toate veniturile ţarinei din ziua când ea a părăsit ţarina până acum”.
4R8.7. Şi a venit Elisei în Damasc, când Benhadad, regele Siriei, era bolnav. Şi i s-a spus acestuia şi i s-a zis: “A venit aici omul lui Dumnezeu”.
4R8.8. Iar regele a zis către Hazael: “Ia în mâna ta un dar şi du-te în întâmpinarea omului lui Dumnezeu şi întreabă pe Domnul prin el, zicând: Mă voi însănătoşi eu, oare, de boala aceasta?”
4R8.9. Şi s-a dus Hazael în întâmpinarea lui şi a luat dar în mâna sa din cele mai bune lucruri din Damasc cât pot duce patruzeci de cămile şi a venit şi a stat înaintea feţei lui şi a zis: “Benhadad, fiul tău, regele Siriei, m-a trimis la tine să întreb: Mă voi însănătoşi eu, oare, de. boala aceasta?”
4R8.10. Iar Elisei i-a zis: “Du-te şi spune-i: “Te vei însănătoşi!” Cu toate acestea, Domnul mi-a descoperit că el va muri”.
4R8.11. Şi şi-a îndreptat Elisei privirile spre Hazael şi l-a privit mult, apoi a plâns omul lui Dumnezeu.
4R8.12. Şi a zis Hazael. “De ce plânge domnul meu?” Şi el a zis: “Pentru că ştiu ce rău ai să faci tu fiilor lui Israel; tăria lor o vei da focului, pe tinerii lor cu sabia îi vei ucide, pe copiii lor de sân îi vei omorî şi pe cele însărcinate ale lor le vei tăia”.
4R8.13. A zis Hazael: “Robul tău este câine ca să facă asemenea lucru necugetat?” Şi Elisei a zis: “Domnul mi-a arătat în tine pe regele Siriei”.
4R8.14. Şi s-a dus Hazael de la Elisei şi a venit la domnul său şi acesta i-a zis: “Ce ţi-a grăit Elisei?” Iar el a zis: “Mi-a grăit că ai să te faci sănătos”.
4R8.15. A doua zi însă a luat o învelitoare, a udat-o cu apă, a pus-o pe faţa lui şi a murit regele. Şi în locul lui s-a făcut rege Hazael.
4R8.16. În anul al cincilea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în locul lui Iosafat, regele Iudei, s-a făcut rege Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei.
4R8.17. Acesta era de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege.
4R8.18. El a domnit în Ierusalim opt ani şi a păşit pe urma regilor lui Israel, cum se purtase casa lui Ahab, pentru că fata lui Ahab era soţia lui Iosafat şi a făcut lucruri rele în ochii Domnului.
4R8.19. Cu toate acestea Domnul n-a vrut să piardă pe Iuda pentru David, robul Său, deoarece îi făgăduise că ii va da totdeauna o făclie printre fiii săi.
4R8.20. În zilele lui Ioram a ieşit Edom de sub mâna lui Iuda şi ei şi-au pus rege.
4R8.21. Şi s-a dus Ioram la Ţair şi împreună cu el s-au dus toate carele lui. Apoi s-a sculat el noaptea şi a lovit pe Edomiţii care-l împresuraseră, şi pe căpeteniile carelor, dar poporul a fugit în corturile sale.
4R8.22. Edom a ieşit de sub mâna lui Iuda şi a rămas aşa până în ziua de astăzi.
4R8.23. Şi tot atunci a ieşit şi Libna. Celelalte fapte pe care le-a făcut Ioram, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
4R8.24. Şi a răposat Ioram cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, iar în locul lui s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
4R8.25. În anul al doisprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, s-a făcut rege în Iuda Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei.
4R8.26. Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit un an în Ierusalim. Numele mamei lui era Atalia, fiica lui Omri, regele lui Israel.
4R8.27. Ohozia a păşit pe urmele casei lui Ahab şi a făcut rele în ochii Domnului, ca şi casa lui Ahab, pentru că era înrudit cu casa lui Ahab.
4R8.28. Şi s-a dus el cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, regele Siriei, la Ramot în Galaad. Atunci au rănit Sirienii pe Ioram.
4R8.29. Şi regele Ioram s-a întors ca să se vindece în Izreel de rana ce i-o pricinuiseră Sirienii la Ramot când se luptase cu Hazael, regele Siriei. Iar Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, a venit să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, căci acesta era bolnav.

CAPITOLUL 9
Iehu uns rege. Moartea lui Ioram. Ohozia şi Izabela.

4R9.1. Atunci Elisei proorocul a chemat pe unul dintre fiii proorocilor şi i-a zis: “Încingeţi mijlocul şi ia acest vas cu untdelemn în mâna ta şi du-te la Ramot în Galaad.
4R9.2. Iar dacă vei ajunge acolo, caută pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, şi, apropiindu-te, porunceşte-i să iasă dintre fraţii lui şi du-l în cămara cea mai dinăuntru.
4R9.3. Apoi ia vasul cu untdelemn şi toarnă pe capul lui şi zi: Aşa zice Domnul: Iată te ung rege peste Israel. După aceea deschide uşa şi fugi fără zăbavă”.
4R9.4. Şi s-a dus tânărul, sluga proorocului, la Ramot în Galaad.
4R9.5. Şi ajungând acolo, a văzut pe căpeteniile oştirii şezând şi a zis: “Am un cuvânt către tine, căpetenie!” Şi a zis Iehu: “Către care din noi toţi?” Iar el a zis: “Către tine, căpetenie!”
4R9.6. Atunci s-a sculat acesta şi a intrat în casă. Iar tânărul a turnat untdelemn pe capul lui şi i-a zis: “Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te ung rege peste poporul Domnului, peste Israel.
4R9.7. Tu vei nimici casa lui Ahab, stăpânul tău, de la faţa Mea şi vei răzbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, proorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului.
4R9.8. Toată casa lui Ahab va pieri şi voi stârpi din ai lui Ahab pe tot cel de parte bărbătească, pe cel rob şi pe cel slobod în Israel;
4R9.9. Voi face casa lui Ahab ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat şi ca şi casa lui Baeşa, fiul lui Ahia.
4R9.10. Iar pe Izabela, câinii o vor mânca în câmpia lui Izreel şi nimeni nu o va îngropa”. Apoi tânărul a deschis uşa şi a fugit.
4R9.11. După aceea a ieşit Iehu la slujitorii domnului său şi aceştia i-au zis: “E pace? De ce a venit acest necunoscut la tine?” Şi el i-a zis: “Voi cunoaşteţi pe acest om şi de ce a venit”. Iar ei au zis: “Nu este adevărat!
4R9.12. Spune-ne!” Şi el le-a zis: “Iată el mi-a spus: Aşa grăieşte Domnul: Iată te ung rege peste Israel”.
4R9.13. Atunci ei s-au grăbit să-şi ia fiecare haina sa şi i-au aşternut-o pe trepte, au trâmbiţat şi au zis: “Iehu s-a făcut rege!”
4R9.14. S-a sculat deci Iehu; fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. Ioram însă fusese cu toţi Israeliţii la Ramot în Galaad şi-l apărase împotriva lui Hazael, regele Siriei.
4R9.15. Iar acum regele Ioram se întorsese la Izreel, ca să se vindece de rănile ce i le pricinuiseră Sirienii, când se luptase el cu Hazael, regele Siriei. Şi a zis Iehu: “Dacă sunteţi de părerea mea, să nu iasă nimeni din cetate, ca să dea de veste la Izreel”.
4R9.16. Apoi a încălecat Iehu pe cal şi s-a dus în Izreel, unde zăcea Ioram, regele lui Israel şi se îngrijea de rănile ce i le pricinuiseră Sirienii la Ramot, în timpul luptei cu Hazael, regele Siriei, cel tare şi puternic şi unde venise Ohozia, regele Iudei, ca să cerceteze pe Ioram.
4R9.17. În turnul din Izreel stătea un ostaş de strajă. Văzând acesta ceata lui Iehu venind, a zis: “Văd o ceată!” Iar Ioram a zis: “Ia un călăreţ şi trimite-l în întâmpinare, ca să întrebe: Cu pace vii?”
4R9.18. Şi s-a dus călăreţul călare în întâmpinarea lui şi a zis: “Cu pace vii?” Iar Iehu a zis: “Ce ai tu cu pacea? Treci în urma mea!” şi straja a dat de veste, zicând: “A ajuns la ei, dar nu se întoarce”:
4R9.19. Şi a trimis alt călăreţ şi acesta s-a dus la ei şi a zis: “Aşa zice regele: Cu pace vii?” Iar Iehu a zis: “Ce ai tu cu pacea? Treci în urma mea!”
4R9.20. Şi a vestit straja, zicând: “A ajuns la ei, dar nu se întoarce. Şi mersul parc-ar fi al lui Iehu, fiul lui Nimşi, pentru că merge nebuneşte”.
4R9.21. Atunci Ioram a zis: “Înhamă!” Şi au înhămat la carul lui: Şi a ieşit Ioram, regele lui Israel şi Ohozia; regele Iudei, fiecare în carul său, în întâmpinarea lui Iehu şi s-au întâlnit cu el în ţarina lui Nabot Izreeliteanul.
4R9.22. Şi când a văzut Ioram pe Iehu, a zis: “Cu pace, Iehu? Iar el a zis: “Ce pace, când sunt atâtea desfrânările Izabelei, mama ta, şi vrăjitoriile ei?”
4R9.23. Şi întorcându-se Ioram să fugă, a zis către Ohozia: “Vânzare, Ohozia!
4R9.24. Iar Iehu şi-a întins arcul cu mâna sa şi a lovit pe Ioram între umeri şi săgeata a trecut prin inima lui şi el a căzut în carul său.
4R9.25. Şi a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oştirii: “Ia-l şi-l aruncă în ţarina lui Nabot Izreeliteanul, căci adu-ţi aminte că atunci când mergeam eu şi cu tine călări în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a rostit împotriva lui proorocia aceasta:
4R9.26. Adevărat, am văzut ieri sângele fiilor lui, zice Domnul, şi Mă voi răzbuna pe tine în ţarina aceasta. Deci ia-l şi-l aruncă în ţarină, după cuvântul Domnului”.
4R9.27. Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând aceasta, a fugit pe drum spre casa ce se afla în grădină. Dar Iehu a alergat după el, zicând: “Ucide-ţi-l şi pe el în car!” Şi l-au lovit pe înălţimea Gur, care vine lângă Ibleam. Şi a fugit Ohozia la Moghido şi a murit acolo.
4R9.28. Iar slujitorii lui l-au dus la Ierusalim, l-au îngropat în mormânt cu părinţii lui, în cetatea lui David.
4R9.29. Ohozia se făcuse rege în Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
4R9.30. Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, fiind înştiinţată de aceasta, şi-a uns faţa, şi-a împodobit capul şi privea de la fereastră.
4R9.31. Iar când a intrat Iehu pe poartă, ea a zis: “Zimri, ucigaşul stăpânului său, va avea el oare pace?”
4R9.32. Şi ridicându-şi el faţa sa şi privind spre fereastră, a zis: “Cine, cine este cu mine?” Atunci s-au plecat spre el doi sau trei eunuci;
4R9.33. Şi el le-a zis: “Aruncaţi-o jos!” Şi au aruncat-o şi a ţâşnit sângele ei pe zid şi pe caii care au călcat-o în picioare.
4R9.34. După aceea a venit Iehu de a mâncat şi a băut şi a zis: “Căutaţi pe ticăloasa aceea şi îngropaţi-o, căci e fiică de rege!”
4R9.35. Şi s-au dus să o îngroape, dar n-au mai găsit nimic din ea, decât numai ţeasta, picioarele şi palmele mâinilor.
4R9.36. Şi s-au întors şi i-au spus. Iar el a zis: “Aşa a fost cuvântul Domnului, rostit prin robul Său Ilie Tesviteanul, zicând: În ţarina Izreel câinii vor mânca trupul Izabelei;
4R9.37. Şi va fi trupul Izabelei în ţarina Izreel ca gunoiul pe ogor, încât nimeni nu va zice: Iată ea e Izabela!”

CAPITOLUL 10
Stârpirea neamului lui Ahab şi a slujitorilor lui Baal.

4R10.1. Ahab avea în Samaria şaptezeci de fii. Şi a scris Iehu scrisori şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor cetăţii, bătrânilor şi celor ce creşteau pe copiii lui Ahab,
4R10.2. Zicând: “Când va ajunge scrisoarea aceasta la voi, la care se află şi fiii domnului vostru, precum şi care şi cai, cetatea întărită şi arme,
4R10.3. Să alegeţi pe cel mai bun şi mai vrednic dintre fiii domnului vostru şi să-l puneţi pe tronul tatălui său şi să vă luptaţi pentru casa domnului vostru”.
4R10.4. Aceştia însă s-au speriat cumplit şi au zis: “Iată, doi regi nu i-au putut sta înainte; cum dar vom sta noi?”
4R10.5. Şi căpetenia casei domneşti, căpeteniile cetăţii, bătrânii şi cei ce creşteau pe copiii regelui au trimis la Iehu să-i spună: “Noi suntem robii tăi şi ce ne vei zice, aceea vom face; nu vom pune pe nimeni rege, ci fă ceea ce-ţi place”.
4R10.6. Şi le-a scris Iehu scrisoare a doua oară şi le-a zis: “De sunteţi ai mei şi de vă supuneţi cuvântului meu, atunci ridicaţi capetele fiilor domnului vostru şi veniţi la mine în Izreel, mâine pe vremea aceasta”. Fiii regelui erau în număr de şaptezeci şi-i creşteau oameni de vază ai cetăţii.
4R10.7. Când a ajuns la ei scrisoarea, ei au luat pe fiii regelui şi i-au junghiat pe toţi cei şaptezeci, au pus capetele în panere şi le-au trimis la el în Izreel.
4R10.8. Şi venind trimisul, i-a adus ştire şi a zis: “S-au adus capetele fiilor regelui”. Iar el a zis: “Aşezaţi-le până dimineaţă în două grămezi la poartă”.
4R10.9. Şi ieşind el dimineaţa a stat şi a zis către tot poporul: “Voi nu sunteţi vinovaţi. Iată eu m-am sculat împotriva stăpânului meu şi l-am ucis.
4R10.10. Dar pe aceştia cine i-a omorât? Să ştiţi deci că nimic din ceea ce a spus Domnul împotriva casei lui Ahab n-a rămas neîmplinit. Domnul a făcut ce zisese prin robul Său Ilie”.
4R10.11. Şi a omorât Iehu pe toţi cei ce rămăseseră din casa lui Ahab în Izreel şi pe toţi cei mari ai lui şi pe cei de aproape ai lui şi pe preoţii lui, încât n-a scăpat nici unul.
4R10.12. Apoi sculându-se, a plecat să meargă la Samaria. Dar în drumul său, ajungând la Bet-Eched, adică la Colibele Păstorilor,
4R10.13. Iehu a întâlnit pe fraţii lui Ohozia, regele Iudei, şi le-a zis: “Cine sunteţi voi?” Iar ei au răspuns: “Noi suntem fraţii lui Ohozia şi ne ducem să aflăm de sănătatea fiilor regelui şi a fiilor reginei”.
4R10.14. Şi el a zis: “Prinde-ţi-i de vii!” Şi i-au prins de vii şi i-au junghiat la fântâna de lângă Colibele Păstorilor. Aceia erau patruzeci şi doi de oameni şi n-a mai rămas nici unul din ei.
4R10.15. Apoi plecând de acolo, s-a întâlnit cu Ionadab, fiul lui Recab, care venea în întâmpinarea lui, şi l-a salutat şi a zis: “Inima ta este ea oare cum este inima mea către inima ta?” Iar Ionadab a zis: “Da”. “De este aşa, dă-mi mâna!” Şi i-a dat mâna şi l-a ridicat la el în car,
4R10.16. Zicând: “Hai cu mine, ca să vezi râvna mea pentru Domnul”. Şi l-a aşezat în car.
4R10.17. Şi ajungând în Samaria, a ucis pe toţi cei ce rămăseseră din ai lui Ahab în Samaria şi aşa a stârpit neamul lui cu totul, după cuvântul Domnului ce-l rostise prin Ilie.
4R10.18. Apoi a adunat Iehu tot poporul şi a zis: “Ahab a slujit puţin lui Baal; Iehu însă îi va sluji mai mult.
4R10.19. Deci chemaţi la mine pe toţi proorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, şi nimeni să nu lipsească, pentru că am să fac o jertfă mare lui Baal. Tot cel ce va lipsi nu va rămâne cu viaţă”. Iehu însă a făcut aceasta cu gând viclean, ca să stârpească pe slujitorii lui Baal.
4R10.20. Şi a zis Iehu: “Vestiţi o zi de sărbătoare în cinstea lui Baal!”
4R10.21. Şi au vestit, iar Iehu a trimis în tot Israelul de au venit toţi slujitorii lui Baal şi n-a rămas nici unul care să nu fi venit. După aceea au intrat în templul lui Baal şi s-a umplut templul de la un capăt la celălalt.
4R10.22. Atunci a zis Iehu către păstrătorul veşmintelor: “Adu veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal”. Şi acela le-a adus veşminte.
4R10.23. Apoi a intrat şi Iehu cu Ionadab, fiul lui Recab, în templul lui Baal şi a zis slujitorilor lui Baal: “Căutaţi şi vedeţi nu cumva se află printre voi careva din slujitorii Domnului, pentru că aici trebuie să fie numai slujitorii lui Baal singuri”.
4R10.24. Apoi s-au apropiat ei să facă jertfele şi arderile de tot. Iar Iehu a pus afară optzeci de oameni şi le-a zis: “Sufletul aceluia căruia îi va scăpa careva din oamenii pe care vi-i voi da în mâini, va fi în locul celui scăpat”.
4R10.25. Iar după ce s-a isprăvit arderea de tot, Iehu a zis către oştenii săi şi către căpeteniile lor: “Duceţi-vă şi-i ucideţi şi să nu scape nici unul”. Oştenii şi căpeteniile i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi i-au aruncat acolo.
4R10.26. Apoi s-au dus în cetate unde era capiştea lui Baal, au scos idolii din capiştea lui Baal şi i-au ars;
4R10.27. Şi au sfărâmat chipul cel cioplit al lui Baal şi au dărâmat capiştea lui Baal şi au făcut din ea loc de necurăţenii până în ziua de astăzi.
4R10.28. Astfel a stârpit Iehu pe Baal din pământul lui Israel;
4R10.29. Iar în ce priveşte păcatele lui Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită, de la acestea nu s-a depărtat nici Iehu; nu s-a lepădat de viţeii de aur, din Betel şi Dan.
4R10.30. Şi a zis Domnul către Iehu: “Pentru că tu cu plăcere ai făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce aveam la inima Mea, feciorii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel”.
4R10.31. Dar Iehu nu s-a silit să umble din toată inima după legea Domnului Dumnezeului lui Israel şi nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, care a dus pe Israel în ispită.
4R10.32. În zilele acelea a început Domnul să taie părţi din pământul lui Israel şi Hazael a lovit hotarele lui Israel,
4R10.33. Pustiind la răsărit de Iordan tot pământul Galaadului, al lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase, începând de la Aroer, care vine lângă Arnon, şi Galaadul şi Vasanul.
4R10.34. Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, precum şi vitejiile lui sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Israel.
4R10.35. Şi a răposat Iehu cu părinţii săi în Samaria, iar în locul lui s-a făcut rege Ioahaz, fiul său.
4R10.36. Iar timpul domniei lui Iehu peste Israel, în Samaria, a fost de douăzeci şi opt de ani.

CAPITOLUL 11
Atalia. Ungerea lui Ioaş

4R11.1. Atalia, mama lui Ohozia, văzând că fiul său a murit, s-a sculat şi a stârpit tot neamul regesc.
4R11.2. Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ohozia, a furat pe Ioaş, fiul lui Ohozia, dintre fii regelui care trebuiau ucişi şi l-a dus pe ascuns în odaia de dormit, împreună cu doica lui, şi l-a ascuns de Atalia şi n-a fost ucis.
4R11.3. Acesta a stat ascuns împreună cu ea în templul Domnului şase ani, în care timp a domnit peste ţară Atalia.
4R11.4. Iar în anul al şaptelea a trimis Iehoiada de au luat sutaşi din gardă şi din oştire şi i-au adus la el în casa Domnului. Aici a făcut cu ei legământ , luând de la ei jurământ în templul Domnului şi apoi le-a arătat pe fiul regelui,
4R11.5. Şi le-a dat ordin, zicând: “Iată ce să faceţi! A treia parte din voi, din cei ce veniţi în ziua de odihnă, veţi face strajă la casa domnească,
4R11.6. A treia parte la poarta Sur şi a treia parte la poarta gărzii, străjuind casa, ca să nu fie vreo vătămare;
4R11.7. Iar două părţi din voi, din cei plecaţi în ziua de odihnă, veţi face strajă la templul Domnului pentru rege.
4R11.8. Şi veţi înconjura pe rege din toate părţile, având fiecare arma sa în mână; cine va intra în rânduri, acela să fie ucis; şi veţi fi pe lângă rege şi când va ieşi şi când va intra”.
4R11.9. Şi au făcut ostaşii tot ce le-a poruncit preotul Iehoiada. A luat fiecare pe oamenii săi cei ce intrau de servici şi cei ce ieşeau din servici în ziua de odihnă şi au venit la preotul Iehoiada.
4R11.10. Iar preotul a împărţit sutaşilor suliţele şi scuturile regelui David care erau în templul Domnului.
4R11.11. Şi s-au aşezat oştenii, fiecare cu arma în mână, împrejurul regelui, de la dreapta templului până la stânga lui şi până la jertfelnic.
4R11.12. Apoi au scos pe fiul regelui, au pus pe capul lui coroana şi podoabele regeşti şi astfel l-au uns şi l-au făcut rege, bătând din palme şi strigând: “Trăiască regele!”
4R11.13. Auzind Atalia glasul poporului ce striga, s-a dus în templul Domnului.
4R11.14. Pe când se uita ea, iată regele stătea la locul de sus, după obicei, iar lângă rege stăteau cântăreţii şi trâmbiţaşii şi tot poporul ţării se veselea şi suna din trâmbiţe. Atunci Atalia şi-a rupt veşmintele sale şi a strigat: “Vânzare, vânzare!”
4R11.15. Dar preotul Iehoiada a dat poruncă sutaşilor, care cârmuiau oştirea, şi le-a zis: “Scoateţi-o din rânduri şi pe cel ce se va duce după ea ucideţi-l cu sabia”, căci preotul zisese: “Să nu o ucideţi în templul Domnului”.
4R11.16. Deci i-au făcut loc de a trecut pe poarta cailor, spre casa domnească, şi au ucis-o acolo.
4R11.17. Şi a încheiat Iehoiada legământ între Domnul şi între rege şi popor, ca acesta să fie poporul Domnului, precum şi între rege şi popor.
4R11.18. Şi s-a dus tot poporul ţării în capiştea lui Baal de a stricat jertfelnicele lui şi chipurile lui le-au sfărâmat cu totul, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-a ucis înaintea jertfelnicului, şi preotul Iehoada a aşezat strajă în templul Domnului.
4R11.19. Apoi a luat pe sutaşi cu garda şi oştirea şi tot poporul ţării şi au petrecut pe rege din templul Domnului şi au venit pe drumul ce trece pe poarta gărzii, la casa regelui şi s-a urcat pe tronul regesc.
4R11.20. Apoi s-a vestit poporului ţării şi cetatea s-a liniştit. Pe Atalia au omorât-o cu sabia în casa domnească.
4R11.21. Ioaş era de şapte ani când a fost făcut rege.

CAPITOLUL 12
Domnia lui Ioaş.

4R12.1. Astfel s-a făcut Ioaş rege în anul al şaptelea al lui Iehu şi a domnit în Ierusalim patruzeci de ani.
4R12.2. Ioaş a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate zilele sale, cât l-a povăţuit preotul Iehoiada; 4R12.3. Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul tot mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
4R12.4. Deci a zis Ioaş către preoţi: “Tot argintul dăruit, care se aduce în templul Domnului: argintul de la trecători, argintul adus pentru răscumpărarea sufletului, după preţuirea hotărâtă, şi tot argintul cât îl lasă pe cineva inima să-l aducă în templul Domnului,
4R12.5. Să-l ia preoţii pentru ei, fiecare de la cunoscutul său, şi să repare stricăciunile casei oriunde s-ar afla”.
4R12.6. Însă până la anul al douăzeci şi treilea al regelui Ioaş preoţii n-au reparat stricăciunile templului Domnului.
4R12.7. De aceea regele Ioaş a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi şi le-a zis: “De ce nu reparaţi stricăciunile templului Domnului? Deci să nu mai luaţi de acum argintul de la cunoscuţii voştri, ci să-l daţi pentru repararea stricăciunilor templului Domnului”.
4R12.8. Şi s-au învoit preoţii să nu mai ia argintul pe care-l va da poporul pentru repararea stricăciunilor templului Domnului.
4R12.9. Atunci a luat preotul Iehoiada o ladă, i-a făcut o deschizătură în partea ei de deasupra şâ a pus-o lângă jertfelnic, în partea dreaptă, pe unde intra poporul în templul Domnului. Şi preoţii care stăteau de pază la prag puneau acolo tot argintul ce se aducea în templul Domnului.
4R12.10. Şi când vedeau că s-a strâns argint mult în ladă, venea vistiernicul regelui şi arhiereul şi scoteau argintul găsit în templul Domnului şi-l legau în saci.
4R12.11. Argintul aşa socotit îl dădeau în primirea celor rânduiţi să facă lucrările la templul Domnului, iar aceştia îl cheltuiau cu dulgherii şi meşteşugarii care lucrau la templul Domnului,
4R12.12. Cu zidarii şi pietrarii, precum şi cu cumpărarea lemnului şi a pietrelor de cioplit, cu repararea stricăciunilor la templul Domnului şi cu tot ce trebuia pentru întreţinerea templului Domnului.
4R12.13. Dar din argintul adus în templul Domnului nu s-au făcut pentru templul Domnului vase de argint, cuţite, cupe pentru turnare, trâmbiţe, nici tot felul de vase de aur şi de argint.
4R12.14. Ci argintul care intra în templul Domnului se dădea lucrătorilor ca să săvârşească lucrul şi să-l întrebuinţeze la repararea templului Domnului.
4R12.15. Şi nu se cerea socoteală de la oamenii cărora li se încredinţa argintul ca să-l împartă celor ce făceau lucrările, pentru că aceştia se purtau cinstit.
4R12.16. Însă argintul ce se plătea pe jertfa pentru vină şi argintul ce se plătea pe jertfa pentru păcat nu se ducea în templul Domnului, ci acesta era al preoţilor.
4R12.17. Atunci s-a ridicat Hazael, regele Siriei, şi a pornit cu război împotriva cetăţii Gat şi a luat-o. Şi şi-a pus Hazael în gând să meargă şi asupra Ierusalimului.
4R12.18. Însă Ioaş, regele Iudei, a luat toate lucrurile dăruite, pe care le dăruiseră templului Domnului Iosafat, Ioram şi Ohozia, părinţii lui, regii Iudei, precum şi cele ce erau dăruite de el şi tot aurul ce s-a găsit în vistieria templului Domnului şi a casei regeşti şi le-a trimis lui Hazael, regele Siriei, şi acesta s-a retras din Ierusalim.
4R12.19. Celelalte despre Ioaş şi despre toate cele ce a făcut el sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
4R12.20. În urmă s-au sculat slugile lui şi au făcut răzvrătire împotriva lui şi au ucis pe Ioaş, în casa Milo, pe calea spre Sela.
4R12.21. Şi l-au ucis slugile sale Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer. Şi el a murit şi l-au îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Şi în locul lui s-a făcut rege Amasia, fiul său.

CAPITOLUL 13
Regii Ioahaz şi Ioaş.

4R13.1. În anul al douăzeci şi treilea al lui Ioaş, fiul lui Ohozia, regele lui Iuda, s-a făcut rege peste Israel în Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu, şi a domnit şaptesprezece ani.
4R13.2. Acesta a făcut rele în ochii Domnului şi a umblat în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită şi nu s-a lăsat de ele.
4R13.3. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat pentru totdeauna în mâna lui Hazael, regele Siriei, şi în mâna lui Benhadad, fiul lui Hazael.
4R13.4. Atunci s-a rugat Ioahaz Domnului şi Domnul l-a auzit, pentru că vedea necazul Izraeliţilor şi cum îi strâmtora regele Siriei.
4R13.5. Şi a dat Domnul Israeliţilor izbăvitor şi au ieşit de sub mâna Sirienilor şi au trăit fiii lui Israel în cetăţile lor ca şi mai înainte.
4R13.6. Dar tot nu s-au depărtat de păcatele casei lui Ieroboam, care a dus pe Israel în ispită, ci au umblat în ele şi Aşera a rămas mai departe în Samaria,
4R13.7. Lui Ioahaz nu-i rămăsese din oştire decât numai cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de pedestraşi, căci îi nimicise regele Siriei şi-i prefăcuse în pulbere de călcat cu picioarele.
4R13.8. Celelalte ştiri despre Ioahaz, despre vitejiile lui şi despre tot ceea ce a făcut el, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R13.9. Apoi a răposat Ioahaz cu părinţii săi şi l-au îngropat în Samaria, iar în locul lui s-a făcut rege Ioaş.
4R13.10. În anul al treizeci şi şaptelea al lui Ioaş, regele Iudei, s-a făcut rege peste Israel în Samaria Ioaş, fiul lui Ioahaz, domnind şaisprezece ani.
4R13.11. Şi a făcut fapte netrebnice înaintea Domnului şi nu s-a abătut de la toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită, ci a umblat în ele.
4R13.12. Celelalte ştiri despre Ioaş, tot ceea ce a făcut el, isprăvile lui, războiul avut cu Amasia, regele Iudei, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R13.13. Apoi a adormit Ioaş cu părinţii săi, iar pe scaunul lui s-a suit Ieroboam. Ioaş a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel.
4R13.14. În vremea lui Ioaş s-a îmbolnăvit Elisei de o boală de care apoi a şi murit. Atunci a venit la el Ioaş, regele lui Israel şi, plângând deasupra lui, a zis: “Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!”
4R13.15. Iar Elisei a zis către el: “Ia un arc şi nişte săgeţi! ”
4R13.16. Şi a luat regele un arc şi nişte săgeţi. Apoi Elisei a zis către regele lui Israel: “Pune mâna pe arc!” şi a pus regele mâna pe arc, şi şi-a pus şi Elisei mâinile sale pe mâinile regelui,
4R13.17. Şi a zis: “Deschide fereastra dinspre răsărit!” Şi regele a deschis-o. Şi a zis Elisei: “Săgetează!”. şi a săgetat regele. Elisei a zis: “Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine de la Domnul şi săgeata izbăvirii de Sirieni, căci vei bate pe Sirieni cu desăvârşire, la Afec”.
4R13.18. Apoi iarăşi a zis Elisei: “Ia nişte săgeţi!” şi regele a luat. şi a zis Elisei către regele lui Israel: “Loveşte în pământ!” Şi a lovit de trei ori şi s-a oprit.
4R13.19. Iar omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el, şi a zis: “Trebuia să loveşti de cinci sau de şapte ori, căci atunci ai fi bătut cu desăvârşire pe Sirieni; acum însă vei bate pe Sirieni numai de trei ori”.
4R13.20. Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de Moabiţi.
4R13.21. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale.
4R13.22. Iar Hazael, regele Siriei, a strâmtorat pe Israeliţi în toate zilele lui Ioahaz.
4R13.23. Domnul însă S-a milostivit asupra lor de i-a iertat şi S-a întors spre ei pentru legământul Său cel încheiat cu Avraam, Isaac şi Iacov şi n-a voit să-i piardă, nici nu i-a lepădat de la faţa Sa, până astăzi.
4R13.24. După ce a murit Hazael, regele Siriei, în locul lui a fost făcut rege Benhadad, fiul său.
4R13.25. Atunci Ioaş, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mâinile lui Benhadad, fiul lui Hazael, cetăţile pe care le luase acela cu război din mâinile tatălui său, Ioahaz. De trei ori l-a bătut Ioaş şi a întors cetăţile lui Israel.

CAPITOLUL 14
Regii Amasia şi Azaria.

4R14.1. În anul al doilea al lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, s-a făcut rege în Iuda, Amasia, fiul lui Ioaş, regele Iudei.
4R14.2. Amasia era de douăzeci şi cinci de arii când a fost făcut rege şi a domnit în Ierusalim douăzeci şi nouă de ani. Numele mamei sale era Ioadin şi era din Ierusalim.
4R14.3. Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului, dar nu ca strămoşul său David; s-a purtat însă în toate ca tatăl său Ioaş.
4R14.4. Numai înălţimile n-au fost înlăturate, căci poporul tot mai săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
4R14.5. Când a pus bine mâna pe domnie, Amasia a ucis slugile sale care uciseseră pe tatăl său;
4R14.6. Dar pe copiii ucigaşilor nu i-a ucis, de vreme ce în cartea legii lui Moise, prin care porunceşte Domnul, este scris: “Părinţii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru copii, nici copiii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru părinţi, ci fiecare pentru vina sa trebuie să fie pedepsit cu moarte!”
4R14.7. Tot el a bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sărată şi a luat Şilo prin luptă şi i-a pus numele Iocteel, pe care-l poartă până în ziua de astăzi.
4R14.8. Atunci a trimis Amasia soli la Ioaş, regele lui Israel, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, zicând: “Vino să ne vedem la faţă”.
4R14.9. Iar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele Iudei, să i se zică: “Spânul cel din Liban a trimis la cedrul Libanului să-i zică: Dă-ţi fata după fiul meu! Şi trecând fiarele sălbatice din Liban au călcat spinul.
4R14.10. Tu ai bătut pe Edomiţi şi s-a înălţat inima ta! Bucură-te de biruinţă, dar şezi acasă la tine! De ce să te cerţi spre răul tău? Vei cădea şi cu tine va cădea Iuda!”
4R14.11. Amasia însă n-a ascultat. Atunci s-a sculat Ioaş, regele lui Israel, şi s-a văzut faţă către faţă, el şi Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Şemeş în Iuda.
4R14.12. Dar au fost bătuţi Iudeii de Israeliţi şi au fugit în corturile lor.
4R14.13. Iar pe Amasia, regele Iudei, fiul lui Ioaş, fiul lui Ohozia, l-a prins Ioaş, regele lui Israel, în Bet-Şemeş şi s-a dus Ioaş la Ierusalim şi a stricat zidul Ierusalimului de la porţile lui Efraim până la porţile din colţ, pe o întindere de patru sute de coji.
4R14.14. Şi au luat tot aurul şi argintul şi toate vasele câte s-au găsit la templul Domnului şi în vistieria casei regelui şi ostateci şi s-au întors în Samaria.
4R14.15. Celelalte ştiri despre Ioaş, faptele şi vitejiile lui şi cum s-a luptat el cu Amasia, regele Iudei, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R14.16. În urmă a adormit Ioaş cu părinţii săi şi a fost îngropat în Samaria cu regii lui Israel; iar în locul lui a fost făcut rege Ieroboam, fiul său.
4R14.17. Amasia, fiul lui Ioaş, regele Iudei, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.
4R14.18. Celelalte fapte ale lui Amasia sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
4R14.19. Făcându-se însă la Ierusalim răsvrătire împotriva lui, a fugit în Lachiş, şi s-a trimis după el în Lachiş şi l-au ucis acolo,
4R14.20. Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat în Ierusalim, cu părinţii săi, în cetatea lui David.
4R14.21. După aceea tot poporul iudeu a luat pe Azaria, care era atunci numai de şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său Amasia.
4R14.22. El a zidit Elatul şi l-a întors la Iuda, după ce regele răposase cu părinţii săi.
4R14.23. În anul al cincisprezecelea al lui Amasia, fiul lui Ioaş, regele Iudei, a fost făcut rege în Samaria Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel.
4R14.24. Şi a domnit patruzeci şi unu de ani şi a făcut fapte netrebnice în ochii Domnului; neabătându-se de la toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
4R14.25. Acesta a aşezat din nou vechiul hotar al lui Israel de la intrarea în Hamat până la marea Araba, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, proorocul cel din Gat-Hefer,
4R14.26. Că Domnul văzuse necazul foarte amar al lui Israel cel strâmtorat, lipsit şi părăsit şi nu era cine să-l ajute.
4R14.27. Şi n-a vrut Domnul să stârpească numele Israeliţilor de sub cer, ci i-a izbăvit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaş.
4R14.28. Celelalte ştiri despre Ieroboam, despre toate cele ce a făcut el, şi cum a întors Damascul şi Hamatul lui Iuda în Israel sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R14.29. Apoi a adormit Ieroboam, cu părinţii săi, cu regii lui Israel, iar în locul lui a fost făcut rege Zaharia, fiul său.

CAPITOLUL 15
Alţi regi în Iuda şi Israel.

4R15.1. În anul al douăzeci şi şaptelea al lui Ieroboam, regele lui Israel, s-a făcut rege Azaria, fiul lui Amasia, regele lui Iuda.
4R15.2. Acesta era de şaisprezece ani când S-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim cincizeci şi doi de ani. Numele mamei sale era Iecolia din Ierusalim.
4R15.3. Azaria a făcut fapte plăcute în ochii Domnului, purtându-se în toate ca tatăl său Amasia.
4R15.4. Numai înălţimile nu le-a depărtat, căci poporul tot mai săvârşea jertfe ţi tămâieri pe înălţimi.
4R15.5. Dar a lovit Domnul pe rege, şi acesta a fost lepros până în ziua morţii sale şi a trăit într-o casă osebită, în vreme ce Iotam, fiul regelui, era în casa domnească, judecând poporul ţării.
4R15.6. Celelalte ştiri despre Azaria şi tot ce a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
4R15.7. În urmă a răposat Azaria cu părinţii săi şi l-au îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David, iar în locul lui S-a făcut rege Iotam, fiul său.
4R15.8. În anul al treizeci şi optulea al lui Azaria, regele Iudei, s-a făcut rege peste Israel, în Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam, şi a domnit şase luni.
4R15.9. Acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, cum făcuseră şi părinţii lui, căci nu s-a lăsat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
4R15.10. Dar împotriva lui a făcut răzvrătire Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a lovit înaintea poporului şi l-a ucis şi s-a făcut rege în locul lui.
4R15.11. Celelalte ştiri despre Zaharia sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R15.12. Şi astfel s-a împlinit cuvântul Domnului, cel rostit către Iehu, când a zis: “Fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel”.
4R15.13. Şalum, fiul lui Iabeş, s-a făcut rege în anul al treizeci şi nouălea al lui Azaria, regele Iudei, şi a domnit o lună în Samaria.
4R15.14. Atunci s-a dus Menahem, fiul lui Gadi, din Tirţa şi, ajungând în Samaria, a lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, în Samaria şi l-a ucis şi s-a făcut rege în locul lui.
4R15.15. Alte ştiri despre Şalum şi despre răzvrătirea pe care a făcut-o el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R15.16. Atunci Menahem a bătut Tapuahul şi pe toţi cei ce erau în el şi în hotarele lui, începând din Tirţa, pentru că nu şi-a deschis porţile, şi a tăiat pe toate femeile însărcinate de acolo.
4R15.17. Apoi Menahem, fiul lui Gadi, s-a făcut rege peste Israel în anul al treizeci şi nouălea al lui Azaria, regele Iudei, şi a domnit în Samaria zece ani;
4R15.18. Şi a făcut fapte rele în ochii Domnului, nelăsându-se în toate zilele sale de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
4R15.19. Atunci a venit Ful (Tiglatfalasar III), regele Asiriei, asupra ţării israelite. Însă Menahem a dat lui Ful o mie de talanţi de argint, ca să-l susţină şi să întărească domnia în mâinile lui.
4R15.20. Apoi Menahem a scos argintul acesta de la Israeliţi, de la toii cei bogaţi, câte cincizeci de sicli de argint de fiecare om, ca să-i dea regelui Asiriei. Şi regele Asiriei s-a întors şi n-a rămas acolo în tară.
4R15.21. Celelalte ştiri despre Menahem, tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R15.22. În urmă a adormit Menahem cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Pecahia, feciorul său.
4R15.23. Pecahia, feciorul lui Menahem, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al cincizecilea al lui Azaria, regele Iudei şi a domnit doi ani.
4R15.24. Şi a făcut fapte rele în ochii Domnului, nelăsându-se de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
4R15.25. Dar împotriva lui s-a răzvrătit Pecah, fiul lui Remalia, cel al treilea în rang după el, împreună cu Argob şi cu Arie, care aveau cu ei cincizeci de bărbaţi din Galaad şi l-au lovit în Samaria, chiar în turnul casei regale, l-au omorât şi s-a făcut rege În locul lui.
4R15.26. Celelalte ştiri despre Pecahia, tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R15.27. În anul al cincizeci şi doilea al lui Azaria, regele Iudei, s-a făcut rege peste Israel, în Samaria, Pecah, fiul lui Remalia şi a domnit douăzeci de ani.
4R15.28. Şi a făcut lucruri rele în ochii Domnului, nelăsându-se de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită.
4R15.29. În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglatfalasar, regele Asiriei, şi a luat Ionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaadul, Galileea şi tot pământul lui Neftali şi pe locuitori i-a strămutat în Asiria.
4R15.30. Atunci Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia şi l-a lovit şi l-a ucis şi s-a făcut rege în locul lui, în anul al douăzecilea al lui Ioatam, fiul lui Azaria.
4R15.31. Celelalte ştiri despre Pecah şi despre tot ce a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Israel.
4R15.32. În anul al doilea al lui Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, s-a făcut rege Ioatam, fiul lui Azaria, regele Iudei.
4R15.33. Acesta era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim şaisprezece ani. Numele mamei lui era Ieruşa, fiica lui Ţadoc.
4R15.34. Şi a făcut el lucruri plăcute în ochii Domnului. Cum s-a purtat tatăl său Azaria aşa s-a purtat şi el în toate.
4R15.35. Numai înălţimile nu le-a înlăturat, căci poporul tot mai săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. Tot el a făcut poarta de sus la templul Domnului.
4R15.36. Iar celelalte ştiri despre Ioatam şi tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
4R15.37. În zilele acelea a început Domnul a trimite asupra Iudei pe Raţon, regele Siriei, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.
4R15.38. Ioatam a răposat cu părinţii săi şi a fost îngropat cu ei în cetatea lui David, strămoşul său, iar în locul lui a fost făcut rege Ahaz, fiul său.

CAPITOLUL 16
Regatul lui Ahaz.

4R16.1. În anul al şaptesprezecelea al lui Pecah, fiul lui Remalia, a fost făcut rege Ahaz, fiul lui Ioatam, regele lui Iuda.
4R16.2. Ahaz era de douăzeci de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim şaisprezece ani, dar n-a făcut fapte plăcute în ochii Domnului Dumnezeului său, ca David, strămoşul său,
4R16.3. Ci a păşit pe urmele regilor lui Israel şi chiar şi pe fiul său l-a trecut prin foc, urmând urâciunile popoarelor pe care le alungase Domnul de la faţa fiilor lui Israel;
4R16.4. Şi a adus jertfe şi tămâieri pe înălţimi şi dealuri şi sub tot pomul umbros.
4R16.5. Atunci s-au dus Raţon, regele Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, asupra Ierusalimului, ca să-l cuprindă şi au ţinut pe Ahaz împresurat, dar nu l-au putut birui.
4R16.6. În vremea aceea Raţon, regele Siriei, a întors Elatul la Siria şi a izgonit pe Iudei din Elat; apoi au intrat în Elat Edomiţii şi trăiesc acolo până în ziua de astăzi.
4R16.7. Atunci a trimis Ahaz soli la Tiglatfalasar, regele Asiriei, să-i spună: “Robul tău şi fiul tău sunt eu; vino şi mă apără de mâna regelui Siriei şi de mâna regelui lui Israel, care s-au ridicat împotriva mea!”
4R16.8. Cu acel prilej a luat Ahaz argintul şi aurul care s-a găsit în templul Domnului şi în vistieria casei domneşti şi l-a trimis dar regelui Asiriei.
4R16.9. Deci l-a ascultat regele Asiriei şi s-a dus regele Asiriei la Damasc, unde a prins pe Raţon şi pe locuitorii lui i-a strămutat în Chir, iar pe Raţon l-a ucis.
4R16.10. Atunci a ieşit regele Ahaz întru întâmpinarea lui Tiglatfalasar, regele Asiriei, la Damasc; şi a văzut jertfelnicul cel din Damasc şi a trimis regele Ahaz lui Urie preotul chipul jertfelnicului şi planul alcătuirii lui.
4R16.11. Iar preotul Urie a făcut un jertfelnic după planul ce i-l trimisese regele Ahaz din Damasc; aşa a făcut preotul Urie până a venit regele de la Damasc.
4R16.12. Iar dacă a venit regele de la Damasc şi a văzut jertfelnicul, s-a apropiat regele de jertfelnic,
4R16.13. A adus jertfă pe el şi a ars arderea de tot a sa cu darul de pâine; a săvârşit turnarea sa şi l-a stropit cu sângele jertfei de împăcare.
4R16.14. Iar jertfelnicul cel de aramă, care era înaintea Domnului, l-a mutat din faţa templului, dintre jertfelnicul cel nou şi templul Domnului, şi l-a pus în partea dinspre miazănoapte a acestuia.
4R16.15. Apoi regele Ahaz a dat poruncă preotului Urie, zicând: “Pe jertfelnicul cel mare să arzi arderea de tot cea de dimineaţă şi darul de pâine cel de seară, arderea de tot a regelui şi darul lui de pâine, arderea de tot din partea întregului popor al ţării şi darul lui cel de pâine, turnarea lui şi cu tot sângele arderii de tot şi cu tot sângele jertfei să-l stropeşti, iar jertfelnicul cel de aramă va rămâne până voi vedea ce este de făcut cu el”.
4R16.16. Şi a făcut preotul Urie aşa cum a poruncit regele Ahaz.
4R16.17. După aceea a desprins regele Ahaz pervazurile postamentelor, a luat bazinele de pe ele şi a luat şi marea de pe boii cei de aramă, care erau sub ea şi a aşezat-o pe o temelie de piatră;
4R16.18. A desfiinţat de asemenea pridvorul acoperit numit al zilei de odihnă, care fusese făcut la templul Domnului şi pridvorul din afară al templului Domnului, care se numea al regelui, numai ca să placă regelui Asiriei.
4R16.19. Celelalte ştiri despre Ahaz şi cele ce a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
4R16.20. Apoi a răposat Ahaz cu părinţii săi în cetatea lui David; iar în locul lui a fost făcut rege Iezechia, fiul său.

CAPITOLUL 17
Iezechia şi robia Asirienilor.

4R17.l. În anul al doisprezecelea al lui Ahaz, regele Iudei, a fost făcut rege în Samaria peste Israel, Osea, fiul lui Ela şi a domnit nouă ani.
4R17.2. El a făcut lucruri rele în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israel, care au fost înainte de el.
4R17.3. Împotriva lui s-a ridicat Salmanasar, regele Asiriei, şi a ajuns Osea supusul acestuia şi-i plătea bir.
4R17.4. Dar regele Asiriei a simţit necredincioşia lui Osea, căci acesta trimisese robi la So, regele Egiptului, şi nu plătise bir regelui Asiriei în fiecare an. De aceea regele Asiriei l-a luat legat şi l-a aruncat în închisoare.
4R17.5. Apoi regele Asiriei a năvălit asupra ţării întregi şi a mers şi la Samaria şi a ţinut-o împresurată trei ani.
4R17.6. Iar în anul al zecelea al lui Osea, regele Asiriei a luat Samaria şi a strămutat pe Israeliţi în Asiria şi i-a aşezat în Halach şi în Habor, lângă râul Gozan, în cetăţile Mediei.
4R17.7. Când fiii lui Israel au început a păcătui înaintea Domnului Dumnezeului lor, Care îi scosese din. pământul Egiptului şi de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi s-au apucat să cinstească dumnezeii altora;
4R17.8. Când au început ei să se poarte după obiceiurile popoarelor pe care le alungase Domnul de la faţa fiilor lui Israel şi după obiceiurile regilor lui Israel, făcând cum făceau aceştia;
4R17.9. Când au început fiii lui Israel a face fapte neplăcute Domnului Dumnezeului lor, zidindu-şi înălţimi prin toate târgurile lor, de la turnul de strajă, până la cetatea întărită,
4R17.10. Şi aşezând idolii şi chipurile Astartei pe tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros;
4R17.11. Şi când s-au apucat să săvârşească tămâieri pe toate înălţimile, ca popoarele pe care le izgonise Domnul de la ei şi să facă fapte urâte, care mâniaseră pe Domnul
4R17.12. Slujind idolilor de care Domnul le zisese: “Să nu faceţi aceasta”,
4R17.13. Atunci Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi a lui Iuda prin toţi proorocii Săi, prin toţi văzătorii, zicând: “Întoarceţi-vă din căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei”.
4R17.14. Dar ei n-au ascultat, ci şi-au învârtoşat cerbicia, ca şi părinţii lor care nu crezuseră în Domnul Dumnezeul lor
4R17.15. Şi au dispreţuit poruncile Lui şi legământul Lui, pe care-l încheiase El cu părinţii lor şi descoperirile Lui, cu care El îi deşteptase şi au umblat după idoli şi au ajuns netrebnici, purtându-se ca popoarele cele dimprejur de care Domnul le zisese să nu se poarte ca ele;
4R17.16. Şi au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor şi au făcut chipurile turnate a doi viţei şi au aşezat Aşere şi s-au închinat la toată oştirea cerului şi au slujit lui Baal;
4R17.17. Şi au trecut pe fiii lor şi pe fiicele lor prin foc, au ghicit şi au vrăjit şi s-au apucat să facă lucruri netrebnice în ochii Domnului şi să-L mânie.
4R17.18. Atunci S-a mâniat Domnul tare pe Israeliţi şi i-a lepădat de la faţa Sa, şi n-a mai rămas decât seminţia lui Iuda.
4R17.19. Dar nici Iuda n-a păzit poruncile Domnului Dumnezeului său şi s-a purtat după obiceiurile Israeliţilor, cum Se purtau aceştia.
4R17.20. Şi Şi-a întors Domnul faţa de la toţi urmaşii lui Israel şi i-a smerit dându-i în mâinile jefuitorilor şi în sfârşit i-a lepădat de la faţa Sa.
4R17.21. Căci Israeliţii se dezbinaseră de la casa lui David şi făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, Ieroboam a abătut pe Israeliţi de la Domnul şi i-a băgat în păcat mare.
4R17.22. Şi au umblat fiii lui Israel în toate păcatele lui Ieroboam, câte făcuse acesta şi nu s-a depărtat de la ele, până când n-a lepădat Domnul pe Israel de la faţa Sa, cum zisese prin toţi proorocii, robii Săi.
4R17.23. Şi a fost strămutat Israel din pământul său în Asiria, unde se află până în ziua de astăzi.
4R17.24. După aceea regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat prin cetăţile Samariei în locul fiilor lui Israel. Aceştia au stăpânit Samaria şi au început a locui prin cetăţile ei.
4R17.25. Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu cinsteau pe Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i omorau.
4R17.26. Atunci s-a spus regelui Asiriei, zicând: “Popoarele pe care tu le-ai strămutat şi le-ai aşezat prin cetăţile Samariei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări şi de aceea El trimite asupra lor lei şi iată aceştia le omoară, pentru că ele nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări”.
4R17.27. Iar regele Asiriei a poruncit şi a zis: “Trimiteţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi adus de acolo, ca să se ducă să trăiască acolo şi să-i înveţe legea Dumnezeului acelei ţări”.
4R17.28. Atunci a venit unul din preoţii cei ce fuseseră aduşi din Samaria şi a locuit în Betel şi i-a învăţat cum să cinstească pe Domnul.
4R17.29. Afară de acestea, fiecare popor şi-a mai făcut şi dumnezeii săi şi i-a pus în capiştile de pe înălţimi pe care le făcuseră Samarinenii; fiecare popor în cetatea sa în care trăia.
4R17.30. Căci Babilonenii şi-au făcut pe Sucot-Benot, Cutienii şi-au făcut pe Nergal, Hamatienii şi-au făcut pe Aşima,
4R17.31. Aveenii şi-au făcut pe Nivhaz şi Tartac, iar Sefarvaimii îşi ardeau pe fiii şi pe fiicele lor cu foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, zeii lor.
4R17.32. Cinsteau însă şi pe Domnul şi şi-au făcut dintre ei preoţi pentru înălţimi şi aceştia slujeau la ei, în capiştile de pe înălţimi.
4R17.33. Dar ei cinsteau pe Domnul şi slujeau zeilor săi după obiceiul popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduşi.
4R17.34. Aşa urmează ei până în ziua de astăzi, după obiceiurile lor cele de la început; de Domnul nu se tem şi nu urmează după aşezămintele, după rânduielile, după legea şi după poruncile pe care le-a poruncit Domnul fiilor lui Iacov, căruia îi dăduse numele de Israel şi cu ai cărui urmaşi încheiase legământ şi le poruncise aşa: “Să nu cinstiţi pe dumnezeii altora, nici să vă închinaţi lor;
4R17.35. Să nu le slujiţi nici să le aduceţi jertfe;
4R17.36. Ci să cinstiţi pe Domnul, Care v-a scos din pământul Egiptului cu putere mare şi cu braţ înalt; pe Acesta să-L cinstiţi şi Lui să vă închinaţi şi să-I aduceri jertfe;
4R17.37. Siliţi-vă în toate zilele să împliniţi rânduielile, aşezămintele, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El, iar pe zeii altora să nu-i cinstiţi;
4R17.38. Legământul pe care l-am încheiat cu voi să nu-l uitaţi şi pe zeii altora să nu-i cinstiţi;
4R17.39. Ci să cinstiţi numai pe Domnul Dumnezeul vostru şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri”.
4R17.40. Dar ei n-au ascultat, ci au urmat obiceiurile celor de mai înainte.
4R17.41. Astfel popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau şi idolilor lor. Ba şi copiii lor şi copiii copiilor lor până în ziua de astăzi urmează tot aşa cum au urmat şi părinţii lor.

CAPITOLUL 18
Domnia lui Iezechia. Asirienii înconjură Ierusalimul.

4R18.1. În anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a făcut rege Iezechia, fiul lui Ahaz, regele Iudei.
4R18.2. Acesta era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei sale era Abia, fiica lui Zaharia.
4R18.3. Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate, cum făcuse şi David, tatăl său, că el a desfiinţat înălţimile, a sfărâmat stâlpii cu pisanii idoleşti, Aşerele,
4R18.4. Şi a stricat şarpele cel de aramă, pe care-l făcuse Moise; chiar până în zilele acelea fiii lui Israel îl tămâiau şi-l numeau Nehuştan.
4R18.5. Şi a nădăjduit el în Domnul Dumnezeu. Ca el n-a mai fost altul între toţi regii lui Iuda, nici înainte, nici după;
4R18.6. Căci s-a lipit el de Domnul şi nu s-a abătut de la El, ci a păzit poruncile Lui, cum poruncise Domnul lui Moise.
4R18.7. De aceea Domnul a fost cu el şi tot ce a făcut Iezechia, făcea cu chibzuinţă. Şi s-a depărtat el de regele Asiriei şi n-a mai slujit aceluia.
4R18.8. Apoi a bătut pe Filisteni până la Gaza, precum şi în cuprinsul ei, de la turnul de pază până la cetatea întărită.
4R18.9. în anul al patrulea al regelui Iezechia, adică în anul al şaptelea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a dus Salmanasar, regele Asiriei, asupra Samariei şi a împresurat-o şi după trei ani a luat-o.
4R18.10. În anul al şaptelea al lui Iezechia, adică în anul al zecelea al lui Osea, regele lui Israel, a fost luată Samaria.
4R18.11. Atunci regele Asiriei a strămutat pe Israeliţi în Asiria şi i-a aşezat în Halach, în Habor, lângă râul Gozan, în cetăţile Mediei,
4R18.12. Pentru că n-au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi au călcat legământul Lui; tot ceea ce a poruncit Moise, robul Domnului, ei nici n-au ascultat, nici n-au făcut.
4R18.13. Iar în anul al paisprezecelea al regelui Iezechia s-a dus Senaherib, regele Asiriei, asupra tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat.
4R18.14. Atunci a trimis Iezechia, regele Iudei, la regele Asiriei în Lachiş, ca să-i zică: “Vinovat sunt! Du-te de la mine, căci ceea ce vei pune asupra mea, voi plăti!” Şi a pus regele Asiriei asupra lui Iezechia, un bir de trei sute de talanii de argint şi treizeci de talanţi de aur.
4R18.15. Şi a dat Iezechia tot argintul ce s-a găsit în templul Domnului şi în vistieria casei domneşti.
4R18.16. În vremea aceea a luat Iezechia aurul de pe uşile templului Domnului şi de pe stâlpii cei vechi pe care-i aurise însuşi Iezechia. şi l-a dat regelui Asiriei.
4R18.17. Şi a trimis regele Asiriei din Lachiş pe Tartan, pe Rabsaris şi pe Rabşache cu oştire mare asupra Ierusalimului şi, sosind, s-au oprit la canalul iazului de sus, care se află lângă drumul ce merge spre ţarina nălbitorului.
4R18.18. Şi chemând aceia pe rege, au ieşit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curţii domneşti, Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.
4R18.19. Atunci a zis către ei Rabşache: “Spuneţi lui Iezechia: Aşa zice regele cel mare, regele Asiriei: Ce fel de nădejde este aceea în care te reazemi? Tu ai spus numai vorbe goale; pentru război însă trebuie pricepere şi putere.
4R18.20. Acum însă în cine nădăjduieşti tu, de te-ai răzvrătit împotriva mea?
4R18.21. Iată, tu socoţi să te reazemi pe Egipt, pe acea trestie frântă care de se sprijineşte cineva în ea îi intră în mână şi i-o sparge. Aşa este Faraon, regele Egiptului, pentru toţi cei ce nădăjduiesc în el.
4R18.22. Iar de-mi veţi zice: Noi nădăjduim în Domnul Dumnezeul nostru! Apoi în acela, oare, ale cărui înălţimi şi jertfelnice le-a stricat Iezechia şi a zis lui Iuda şi Ierusalimului: Numai înaintea acestui jertfelnic să vă închinaţi, care este în Ierusalim?
4R18.23. Deci intră în legătură cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da două mii de cai; poţi tu oare să găseşti călăreţi pentru ei?
4R18.24. Cum vei birui tu măcar o singură căpetenie dintre cele mai mici slugi ale stăpânului meu? Ai nădejde în Egipt, pentru care şi pentru călăreţi?
4R18.25. Pe lângă aceasta, au doară eu fără voia Domnului am venit la locul acesta ca să-l stric? Domnul mi-a zis: Du-te asupra ţării acesteia şi o strică!”
4R18.26. Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Şabna şi Ioah au zis către Rabşache: “Vorbeşte cu robii tăi în limba aramaică, pentru că noi înţelegem, şi nu grăi cu noi în limba iudaică, în auzul poporului, care stă pe zid!”
4R18.27. Zis-a Rabşache către ei: “Au doară stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte numai stăpânului ţării şi ţie? Nu, ci şi poporului care stă pe zid şi care va ajunge să-şi mănânce murdăria şi să-şi bea udul cu voi!”
4R18.28. Apoi s-a sculat Rabşache şi a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a spus aceste cuvinte: “Ascultaţi cuvântul regelui celui mare, regele Asiriei!
4R18.29. Aşa zice regele: Să nu vă înşele pe voi Iezechia, căci nu poate să vă izbăvească din mâna mea,
4R18.30. Şi să nu vă încurajeze Iezechia cu Domnul, zicând: Ne va izbăvi Domnul şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asiriei.
4R18.31. Să nu ascultaţi pe Iezechia, căci aşa zice regele Asiriei: Împăcaţi-vă cu mine şi ieşiţi la mine; să-şi mănânce fiecare rodul viţei sale de vie şi al smochinului său şi să bea fiecare apă din fântâna sa, până nu vin să vă iau într-o ţară la fel cu ţara voastră,
4R18.32. În ţara pâinii şi a vinului, în ţara fructelor şi a viilor, în ţara smochinelor şi mierei, şi nu veţi muri, ci veţi trăi. Deci nu ascultaţi pe Iezechia, care vă amăgeşte, zicând: Domnul ne va izbăvi.
4R18.33. Dumnezeii popoarelor au izbăvit ei oare fiecare ţara sa din mâna regelui Asiriei?
4R18.34. Unde sunt dumnezeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Inei şi Hevei? Au scăpat oare Samaria din mâna mea?
4R18.35. Care din dumnezeii ţărilor acestora a izbăvit ţara sa din mâna mea? Aşadar va izbăvi Domnul Ierusalimul din mâna mea?”
4R18.36. Poporul însă a tăcut şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru că porunca regelui era să nu-i răspundă.
4R18.37. După aceea a venit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curţii domneşti, Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâşiate şi i-au spus vorbele lui Rabşache.

CAPITOLUL 19
Iezechia prin rugăciune înfrânge pe Senaherib.

4R19.1. Auzind acestea, regele Iezechia şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac şi s-a dus în templul Domnului.
4R19.2. Atunci a trimis pe Eliachim, căpetenia curţii domneşti, pe Şebna scriitorul şi pe preoţii cei mai mari, îmbrăcaţi în sac, la Isaia proorocul, fiul lui Amos,
4R19.3. Şi aceştia au zis către el: “Aşa zice Iezechia: Zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine este ziua aceasta, căci pruncii sunt aproape să iasă din pântecele mamelor şi ele nu pot naşte.
4R19.4. Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis regele Asiriei, stăpânul lui, să defaime pe Dumnezeul cel viu şi să-L hulească cu vorbele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. Adu dar rugăciune pentru cei ce au rămas şi se află printre cei vii!”
4R19.5. Şi au venit slugile regelui Iezechia la Isaia,
4R19.6. Iar Isaia le-a zis: “Aşa să ziceţi domnului vostru: Aşa grăieşte Domnul: Nu te teme de vorbele ce le-ai auzit şi cu care M-au hulit pe Mine slugile regelui Asiriei.
4R19.7. Căci iată voi trimite în el duh şi va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa, iar acolo îl voi lovi cu sabia”.
4R19.8. Atunci s-a întors Rabşache şi a găsit pe regele Asiriei războindu-se împotriva Libnei, căci auzise că acesta a plecat din Lachiş.
4R19.9. Şi a auzit el de Tirhaca, regele Etiopiei, căci i s-a spus: “Iată vine să se lupte cu tine”. Şi din nou a trimis soli la Iezechia să-i spună:
4R19.10. “Aşa să ziceţi lui Iezechia, regele Iudei: Să nu te înşele Dumnezeul tău, în Care nădăjduieşti tu, gândind: Nu va fi dat Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei!
4R19.11. Doar tu ai auzit ce a făcut regele Asiriei cu toate ţările, aruncând asupra lor blestem. Şi tu ai să rămâi?
4R19.12. Dumnezeii popoarelor pe care le-au ruinat părinţii mei le-au izbăvit ei oare?
4R19.13. Unde este regele Hamatului, sau regele Arpadului, sau regele cetăţii Sefarvaimului, Inei şi Hevei?”
4R19.14. Şi a luat Iezechia scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o; apoi s-a dus în templul Domnului şi a deschis-o Iezechia înaintea felei Domnului.
4R19.15. Şi s-a rugat Iezechia înaintea feţei Domnului şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeul tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi pământul!
4R19.16. Pleacă-ţi, Doamne, urechea Ta şi mă auzi! Deschide-ţi, Doamne, ochii Tăi şi vezi şi auzi cuvintele lui Senaherib, cel ce a trimis să Te hulească pe Tine, Dumnezeul cel viu!
4R19.17. Adevărat, o, Doamne, regii Asiriei au pustiit popoarele şi ţările lor, au aruncat dumnezeii acestora în foc, dar aceia nu erau dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, lemn şi piatră, şi de aceea i-a şi nimicit pe ei.
4R19.18. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui,
4R19.19. Şi vor afla toate regatele pământului că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu! ”
4R19.20. Atunci a trimis Isaia, fiul lui Amos, la Iezechia să-i spună: “Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Cele pentru care te-ai rugat tu Mie împotriva lui Senaherib, regele Asiriei, le-am auzit.
4R19.21. Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul pentru el: Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Sionului, şi clatină din cap, în urma ta, fiica Ierusalimului.
4R19.22. Pe cine însă ai mustrat şi ai hulit tu? Şi asupra cui ţi-ai ridicat tu glasul şi ţi-ai înălţat aşa de sus ochii tăi? Asupra Sfântului lui Israel.
4R19.23. Prin trimişii tăi tu ai înfruntat pe Domnul şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m-am urcat pe înălţimea munţilor, pe coastele Libanului, şi am tăiat cedrii cei falnici şi chiparoşii cei minunaţi ai lui, şi am ajuns la cea din urmă adăpostire a lui, la grădina lui plină de pomi;
4R19.24. Şi am săpat şi am băut apă străină şi cu tălpile picioarelor mele voi seca râurile Egiptului.
4R19.25. N-ai auzit tu, oare, că aceasta Eu am făcut-o de demult, din zilele cele de demult am hotărât-o? Acum însă am îndeplinit-o prin aceea că tu pustieşti şi prefaci cetăţile în dărâmături,
4R19.26. Iar locuitorii lor au ajuns neputincioşi, tremură şi rămân ruşinaţi; au ajuns ca iarba câmpului şi ca verdeaţa cea fragedă, ca buruienile de pe acoperişul casei şi ca nişte fire de grâu uscate înainte de a da în spic.
4R19.27. De şezi, de intri, ori de ieşi, Eu toate le ştiu şi ştiu şi obrăznicia ta faţă de Mine.
4R19.28. Pentru obrăznicia ta cea faţă de Mine şi pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, Îmi voi pune veriga Mea în nările tale şi în buzele tale belciugul Meu şi te voi întoarce pe acelaşi drum pe care ai venit.
4R19.29. Iar pentru tine, Iezechia, iată semn: Anul acesta veţi mânca din cele ce vor creşte din seminţele scuturate; în anul al doilea veţi mânca din cele ce vor creşte de la sine, iar în anul al treilea veţi semăna şi veri secera, veţi sădi vii şi veţi mânca roadele lor.
4R19.30. Ceea ce nu se va strica în casa lui Iuda, ceea ce va rămâne, va da rădăcini în jos, iar în sus va aduce rod, căci din Ierusalim vor ieşi câţiva rămaşi şi din Sion, câţiva izbăviţi.
4R19.31. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
4R19.32. De aceea aşa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici va arunca săgeţi încoace; nu se va apropia de ea cu scut, nici va face întărituri de şanţuri împotriva ei.
4R19.33. Pe drumul pe care a venit, se va întoarce şi în cetatea aceasta nu va intra, zice Domnul;
4R19.34. Căci Eu voi păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc pentru Mine şi pentru David, robul Meu”.
4R19.35. În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii, şi când s-au sculat dimineaţa, iată erau peste tot numai trupuri moarte.
4R19.36. Atunci Senaherib, regele Asiriei, sculându-se, a plecat şi s-a întors şi a locuit în Ninive.
4R19.37. Dar pe când se ruga el în casa lui Nisroc, zeul său, l-au ucis cu sabia fiii săi Adramelec şi Şareţer şi au fugit în pământul Ararat, iar în locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul lui.

CAPITOLUL 20
Boala lui Iezechia; lungirea vieţii lui şi moartea lui.

4R20.1. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi i-a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri!”
4R20.2. Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat Domnului,
4R20.3. Zicând: “O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!” Şi a plâns Iezechia tare.
4R20.4. Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el şi i-a zis:
4R20.5. “Întoarce-te şi spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului;
4R20.6. Şi voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!”
4R20.7. Şi a zis Isaia: “Luaţi o turtă de smochine! Şi au luat o turtă de smochine şi au pus-o pe rană şi s-a însănătoşit Iezechia.
4R20.8. Şi a zis către Isaia: “Care este semnul că Domnul mă va vindeca şi că mă voi duce a treia zi în templul Domnului?”
4R20.9. Iar Isaia a zis: “Iată semn de la Domnul că-şi va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit: Vrei să treacă umbra la ceasul de soare cu zece linii înainte sau să se dea cu zece linii înapoi?”
4R20.10. Iezechia a zis: “E uşor ca umbra să se mişte cu zece linii înainte. Nu, ci să se dea umbra cu zece linii înapoi”.
4R20.11. Şi a strigat Isaia proorocul către Domnul şi s-a dat înapoi cu zece linii.
4R20.12. În vremea aceea Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisoare şi dar lui Iezechia căci auzise că Iezechia a fost bolnav.
4R20.13. Ascultând Iezechia pe trimişi, le-a arătat cămările sale, argintul, aurul, aromatele, mirurile cele scumpe şi toată casa sa de arme şi tot ce se afla în vistieriile sale; şi nu a rămas nici un lucru din casa sa şi din toată stăpânirea sa pe care să nu-l fi arătat lor Iezechia.
4R20.14. Venind însă Isaia proorocul la regele Iezechia, a zis către el: “Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au venit la tine?” Iezechia a răspuns: “Dintr-o ţară depărtată, au venit din Babilon”.
4R20.15. Isaia a zis: “Ce au văzut ei în casa ta?” Şi Iezechia a zis: “Tot ce este în casa mea au văzut şi n-a rămas nici un lucru din vistieriile mele pe care să nu-l fi văzut”.
4R20.16. Atunci Isaia a zis: “Ascultă cuvântul Domnului: Iată vor veni zile când vor fi luate toate câte sunt în casa ta şi ce-au adunat părinţii tăi până în ziua aceasta şi vor fi duse la Babilon. Nimic nu va rămâne, zice Domnul.
4R20.17. Din fiii tăi care vor răsări din tine şi pe care îi vei naşte tu,
4R20.18. Se vor lua şi vor fi eunuci în palatul regelui Babilonului”.
4R20.19. Iezechia a răspuns lui Isaia: “Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai rostit tu!” Apoi a adăugat: “Să fie pace şi linişte în zilele mele!”
4R20.20. Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui şi cum că el a făcut iazul şi canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda. Apoi a răposat Iezechia cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Manase, fiul său.

CAPITOLUL 21
Manase şi Amon, regii Iudei.

4R21.1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim cincizeci şi cinei de ani. Numele mamei lui era Hefţibah.
4R21.2. Acesta a făcut lucruri netrebnice înaintea Domnului, urmând urâciunile păgânilor pe care-i izgonise Domnul de la faţa fiilor lui Israel.
4R21.3. El a făcut din nou înălţimile pe care le stricase tatăl său Iezechia şi a aşezat jertfelnice pentru Baal; a făcut Aşere, cum făcuse şi Ahab, regele lui Israel, şi s-a închinat la toată oştirea cerească, slujind acesteia.
4R21.4. Apoi a zidit jertfelnice chiar şi în templul Domnului, de care zisese Domnul: “În Ierusalim voi pune numele Meu!”
4R21.5. Şi a făcut jertfelnice la toată oştirea cerului în amândouă curiile templului Domnului;
4R21.6. A trecut pe fiul său prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se îndeletniceau cu chemarea morţilor şi vrăjitori şi a făcut şi alte multe lucruri urâte Domnului, ca să-L mânie.
4R21.7. După aceea chipul Aşerei pe care îl făcuse l-a aşezat în casa despre care Domnul îi zisese lui David şi lui Solomon, fiul lui: “În casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, voi pune numele Meu pe vecie;
4R21.8. Şi nu voi mai da să calce picior de israelit afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lor, de se vor sili să se poarte potrivit cu toate cele ce Eu le-am poruncit şi cu toată legea care le-a dat-o robul Meu Moise”.
4R21.9. Dar ei n-au ascultat, ci i-a rătăcit Manase până într-atâta, încât ei s-au purtat mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise de la faţa fiilor lui Israel.
4R21.10. Atunci Domnul a grăit prin prooroci, robii Săi, şi a zis:
4R21.11. “Pentru că Manase, regele Iudei, a făcut astfel de urâciuni, mai rele decât tot ce au făcut Amoreii care au fost înainte de el, şi a vârât pe Iuda în păcat cu idolii lui,
4R21.12. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi aduce aşa rău asupra Ierusalimului şi asupra lui Iuda, încât celui ce va auzi îi vor ţiui amândouă urechile;
4R21.13. Şi voi întinde peste Ierusalim frânghia de măsurat a Samariei şi cumpăna casei lui Ahab, şi voi şterge Ierusalimul, aşa cum se şterge un vas şi se pune apoi cu gura în jos;
4R21.14. Şi voi lepăda rămăşita moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, şi vor fi de pradă şi de jaf pentru toţi prietenii lor,
4R21.15. Pentru că au făcut lucruri netrebnice înaintea ochilor Mei şi M-au mâniat din ziua aceea când părinţii lor au ieşit din Egipt şi până în ziua aceasta”.
4R21.16. Mai mult încă, Manase, pe lângă păcatul său de a fi dus pe Iuda în ispită, a vărsat şi foarte mult sânge nevinovat, încât a mânjit Ierusalimul de la o margine la alta.
4R21.17. Celelalte ştiri despre Manase şi despre toate câte a făcut el şi despre păcatele lui, în ce anume a păcătuit, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
4R21.18. Apoi a răposat Manase cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina de lângă casa lui, în grădina lui Uza, iar în locul lui s-a făcut rege Amon, fiul său.
4R21.19. Amon era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit doi ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Meşulemet, fiica lui Haruţ din Iotba.
4R21.20. Şi acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, cum făcuse şi Manase, tatăl său;
4R21.21. A umblat întocmai pe aceeaşi Cale pe care umblase şi tatăl său, slujind idolilor cărora slujise şi tatăl său şi închinându-se lor.
4R21.22. A părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi şi n-a umblat în calea Domnului.
4R21.23. Dar slugile lui Amon s-au răzvrătit împotriva lui şi au ucis pe rege în casa lui.
4R21.24. Poporul însă a ucis pe toţi cei ce luaseră parte la răzvrătire împotriva regelui Amon şi a pus rege în locul lui pe Iosia, fiul lui.
4R21.25. Celelalte ştiri despre Amon şi despre cele ce a făcut el sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
4R21.26. Amon a fost îngropat în gropniţa lui, în grădina lui Uza, iar în locul lui s-a făcut rege Iosia, fiul lui.

CAPITOLUL 22
Cartea legii aflată sub Iosia.

4R22.1. Iosia era de opt ani când s-a făcut rege şi a domnit treizeci şi unu de ani în Ierusalim; numele mamei lui era Iedida, fiica lui Adaia din Boţcat.
4R22.2. Iosia a făcut fapte plăcute înaintea Domnului şi a umblat în toate pe calea lui David, strămoşul său, neabătându-se nici la dreapta, nici la stânga.
4R22.3. În anul al optsprezecelea al regelui Iosia, regele a trimis pe scriitorul Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, în templul Domnului, zicându-i:
4R22.4. “Du-te la Hilchia, arhiereul, ca să socotească argintul adus în templul Domnului, pe care l-au strâns de la popor cei ce stau de strajă la prag,
4R22.5. Şi să-l dea în mâna celor puşi să facă lucrările la templul Domnului, iar aceştia să-l dea celor ce lucrează şi repară stricăciunile lui:
4R22.6. Dulgherilor, pietrarilor şi zidarilor, şi la cumpărarea lemnului şi a pietrelor cioplite pentru repararea templului;
4R22.7. Însă să nu le cereţi socoteală de argintul ce s-a dat în mâna lor, pentru că se poartă cinstit”.
4R22.8. Iar Hilchia arhiereul a zis către Şafan scriitorul: “Am găsit în templul Domnului cartea legii”. Apoi Hilchia a dat lui Şafan cartea şi el a citit-o.
4R22.9. Şi venind Şafan scriitorul la rege, a adus răspuns regelui şi a zis: “Robii tăi au luat argintul ce s-a găsit în casă şi l-au dat în mâinile celor puşi să facă lucrările la templul Domnului”.
4R22.10. Şi a mai adus Şafan la cunoştinţa regelui şi acestea, zicând: “Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Şi a citit-o Şafan înaintea regelui.
4R22.11. Auzind regele cuvintele cărţii legii, şi-a sfâşiat hainele sale.
4R22.12. Apoi regele a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Miheia, lui Şafan scriitorul şi lui Asaia, sluga regelui:
4R22.13. “Mergeţi şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru popor şi pentru tot Iuda despre cuvintele acestei cărţi găsite, căci mare este mânia Domnului ce s-a aprins asupra noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat cuvintele cărţii acesteia, ca să se poarte după cele ce ni s-a poruncit”.
4R22.14. Atunci s-a dus Hilchia preotul, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia la proorociţa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Ţicva, fiul lui Harhas, păstrătorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în despărţitura a doua, şi au grăit cu ea.
4R22.15. Iar ea le-a zis: “Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneţi omului care v-a trimis la mine:
4R22.16. Aşa zice Domnul: Voi aduce rău asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o regele Iudei.
4R22.17. Pentru că M-au părăsit şi tămâiază pe alţi dumnezei, ca să mă aţâţe cu toate lucrurile mâinilor lor, s-a aprins mânia Mea asupra locului acestuia şi nu se va stinge.
4R22.18. Iar regelui lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul, spuneţi-i: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care tu le-ai auzit:
4R22.19. Deoarece s-a muiat inima ta şi tu te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, că vor fi ţinta groazei şi a blestemului, şi ji-ai rupt veşmintele şi ai plâns înaintea Mea, de aceea şi Eu te-am auzit, zice Domnul.
4R22.20. De aceea iată te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi pus în gropniţa ta cu pace; şi nu vor vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care le voi aduce asupra locului acestuia”. Şi s-a adus regelui răspunsul acesta.

CAPITOLUL 23
Iosia curăţă templul Domnului şi regatul de idoli. Ioahaz şi Ioachim regi.

4R23.l. Atunci a trimis regele să fie chemaţi toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
4R23.2. Apoi s-a dus regele în templul Domnului şi toţi Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au mers cu el, şi preoţii şi proorocii şi tot poporul de la mic până la mare şi au citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului, ce s-a găsit în templul Domnului.
4R23.3. După aceea a stat regele pe un loc înalt şi a încheiat înaintea Domnului legământ ca să urmeze Domnului şi să păzească poruncile Lui, descoperirile Lui şi legiuirile Lui cu toată inima sa şi cu tot sufletul, ca să împlinească cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta.
4R23.4. Apoi regele a poruncit lui Hilchia arhiereul, preoţilor de mâna a doua şi celor ce stăteau de strajă la prag, să scoată din templul Domnului toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarte şi pentru toată oştirea cerului şi să le ardă afară din Ierusalim, în valea Chedronului, iar cenuşa lor să o ducă la Betel.
4R23.5. A izgonit după aceea pe preoţii idolilor pe care-i puseseră regii Iudei, ca să facă tămâieri pe înălţimi, în cetăţile Iudei şi în împrejurimile Ierusalimului, şi care tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului.
4R23.6. Atunci au scos Aşera din templul Domnului afară din Ierusalim, la pârâul Chedron, au ars-o la pârâul Chedron şi au făcut-o praf; şi praful l-au aruncat asupra cimitirului obştesc al poporului.
4R23.7. Apoi au dărâmat casele de desfrâu care se aflau lângă templul Domnului, unde femeile ţineau veşminte pentru Astarte;
4R23.8. Au scos pe toţi slujitorii idolilor din cetăţile lui Iuda şi au spurcat înălţimile pe care ei săvârşeau tămâieri, de la Gheba până la Beer-Şeba, stricând înălţimile de la porţi: cea care se afla la poarta lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care se afla în partea stângă a porţilor cetăţii.
4R23.9. De atunci slujitorii înălţimilor nu aduceau jertfe pe jertfelnicul Domnului celui din Ierusalim, ci mâncau numai azime cu fraţii lor.
4R23.10. După aceea regele a spurcat locurile de jertfă din valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu mai treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc lui Moloh.
4R23.11. A nimicit caii pe care regii lui Israel îi aşezaseră în cinstea soarelui înaintea intrării templului Domnului, aproape de locuinţa eunucului Netan-Melec cea din Parvarim, iar carul soarelui l-a ars.
4R23.12. Jertfelnicele cele de pe acoperişul foişorului lui Ahaz, pe care le făcuseră regii Iudei, şi jertfelnicele pe care le făcuse Manase în amândouă curţile templului Domnului, le-a dărâmat regele şi le-a luat de acolo, aruncând molozul lor în pârâul Chedronului.
4R23.13. Apoi a spurcat regele cele două înălţimi din faţa Ierusalimului, din dreapta Muntelui Măslinilor, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru Astarte, idolul Sidonului, pentru Chemoş, idolul Moabului, şi pentru Milcom, idolul Amoniţilor.
4R23.14. A sfărâmat stâlpii idoleşti şi a tăiat Aşerele şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.
4R23.15. De asemenea şi jertfelnicul cel din Betel şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în păcat, le-a stricat regele Iosia şi a ars înălţimea aceasta şi a făcut-o praf; şi a mai ars şi pe Aşera.
4R23.16. Şi întorcând capul, Iosia a văzut mormintele ce erau acolo pe munte, şi a trimis de a luat oasele din morminte şi le-a ars pe jertfelnic şi l-a spurcat după cuvântul Domnului, rostit de omul lui Dumnezeu care prezisese întâmplarea aceasta, când stătea Ieroboam în timpul unei sărbători înaintea jertfelnicului. După aceea, întorcându-se, Iosia a ridicat ochii la mormântul omului lui Dumnezeu care prezisese întâmplarea aceasta,
4R23.17. Şi a zis: “Ce mormânt este acesta, pe care-l văd eu?” Iar locuitorii cetăţii i-au răspuns: “Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a prevestit cele ce tu faci cu jertfelnicul din Betel”.
4R23.18. Iosia a zis: “Lăsaţi-l în pace; nimeni să nu atingă oasele lui”. Şi au păstrat oasele lui şi oasele proorocului care venise din Samaria.
4R23.19. De asemenea a dărâmat Iosia şi toate capiştile înălţimilor din cetăţile samarinene, pe care le făcuseră regii lui Israel, mâniind pe Domnul, şi a făcut cu ele ceea ce făcuse şi în Betel;
4R23.20. Şi a junghiat pe jertfelnice pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo; a ars oase omeneşti pe jertfelnice şi apoi s-a întors în Ierusalim.
4R23.21. După aceea a poruncit regele la tot poporul şi a zis: “Săvârşiţi Paştile Domnului Dumnezeului vostru, după cum este scris în această carte a legii!”
4R23.22. Pentru că nu se mai săvârşise astfel de Paşti din zilele Judecătorilor, care judecaseră pe Israel, în tot timpul regilor lui Iuda şi al regilor lui Israel;
4R23.23. Iar în anul al optsprezecelea al regelui Iosia s-au săvârşit aceste Paşti ale Domnului, în Ierusalim.
4R23.24. A mai nimicit regele Iosia pe cei ce se îndeletniceau cu chemarea morţilor, pe vrăjitori, pe terafimii, idolii şi toate urâciunile care se iviseră în pământul lui Iuda şi în Ierusalim, ca să împlinească cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul în templul Domnului.
4R23.25. Asemenea lui Iosia n-a mai fost rege înainte de el, care să se fi întors la Domnul cu toată inima sa, cu toate puterile sale şi cu tot sufletul său, după toată legea lui Moise, dar nici după el nu s-a mai ridicat altul asemenea lui.
4R23.26. Cu toate acestea Domnul n-a schimbat marea iuţime a mâniei Sale, cu care se aprinsese mânia Sa asupra lui Iuda, din pricina tuturor relelor pe care le făcuse Manase ca să-L mânie.
4R23.27. Şi a zis Domnul: “Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe Israel; şi voi lepăda oraşul acesta, Ierusalimul, pe care l-am ales şi casa despre care am zis: “Acolo va fi numele Meu”.
4R23.28. Celelalte ştiri despre Iosia şi despre toate câte a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
4R23.29. În zilele lui s-a dus Faraonul Neco, regele Egiptului, împotriva regelui Asiriei, la râul Eufratului. Atunci a ieşit Iosia în întâmpinarea lui, iar acela când l-a văzut l-a omorât în Meghido.
4R23.30. Iar robii lui l-au luat mort din Meghido şi l-au dus la Ierusalim de l-au îngropat în gropniţa lui. Apoi a luat poporul ţării pe Ioahaz, fiul lui Iosia, i-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui lui.
4R23.31. Ioahaz era de douăzeci şi trei de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
4R23.32. Ioahaz a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.
4R23.33. Dar l-a legat Faraonul Neco în Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim, şi a pus pe ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi o sută de talanţi de aur.
4R23.34. Apoi Faraonul Neco a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul lui Iosia, tatăl lui, dar i-a schimbat numele în Ioiachim; pe Ioahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a murit.
4R23.35. Ioiachim a dat lui Faraon aurul şi argintul; şi a preţuit el şi pământul, ca să se dea argint după porunca lui Faraon; şi a cerut la fiecare din poporul ţării să aducă după preţuirea sa aur şi argint ca să dea Faraonului Neco.
4R23.36. Ioiachim însă era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia, din Ruma. Acesta a făcut rele înaintea Domnului, cum făcuseră şi părinţii lui.

CAPITOLUL 24
Ioiachim, Iehonia şi Sedechia, regii lui Iuda.

4R24.l. În zilele lui Ioiachim a venit cu război Nabucodonosor, regele Babilonului, şi Ioiachim a ajuns supusul lui timp de trei ani, dar apoi s-a răsculat împotriva lui.
4R24.2. Atunci Domnul a trimis asupra lui cete de Caldei, cete de Sirieni, cete de Moabiţi şi cete de Amoniţi; şi le-a trimis asupra lui Iuda, ca să-l piardă, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit prin robii Săi, proorocii.
4R24.3. Aceasta s-a făcut cu Iuda numai din porunca Domnului, ca să fie lepădat de la faţa Lui pentru păcatele lui Manase şi pentru tot ce făcuse acesta;
4R24.4. Şi pentru sângele nevinovat pe care-l vărsase el, umplând tot Ierusalimul, Domnul n-a vrut să-l ierte.
4R24.5. Celelalte ştiri despre Ioiachim şi despre tot ce a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
4R24.6. Ioiachim a răposat cu părinţii săi, iar în locul lui s-a făcut rege Iehonia, fiul său.
4R24.7. Regele Egiptului n-a mai ieşit din ţara sa, pentru că regele Babilonului a luat regelui Egiptului tot ce avea acesta de la râul Egiptului până la râul Eufratului.
4R24.8. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Nehuşta, fiica lui Elnatan, din Ierusalim.
4R24.9. El a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse tatăl său.
4R24.10. În vremea aceea slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au venit asupra Ierusalimului şi au împresurat cetatea. Iar după ce slugile lui au înconjurat cetatea, a venit şi regele Nabucodonosor.
4R24.11. Şi a ieşit Iehonia, regele lui Iuda, la regele Babilonului, împreună cu mama sa, cu slujitorii săi, cu căpeteniile şi eunucii lui,
4R24.12. Şi l-a luat rob regele Babilonului în al optulea an al domniei sale;
4R24.13. Şi a scos toate comorile templului Domnului şi comorile casei domneşti, şi a sfărâmat, după cum spusese Domnul, toate vasele cele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru templul Domnului, şi ţa dus în robie tot Ierusalimul,
4R24.14. Pe toţi fruntaşii şi pe toţi oamenii viteji, aproape zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii, şi n-a rămas nimeni decât numai poporul ţării cel sărac.
4R24.15. Şi a dus şi pe Iehonia la Babilon; de asemenea au dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama şi femeile regelui, pe eunucii lui şi pe puternicii ţării;
4R24.16. Toată oştirea în număr de şapte mii, teslarii, fierarii în număr de o mie, şi toţi oamenii vârstnici şi buni de oştire i-a dus regele Babilonului robi la Babilon.
4R24.17. Atunci regele Babilonului a pus rege în locul lui Iehonia, pe Matania, unchiul lui Iehonia, schimbându-i numele în Sedechia.
4R24.18. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
4R24.19. Şi a făcut şi acesta lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse şi Iehonia.
4R24.20. Şi mânia Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda atât de mare, încât i-a lepădat de la faţa Sa. Şi s-a lepădat şi Sedechia de regele Babilonului.

CAPITOLUL 25
Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului.

4R25.1. Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut împrejurul lui întărituri.
4R25.2. Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
4R25.3. Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine.
4R25.4. Atunci cetatea a fost luată şi toţi ostaşii au fugit noaptea pe calea porţilor care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetăţii; şi a ieşit şi regele pe calea ce duce în câmpie.
4R25.5. Dar a alergat oştirea Caldeilor după rege şi l-au ajuns în şesul Ierihonului; iar oştirea lui a fugit toată de la el.
4R25.6. Şi au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus judecăţii.
4R25.7. Şi au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanţuri şi l-au dus la Babilon.
4R25.8. Iar în luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
4R25.9. Şi a ars templul Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.
4R25.10. Iar oştirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat şi zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
4R25.11. Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon şi celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând.
4R25.12. Numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de căpetenia gărzii, să lucreze viile şi ogoarele.
4R25.13. Caldeii au stricat şi stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului şi arama lor au dus-o în Babilon.
4R25.14. Căldările, lopeţile, cuţitele, lingurile şi toate vasele de aramă, care se întrebuinţau la slujbă, le-au luat.
4R25.15. Şi a mai luat căpetenia gărzii cădelniţele, cupele şi tot ce era de aur şi ce era de argint.
4R25.16. Au luat cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
4R25.17. Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; coroana lui era de aramă şi înălţimea ei era de trei coţi; pereţii ei şi împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era şi al doilea stâlp cu coroana lui.
4R25.18. Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Ţefania, al doilea preot şi pe alţi trei care stăteau de strajă la prag.
4R25.19. Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni, care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
4R25.20. Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
4R25.21. Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui.
4R25.22. Iar peste poporul care a rămas în ţara Iudei şi pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Şafan.
4R25.23. Când au auzit toate căpeteniile şi ostaşii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor.
4R25.24. Şi a jurat Ghedalia acestora şi oamenilor lor şi le-a zis: “Nu vă temeri a fi supuşii Caldeilor. Aşezaţi-vă în ţara aceasta şi slujiţi regelui Babilonului şi va fi bine!”
4R25.25. Dar în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elişama din neamul regesc, cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia şi acesta a murit şi a lovit şi pe Iudeii Şi pe Caldeii care erau cu el în Miţpa.
4R25.26. Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oştirii şi s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
4R25.27. În anul al treizeci şi şaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci şi şaptea a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniţă,
4R25.28. A vorbit cu el prietenos şi a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la el în Babilon;
4R25.29. I-a schimbat hainele lui de temniţă şi Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui, în toate zilele vierii lui.
4R25.30. Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el.

(Visited 57 times, 1 visits today)

Leave a Reply

+ + +